Rande vous [XI]

- Flori ? Cine mi-ar fi adus mie flori ? Nu te-am sunat decat pe tine.
- Da, buchetul l-am pus intr-o vaza cu apa. E cel de acolo, de pe masa din bucatarie. Pot sa zic ca se pricepe tipu. E cel mai frumos buchet de crini imperiali pe care i-am vazut pana acum.
- Cum ziceai ca arata?
- Pai... dupa ce m-am asigurat ca nu vrea sa iti sparga casa m-am dus si l-am intrebat pe cine cauta si a parut foarte surprins sa ma vada. Si mi-a spus ca pe tine. E un tip brunet, inalt, nu mai stiu ce culoare aveau ochii lui dar avea o privire foarte patrunzatoare. Si a tinut sa mentioneze inca o data ca pe tine.
- Aoleo... sper ca nu i-ai spus de starea in care eram...
- Nu. Dar parea foarte ingrijorat. Avem alti admiratori secreti? De care ne ascundem? Credeam ca sunt singurul tau admirator secret.
- Nu e un admirator secret Filip. Tipul pe care l-ai cunoscut tu este Damian. L-am cunoscut cand m-am mutat aici. Accidental. Cand eram la cumparaturi,
- Si de ce era atat de surprins ca ma vazut la tine in casa? Sunteti impreuna sau ce?
- Nu. Era surprins pentru ca aseara, inainte de vizita minunata si neasteptata a lui Leo trebuia sa ne intalnim sa cinam impreuna. A fost surprins pentru ca nu am i-am raspuns la telefon, nu i-am raspuns la mesaje iar acum cine stie ce idei isi face. Dar nu vreau sa il vad acum.
- Eu cred ca ar trebui sa il suni si sa va intalniti. Daca tipu chiar are ceva in cap si incepe sa simta ceva pentru tine ar fi bine sa stie prin ce treci ca sa poata fi alaturi de tine. Ceva imi spune ca atunci cand voi pleca te voi lasa pe maini bune.
Cei doi se luara in brate. Bella ii promise lui Filip ca il va suna pe Damian in cursul zilei. Leo a lovit-o aseara, a redeschis rani de mult uitate, si pentru prima data in multi ani se simtea din nou vulnerabila. Se uita pe geam. Intotdeauna o calma marea dimineata si sunetul pescarusilor. A decis. Nu se va lasa din nou tarata de Leo prin acele depresii care se regaseau in noptile nedormite. A crescut, s-a regasit de-a lungul anilor. Inclusiv faptul ca a putut sa-l dea afara atesta acest lucru. Se uita in oglinda si realiza ca nu mai vede o fata, ci o femeie independeta. Acea femeie independenta care era de multi ani. Acea femeie pe care nu o darama nimic si absolut nimeni.
“ Iti multumesc Leo. Greselile tale m-au ajutat sa ajung ce sunt acum. Ironic, dar datorita tie m-am regasit”, murmura ea cu un zambet iesind pe terasa casei ce era pe malul marii. Un moment de liniste, in care ea se regasea.

Rande vous [X]

