luni, 29 decembrie 2008

Ganduri inainte de Revelion

Inca 50 de ore si s-a terminat si anul 2008. a fost un an frumos, am avut multe lucruri de care sa ma bucur dar si care sa ma intristeze. Am reusit sa trec peste.

Daca ar fi sa o iau in ordine cronologica, as incepe cu luna februarie. A fost un inceput frumos de an pentru ca atunci a fost ziua mea, zi in care am sarbatorit 18 ani de viata, petrecere la care mi-au fost alaturi prietenii dragi...chiar daca nu au fost toti sau chiar daca pe parcurs am mai pierdut din ei...iar la cateva zile distanta a fost Ziua Indragostitilor. Nu pot spune ca am fost trista in ziua aceea din cauza ca inca incercam sa uit pe cineva si imi era destul de greu vazandu-l zilnic, dar nici ca am fost foarte fericita....sa spunem ca eram impacata cu ideea ca am prieteni adevarati si ca ma bucur ca imi sunt alaturi. In luna martie a fost martisorul si 8 martie. Luna martie imi place destul de mult si nu pentru ca sunt doua sarbatori la un interval de o saptamana ci pentru ca aceasta luna anunta venirea primaverii, un anotimp destul de frumos deoarece simti si vezi cum natura revine la viata... Din luna mai pot spune ca mi s-a schimbat viata incepand cu ziua de 3 mai, cand am aflat ca unele prietene pe care le credeam dintre cele mai bune nu sunt chiar asa cum credeam eu. Din ziua respectiva hotarasem ca voi lua totul in ras, ca voi face ce ma va taia capul si ca nu ma va interesa daca voi rani oameni sau nu. Asta pana in ziua de 16 mai cand am fost la majoratul unei prietene foarte bune pe care o stiu de vreo 8 ani de zile, din prima zi cand am descoperit “generala”, clasa a 5a. Majorat la care am spus ca nu ma intereseaza sa ma cuplez cu cineva, i just wanna have fun. Sa zicem ca s-au intamplat amandoua, fara sa vreau. Mam distrat de minunte si pot spune ca acolo mi-am descoperit dragostea de mult cautata. I-am luat id-ul de mess si am continuat sa vb cu tipul respectiv in continuu. La cateva zile dupa aceea a fost din nou ziua mea cand m-a surprins placut, sunandu-ma sa imi spuna “La multi ani!”. A fost un lucru la care nu m-am asteptat. A doiua zi, am hotarat sa ne intalnim asa ca zis si facut. Din clipa cand ne-am sarutat prima data....suntem nedespartiti. Am reusit sa ne indragostim (eu zic ca a fost dragoste la prima vedere) atat de repede incat nici macar acum, cand scriu aceste cuvinte nu imi vine sa cred ca au trecut 7 luni. 7 luni in care mi-a fost alaturi indiferent de situatie... am reusit sa iau CAE-ul cu bine si s-a bucurat alaturi de mine. Ne-am bucurat de reusitele amandurora, pentru ca si el a promovat testul si inca mult mai bine ca mine. Au fost fel de fel de momente, unele foarte bune pe care nu le voi uita niciodata deoarece mi s-au intiparit nu numai in minte ci si in suflet, altele care ne-au facut sa ne gandim mai bine la ceea ce avem si daca merita sa continuam in aceasta relatie sau nu. Am hotarat ca merita, ca merit, ca meritam...ca nu vrem, niciunul, sa pierdem ce avem. Orele trec...revelionul se apropie...nu pot sa cred ca voi incepe un an nou, destul de greu pentru amandoi, alaturi de el... Va fi greu, va trebui sa muncim mult dar vom trece cu bine peste...pentru ca asa e la noi, trecem peste totul cu bine. Te Iubesc Mult, oare stii? Oare stii cu adevarat cat de mult de iubesc?...