Vantul adia usor iar soarele isi trimtea cate o raza pe chipul Bellei. Se trezi. Era imbracata intr-o camasa alba barbateasca, era in patul ei. Se ridica. Statea in fund cu picioarele atarnand pe marginea patului, uitandu-se afara si incercand sa isi dea seama ce s-a intamplat. Se duse in bucatarie fara sa se intrebe a cui era camasa barbateasca desi parfumul ii parea foarte cunoscut. Putea fi oricine totusi. Era un parfum barbatesc destul de cunoscut. Nu isi amintea nimic. Ajunsa in pragul usii de la bucatarie, nu ii venea sa creada. Un barbat blond, bine facut, facea ceva la aragaz. Statea nemiscata, nescotand niciun sunet, parca nici nu respira. Barbatul se intoarse si puse legumele calite in doua farfurii. O vazu si ii zambi. Avea un zambet larg, cu cate o gropita in fiecare obraz, niste ochi albastrii care luceau, parca de fericire sa o vada treaza. Lasa tigaia pe tocatorul de langa chiuveta, se sterse pe maini si o lua in brate. Bella incepuse sa planga, nu stia daca de bucurie sau de tristete, dar cand Filip o lua in brate, parca declansa cascada de lacrimi reci.
- Esti nebun. Ce cauti aici? Cum m-ai gasit? Cum ai ajuns asa repede?
- Ar trebui sa mai reactionez in vreun fel cand imi spui ca sunt nebun? A fost simplu sa te gasesc, odata ce am stat calm, dupa ce am citit mesajul tau, si m-am gandit. Mi-am adus aminte de oraselul in care ai copilarit. Mi-am amintit ca am fost impreuna in vizita la bunica ta intr-o vara. De gasit a fost usor. Imi spusesei deja unde sa te caut. E singura casa de pe plaja. Si ca sa raspund si la ultima intrebare, eram in Budapesta, in centrul vechi. Am avut o serie de sedinte foto pe care trebuia sa le fac pentru ca expira termenul. Revista avea nevoie de ele. Am avut noroc ca avionul decola la doar 4 ore dupa ce am primit mesajul tau. M-ai cam speriat. Am stiut ca trebuie sa vin. Si ma bucur ca am facut-o. Uitate la tine in ce hal arati. Nu te-am mai vazut in starea asta de ... eh, sa zicem ca de foarte multa vreme. Ce s-a intamplat Bella? Ce-i cu tine? De ce pareai asa panicata in mesajul care mi l-ai trimis?
- Ce s-a intamplat... asta as vrea si eu sa stiu... am crezut ca am incheiat de mult capitolul asta din viata mea. Ca toate amintirile sunt incuiate intr-un sertar si cheia aruncata. Dar se pare ca niciodata nu poti uita cu adevarat.
- Nu inteleg nimic. Explica-mi.
- Ce e de explicat Filip?
Bella se arunca pe canapea, cu picioarele ei lungi pe spatarul acesteia, cu mainile si capul atarnand in afara canapelei. Ramase asa pret de cateva minute, fara sa scoata vreun sunet, fara sa schiteze vreun gest.
- Hai frumoaso, spune-mi. Doar daia ai vrut sa fiu aici, nu? Sa te poti descarca.
- “Frumoaso”... de mult nu am mai auzit cuvantul asta... Aseara mi-a facut o vizita Leo.
- Leo... prietenul tau cel mai bun din copilarie?
- Da. El.
- Si? Ar trebui sa te bucuri ca a venit in vizita. Stiu ca regretai anumite lucruri pentru ca nu i le-ai spus. Uite, acum e sansa ta.
- Oare? Dupa ce am depanat amintiri, dupa ce am vorbit despre relatii, el cu Amy, si alte cateva fete care au mai facut parte din viata lui, mi-a spus ca ma iubeste.
- Si e e rau in asta Bella? Ati fost precum fratii, e normal sa te iubeasca.
- Nu, nu e normal. Nu asa.
- Nu inteleg. Cum adica “nu asa”.
- Leo s-a imprietenit cu Amy, la inceput, pentru a ma face pe mine geloasa. Ca nu vedeam “semnele”. Mi-a spus ca ma iubeste din prima clipa cand m-a vazut si ca nu ma iubeste ca pe o sora. Ci ca pe o viitoare sotie poate.
- Doamne...
- Si ca sa fie tot meniul complet, mi-am adus aminte si de.... de.... aaaaah... nu imi vine sa cred ca i-am uitat numele. Mihai.
- Mi-e rau... ce mai exact de Mihai.
- Paaaaai...sa vedem: mi-am adus aminte toate momentele bune, mi-am adus aminte de prima noapte de dragoste, primul sarut, mai multe....tot. Doare. Chiar si acum. Dupa atata timp.
- Doamne iubita mea (Filip era langa ea pe canapea, ii ridica capul impreuna cu corpul pe jumatate atarnat in jos si o lua in brate). Apropo, cat timp ai dormit tu am avut surpriza de a ma intalni cu cineva. In timp ce te puneam in pat, lasandu-te sa dormi am auzit ceva. M-am dus repede la usa de la intrare si nu era nimeni. Apoi am auzit sunete ciudate in sufragerie si am descoperit un tip bine facut incerca cu disperare sa intre in casa. (Razand) Am uitat sa mentionez ca avea un imens buchet de crini in mana.

Rande vous [IX]

Bazaitul telefonului care se descarca o trezi. Era dimineata. Vantul ridica perdelele albe de pe podea jucanduse cu ele. Se ridica de jos. Se duse la baie si se uita in oglinda. Arata de parca s-ar fi intors de la o petrecere de Halloween unde a fost costumata drept "mireasa moarta". Rochia ei alba se patase de rimelul ce ii cursese pe fata, creionul se intinsese si era neagra complet la ochi, parur era un dezastru. Ochii ei albastri ca marea erau goi. Se dezbraca de rochie si se baga in dus. Cand termina se aranja putin incercand sa arate normal. Telefonul mobil isi daduse ultima suflare asa ca il baga la incarcat. Il deschise. Mesajele incepusera sa curga siroaie. Il lasa sa isi faca damblaua iar ea se duce la bucatarie si isi facu o cafea. Ce prostie... Nu putea sa bea cafea pentru ca ii facea rau. Deschise barul, lua sticla de votca si isi puse intr-un pahar. "Daca nu ma pot trezi cu o cafea tare, macar sa adorm la loc." In timp ce dadea pe gat, unul dupa altul, paharele de votca cu gheata, isi facea o salata de fructe. Avea nevoie de ceva cat de cat consistent in stomac iar altceva nu putea manca. Isi baga rochia in masina de spalat, isi aranjase hainele aruncate pe patul din dormitor din ziua precedenta, lua telefonul care prinsese ceva viata, se aseza pe sezlongul de pe terasa si incepuse sa citeasca mesajele. Era curioasa cine o cautase. Oricum nu avea de gand sa vorbeasca cu nimeni. Vroia sa fie lasata in pace. Cateva mesaje de la Damian, care parea destul de ingrijorat avand in vedere ca o sunase de vreo 15 ori si nu ii raspunsese la telefon, doar ea insistase sa o sune, nu? Cateva apeluri de la mama ei, de la Eva, prietena ei cea mai buna si cateva apeluri de la Filip. Inima incepu sa ii bata cu putere si isi aminti noaptea trecuta. Isi amintise mesajul pe care il trimisese lui Filip. Fara sa schiteze vreun alt gest lacrimile incepusera sa se scurga pe obrajii ei. Suna soneria. Nu avea chef sa vada pe nimeni asa ca nici nu se misca. Se gandea ca era din noi Leo care vroia sa repare greseala comisa. Auzise vocea lui Damian, ce o ruga sa deschida usa. Il lasa sa strige in continuare iar ea se uita in gol in largul marii. La un moment dat adormise. Dupa cateva clipe (sau cel putin asa i se paruse ei, dar de fapt trecusera cateva ore bune) bazaitul telefonul ce se descarca iar (evident, nu se incarcase complet) o trezi. Sau cel putin asa credea ea. De fapt, soneria si bataile in usa si geam o trezi. Vazand ca nu inceteaza, aceasta se ridica. Isi puse telefonul la incarcat, lasa paharul la fel de gol ca si sticla de votca, ce ramasese pe terasa, undeva pe drumul dintre living si hol. Deschise usa si Bella ramase inmarmurita (a doua oara in doua zile), apoi lesina.

Rande vous [VIII]