Nu stiu ce importanta are pentru voi, cei care cititi acest blog, ceea ce scriu. Nu stiu daca considerati ca merita citit sau daca eu merit atentia voastra...sper ca da. Pentru mine acest blog este ca un jurnal unde imi pot expune ideile si sentimentele... Nu stiu cati dintre voi simtiti ceea ce simt eu dar daca nu o simtiti va doresc, in prag de an nou, sa vi se indeplineasca in anul care vine toate dorintele si sa nu duceti lipsa de dragoste... La Multi Ani!

luni, 22 decembrie 2008

Cum te vad eu


Cum te vad eu? Nu e foarte usor sa spui in cuvinte cum vezi persoana de langa tine. Pai...sa o luam usor.
Esti o persoana cu multa incredere in ea, o fire puternica si foarte sensibila in acelasi timp. Cand iubesti cu adevatat, iubesti din tot sufletul si nu iti e frica de nimic. Nu iti e frica in general de nimic, nici de greseli, nici de moarte. Esti o persoana care tine foarte mult la prietenii adevarati si incearca sa ii ajute mereu, fiind alaturi de ei de fiecare data, la bine sau la rau. Si nu numai... ajuti persoanele pe care le crezi tu importante, poate ca nu pentru tine, dar importante pentruu altii pe care tu ii cunosti destul de bine.
Ai o putere de manipulare excelenta, de care nimeni nu isi da seama. Ai momente de un calm extraordinar, calmul ala de dinaintea furtunii si momente de furie maxima cand furtuna loveste coasta si distruge tot ce este in calea ei.
Esti o persoana care a trecut prin multe in viata, poate mai mult decat altii si stie ce inseamna cu adevarat sa traiesti. O persoana care a facut greseli, careia ii pare rau pentru ele mai mult sau mai putin (de cele mai multe ori nu ii pare rau deloc). O persoana care a trait din plin unele momente chiar daca, poate, nu era chiar momentul potrivit.
Ai o mentalitate deosebita, si de cele mai multe ori cand purtam discutii serioase ma uimeste increderea pe care o ai in mine si increderea pe care o inspiri oamenilor in ei. Imi place ca putem sa purtam discutii tampite, discutii kinky, discutii serioase. Imi place ca ma faci sa rad aproape mereu, cel putin de fiecare data cand ne vedem desi nici pe mess nu e mare diferenta.
Esti o persoana care inca de la o varsta atat de frageda vrea sa isi descopere potentialul, vrea sa vada cat se poate descurca pe propriile picioare. De aici rezulta maturitatea si ca esti capabil sa isi faci propria viata. Multi prefera sa stea “in baza parintilor” pana termina facultatea iar atunci au o diploma in mana si habar nu au ce inseamna cu adevarat lumea. Nu au pic de experienta chiar daca au terminat cine stie ce facultate.
Imi place ca esti comunicativ si ca te intelegi cu aproape oricine. Imi place ca iti poti face cunostinte iar de aici, cine stie, poate chiar viitori clienti. (you never know what might happen.)
Te iubesc pur si simplu. Pentru tot ce existi tu, pentru ce vrei sa devii, pentru ce rezervi viitorului nostru.