Dupa ore in sir de vorbit, despre viata lor, despre ce au ratat, despre relatii, despre prietenii, Bella il dadu afara pe Leo. De ce? Pentru ca nu intelegea cum de a avut acesta tupeul de a veni la ea acasa si de a-i spune toate aceste prostii. Ce prosti probabil va intrebati. Dupa ce discutasera despre viata lor din liceu, din facultate, relatiile care cei doi le-au avut, Leo nu s-a mai putut abinte si ii tranti Bellei bomba: "Te iubesc!!! Te-am iubit din prima clipa cand te-am vazut. Am tot incercat sa te fac sa intelegi asta dar tu nu vedeai semnele mele. Cand am intalnit-o pe Amy am crezut ca te pot face geloasa si ca iti vei da seama. In schimb am inceput sa ma indragostesc de ea si nu am stiut ce sa fac. Eram foarte confuz. Te vroiam pe tine dar si pe ea in acelasi timp. M-am casatorit cu Amy dar te iubeam in secret. De aceea ii faceam vizite bunicii tale. Casnicia mea cu Amy nu a durat foarte mult pentru ca aceasta sa saturat sa se simta neglijata asa ca m-a parasit. A zis ca vrea sa fie iubita si sa i se ofere atentie. Lucruri pe care eu nu i le pot oferi si ca e mai bine asa. Te iubesc Bella. Trebuia sa iti spun asta in speranta ca lucrurile se vor indrepta." Bella tranti usa in urma lui Leo dupa ce il dadu afara din casa, cazu in genunghi si incepu sa planga. "Prostule, te-am iubit ca pe fratele meu, ti-am spus toate secretele mele iar tu acum, dupa atata timp imi spui asa ceva? Nu am nevoie de asta. Lasa-ma in pace.", erau ultimile cuvinte din mintea ei. Plangea, ghemuita in fata usii. Vorbind cu el isi adusese aminte de prima ei dragoste. Primul baiat de care se indragostise. Era la liceu, in clasa a X-a. El era tot clasa a X-a dar intr-un alt liceu. Se cunoscusera la ziua unei prietene comune. Din prima clipa cand s-au vazut a fost ceva intre ei. Au vorbit toata noaptea. A fost invitata la dans de catre alt baiat dar ea se tot uita la el. Il vedea cum se uita la cel cu care dansa, prieteni fiind cei doi, cum se uita la el cu ura iar in ochii lui se puteau vedea cuvintele "eu trebuia sa fiu cel care danseaza cu tine, nu el". Nu isi mai aducea aminte toate detaliile fizice, dar ochii lui de un verde patrunzator nu ii va uita niciodata. Isi aducea aminte sclipiri din momentele petrecute cu el. Momente in care era indragostita pana peste cap de el, iar el o considera centrul universului sau. Isi adusese aminte primul sarut, emotia acestuia, prima data cand a luat-o in brate, cum tremura, prima data cand i-a adus un trandafir, primul ursulet primit, prima data cand acesta i-a cantat, prima noapte de dragoste. Plangea pentru ca Leo ii readusese la viata toate aceste sentimente. Sentimente ce le ingropase undeva adanc si le facuse uitate. Suferise mult prea mult in urma despartirii drastice a celor doi. Isi adusese aminte si cum s-a simtit cand a aflat ca el o inselase cu alta. Lumea ei se prabusise, cazuse in depresie. Fusese foarte nesigura pe ea, pe sentimentele ei, pe tot. Raza ei de soare fusese Filip, pe care il cunoscuse in timp ce poza pentru o revista de moda. Cum Filip era fotograf, ea poza pentru revista respectiva din pasiune pentru arta, cei doi au legat o prietenie foarte lunga, puternica si frumoasa. Erau in primul rand prieteni. Chiar daca lucrurile au luat o intorsatura neasteptata, iar cei doi s-au despartit, prietenia lor a ramas intacta. Ii era dor de Filip. Ar fi vrut sa fie langa ea, sa o ia in brate si sa o linisteasca, sa o faca sa uite de toate lucrurile acelea. Asa cum facuse si prima data. "Filip unde esti? Cand vii? Sunt in casa de pe plaja. Am nevoie de tine. Te rog ajuta-ma. Bella". Era tarziu, era obosita, extenuata mai mult psihic decat fizic, Bella adormi in fata usii, cu rimelul intins pe fata, parul cret era valvoi, ghemuita ca un pui de pisica caruia ii e frica de ceva...sau cineva...

Rande vous [VII]

Socata inca, Bella nu avusese nicio reactie. De partea cealalta a usii era Leo. (Leo...hmm...poveste lunga. Hai sa va explic. Leo era cel ma bun prieten al Bellei pe vremea cand acestia erau copii. Bunica Bellei a fost colega de banca in scoala generala cu bunica lui Leo, automat acestea au ramas prietene. Cei doi se intelegeau foarte bine. Se vedeau doar in vacante locuind in orase diferite dar se bucurau din plin de timpul petrecut impreuna atunci cand se vedeau. Totul a fost frumos pana cand Leo s-a indragostit pentru prima data. Fata de care acesta se indragostise era foarte geloasa pe Bella. Avea si motive. Practic Bella era ca o sora pentru Leo, o sora de care Leo ar fi putut sa se indragosteasca. Amy nu fusese la fel de instarita de mama natura ca Bella. Aceasta avea niste ochi negrii mari, un par blondut si putin ondulat, putin plinuta, micuta de statura si cu niste ochelari micuti rotunzi pe varful nasului, in timp ce Bella arata ca un manechin inca de mica. Bruneta cu ochii albastrii, bine proportionata datorita sportului, inalta si cu un zambet ce te facea si pe tine sa zambesti. Dupa cum spuneam, Bella si Leo au fost mai mult decat prieteni foarte buni pana in momentul aparitiei lui Amy. Atunci a inceput sa se rupa relatia celor doi. Amy incepuse sa fie geloasa pe Bella, pentru ca se intelegea atat de bine cu prietenul ei. Cei doi au inceput sa se certe, au inceput sa se ignore pana cand Bella a hotarat ca e cel mai bine sa rupa relatia cu Leo si a incetat sa isi mai petreaca vacantele la bunicii ei. Venea destul de des, dar statea foarte putin. Evita orice contact pe care ar fi putut sa il aiba cu Leo, pierzand legatura cu acesta definitiv.) Trecand peste starea de uimire, Bella incerca sa poarte o conversatie cu acesta:
"- Ce cauti aici?"
"- Asa intampini tu un vechi prieten? Nu te-ai schimbat deloc, tot impulsiva ai ramas."
"- Te asteptai cumva sa am alta reactie? Sunt surprinsa. Si totusi, nu mi-ai raspuns la intrebare."
"- Am aflat de la bunica ta ca ai tai ti-au cumparat casa de pe malul marii. Chiar ma intrebam cine a cumparat-o."
"- Unu la mana: ce cauti tu la bunica mea? Si doi la mana: de ce erai curios cine a cumparat casa?"
"- Unu la mana: am tot incercat sa te caut, chiar si dupa ce ne-am certat. Am vazut ca ma tot evitai, dar vroiam sa vorbim. Din moment ce nu puteam sa dau de tine, m-am gandit ca as putea vorbi cu bunica ta sa imi dea un numar de telefon sau ceva, ca sa pot da de tine. Nu a vrut. Mi-a spus ca te-am ranit foarte mult si ca e mai bine sa nu te mai caut asa ca bunica ta mi-a devenit "partener de conversatie". Cand aveam putin timp liber ma duceam in vizita si vorbeam cu dumneaei. Imi povestea de tine. Imi spunea ca ai un job foarte bun pe un post destul de important, ca te-ai maturizat foarte mult si ca te-ai facut foarte frumoasa. Nu o credeam pe cuvant dar acum ii dau toata dreptatea. Esti foarte frumoasa Bella. Doi la mana: cum sa nu fiu curios? Doar e opera mea. Eu am proiectat casa. Agentia imobiliara nu a vrut sa imi spuna cine a cumparat-o, dar ultima discutie pe care am avut-o cu bunica ta, m-a facut sa realizez ca tu esti. Mi-am adus aminte ca de cand eram mici iti doreai o astfel de casa. Ca sa fiu sincer, cand lucram la proiect, ma gandeam cum as putea sa o fac ca sa iti placa. Cum e? Am nimerit-o?"
"- Nu stiam ca te-ai facut arhitect. Nu prea aveai talent la desen iar imaginatie cu atat mai putin. Sunt impresionata sincera sa fiu. Casa e foarte frumoasa. Da, ai nimerit-o de data asta."
"- Ma bucur ca iti place."
"- Asta nu schimba cu nimic situatia. Ce a fost si ce s-a intamplat."
"- Stiu. Nici nu pretind asa ceva. As putea sa intru? As vrea sa vorbim daca se poate."
Bella isi aminti de intalnirea sa cu Damian. Era foarte curioasa sa afle motivele pentru care venise Leo sa o vada.
"- Da... Intra."
Isi lua telefonul si ii trimise un mesaj lui Damian: "Damian...imi pare rau dar trebui sa contramandam planurile pentru ziua de azi. Mi s-a intamplat ceva neasteptat si... o sa iti explic cand ne vedem. Suna-ma mai pe seara. Te rog."

Rande vous[VI]

"Concediu lung si putine lucruri de facut", asta era in mintea Bellei. Avea chef de o plimbare, avea chef de facut plaja, avea chef de citit. De fapt...se simtea foarte singura. Mesajul de la Filip o cam pusese pe ganduri. Nu mai avusese nicio relatie serioasa de cand se despartisera si ii era dor de el. Cum Filip nu era in tara, Bella puse mana pe telefon si scrise:"As vrea sa ne vedem, sa iesim prin oras sa ne plimbam. Sau sa mergem pe plaja. Sau ce vrei tu. Pur si simplu vreau sa ies din casa". Send to: Damian. Fiind convinsa ca nu ii va raspunde la mesaj,dadu drumu la muzica si se duse in bucatarie (instinctiv luand telefonul cu ea) si se apucase sa isi faca o salata. In timp ce isi pregatea cu mare grija salata, suna telefonul.
- "Si eu am aceeasi stare. Vreau sa ies din casa, dar fiind nou in oras nu stiu unde sau cu cine."
- "De ce nu ai zis nimic? M-am plictisit in casa toata ziua."
- "Nu vroiam sa crezi ca sunt prea insistent. Mi-a placut foarte mult noaptea trecuta. M-am simtit bine in preajma ta."
- "Adica eu sunt insistenta sau ce?"
- "Nu am spus ca esti insistenta, dar femeiele au "prostul" obicei sa se gandeasca ca daca un barbat este interesat de ea, e interesat doar de fizicul ei."
- "Pai si voi nu ganditit la fel? . Nu asta gandesc toti barbatii?"
- "Hai ca nu e chiar asa. Voi femeile, sunteti mai "paranoice" daca as putea spune, in ceea ce priveste acest subiect."
- "Poate pentru ca suntem patite"
- "Ce te face sa crezi ca un barbat nu a suferit macar o data in viata lui?"
- "Orgoliul masculin."
- "Ce ar fi sa purtam discutia asta la cina?"
- "Perfect, ma duc sa ma pregatesc. Vino sa ma iei intr-o ora si jumatate."
- "Asa voi face."
Se pare ca subiectul il intrigase destul de mult pe Damian iar acum era sansa ei de a afla mai multe despre el, si de ce avea ea impresia ca il cunostea. Isi termina salata, se pregati destul de repede si in momentul in care isi dadea cu ruj, suna soneria. La fix. Deschise usa si... Nu era Damian. Inmarmurita nu stia ce sa zica. "Buna Bella..... Nu ma poftesti inauntru?"

Rande vous[V]

Soarele somnoros isi arunca cate o raza in dormitorul Bellei. Asternuturile albe din saten reflectau acele raze de soare pe fata Bellei, care inca dormea in liniste. Vantul adia usor obosit dupa ce in noaptea precedenta isi facu de cap cu o mica furtuna in larg. Suna telefonul. Soneria unui mesaj era cam insistenta asa ca Bella incerca sa deschida cate un ochi, incet si pe rand. "Mi-e dor de tine", semnat Filip. Hmm...Filip...nu mai auzise de mult nimic de la el. (Filip era fostul iubit al Bellei, un fotograf destul de cunoscut. Relatia lor a fost frumoasa, pasionala si plina de orgolii. Filip era un tip bine facut, de 1, 87, blond si cu ochii albastrii, cu o fata copilaroasa dar cand se incrunta putin devenea uun barbat in toata regula. Dupa cum spuneam, o relatie plina de orgolii: lui Filip i se oferise un contract pe o perioada de 3 ani in Paris, iar dupa aceea alti 3 ani in Milano. Bellei i se oferise actualul post care o cam tinea in tara, sau o trimitea in strainatate dar nu pentru o perioada foarte lunga de timp. Din moment ce nici unul nu era dispus sa renunte la jobul sau a intervenit despartirea. O despartire frumoasa deoarece inca mai tineau unul la altul)."Si mie mi-e dor de tine. Ce mai faci? Cum mai esti? Cand te mai intorci in tara?. Bella". Se trezi cu zambetul pe buze si cu un mic gust de regret. Chiar ii era dor de Filip. Ridicandu-se din pat se indrepta care balcon si isi adusese aminte seara precedenta. Damian fusese un adevarat gentleman. Au cinat impreuna, s-au plimbat prin oras, Bella facand pe ghidul dupa cum promisese, o adusese acasa. Ii placuse. Dar nu reusise sa afle inca de ce Damian ii parea atat de cunoscut si avea impresia ca s-au mai intalnit...poate in alta viata?."Bella gandesti numai prosti" isi spuse frumoasa bruneta in timp ce privea soarele cum isi juca razele in apa cristalina a marii.