joi, 27 noiembrie 2008

Doar tu


18.38. Stau in pat cu lumina inchisa. Afara e deja intuneric de vreo 40 de minute, poate chiar mai mult. Intinsa in pat, incerc sa ma odihnesc putin pentru a putea reveni la temele banale pentru scoala. Maine am teza, test... nu am niciun chef de invatat. Cu ochii inchis, ma scufund in lumea mea. Lume care te cuprinde si pe tine. Tu esti lumea mea. Esti in mintea mea mereu, nu exista clipa cand sa nu ma gandesc la tine. Imi imaginez cum vom arata peste cateva luni cand vom termina liceul. Asta vrem amandoi, sa se termine mai repede si sa ne putem face viata....viata noastra. Sa ne indeplinim planurile facute inca de la primele intalniri. Imaginile apar din ce in ce mai repede trezind emotii. Imi aduc aminte momentele pe care eu le pretuiesc, imi imaginez viitorul alaturi de tine. Nu m-as plictisi nici macar o clipa. Te iubesc. Esti tot ce vreau, esti perfect. Imi spunei ca iti place ca iti maresc orgoliul cu fiecare ocazie pe care o prind. Imi aduc aminte petrecerea de acum cateva saptamani la care am mers impreuna. Chiar daca eu nu cunosteam aproape pe nimeni nu m-am simtit in plus. Pentru ca eram cu tine si vroiam sa fiu acolo. Imi aduc aminte sentimentele, emotiile, fluturii din stomac pe care mii dadeai. Cat de sexy puteai sa fii...imi dadeai fiori atunci cand ma atingeai cand dansam impreuna aratandu-mi cat de mult ma vrei, felul in care ma sarutai ma incita la maxim. Cum faceai ca toata lumea sa fie atenta la noi chiar si pentru o clipa. Toata lumea ne privea, unii cu mai putina invidie, altii mureau de invidei. Pentru ca eu te aveam, pentru ca eram a ta. Stii al dracu de bine sa arati lumii ca sunt a ta si numai a ta. Ador cand esti romantic, chiar daca nu vrei sa o recunosti. Imi place ca poti fi foarte senzual si ca ma surprinzi mai mereu. Imi place ca stii cum sa te porti cu mine, cum sa ai grija de mine, imi place fizicul tau pentru ca protectia ta isi face si mai mult simtita prezenta. Esti una dintre putinele persoane care nu ma judeca pentru gandurile mele, pentru faptele mele sau pentru vorbele mele. Imi place ca stii atat de multe si ca vrei sa ma inveti atat de multe, sa pot evolua eu ca persoana in timp ce noi evoluam ca un cuplu. Stii sa manipulezi oamenii al naibii de bine, uneori stiu ca aplici tehnica asta si pe mine si sunt constienta dar...nu pot rezista, recunosc. Te iubesc asa cum esti si nu vreau sa te schimb, nu vreau sa te schimbi vreodata.

joi, 9 octombrie 2008

In miez de noapte


“ E prima ora din prima zi,
E greu fara tine nu pot minti,
Tu ai fost totul si puteai fi...
E prima vara din primul an,
Azi numai ploaia imi bate la geam,
Si imi aminteste cat te iubeam...”

Imi place melodia. Versurile sunt putine dar daca le asculti cu atentie, si stii intelesul lor ti se va parea la fel de frumoasa cum mi se pare si mie, chiar daca ea este trista. Vocile se coordoneaza perfect, in acelasi ritm cu muzica, in acelasi tempo. Ascult melodia, care canta deja de 10 minute, si ma gandesc la tine. Ma gandesc tot timpul la tine. De fiecare data cand nu esti langa mine iti simt lipsa. Mai ales in momentele cand avem mici divergente, mici certuri. Te iubesc si am nevoie de tine asa cum nu am mai avut nevoie de cineva pana acum in viata mea. Ma doare cand ne certam sau cand lucrurile nu ies asa cum vrem noi.

Dragostea noastra este ca o floare. De fiecare data cand ne vedem, cand ne sarutam, cand ne iubim...florii ii mai creste cate o petala. Iar atunci cand ne certam sau cand avem divergente, atunci cand ma doare, aceleiasi flori ii cade cate o petala. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt. Sentimente complexe si complicate pe care nici macar eu nu le inteleg uneori. De fiecare data cand vreau sa explic, ma blocez. Asa ca stau calma cateva momente si o iau de la capat incercand sa explic ceea ce simt.

Visele iar apar si dispar. As vrea ca visele cu noi sa nu dispara niciodata. De multe ori mi se pare ca traiesc un vis. Un vis mult prea frumos ca sa fie adevarat. Oare dupa atatea cautari sa fi gasit acel “prince charming” care nu ma va dezamagi niciodata? Acel print care ma va face fericita de fiecare data? Oare poate fi adevarat? De ce am impresia ca traiesc un vis prea frumos ca sa fie adevarat? Sunt fericita. Ma faci fericita. Ma faci sa ma simt femeie, sa ma simt atragatoare, sa ma simt frumoasa. Mi-ai spus de multe ori ca sunt frumoasa dar astea sunt simple vorbe. Modul in care te porti cu mine, modul in care ma privesti, atunci cand ma descoperi din ce in ce mai mult...asa imi demonstrezi ca sunt frumoasa. Nu m-am considerat niciodata frumoasa dar tu...imi demonstrezi ca m-am inselat. Nu ar trebui sa imi fie frica, nu cu tine. Imi inspiri incredere. Am mai multa incredere in tine decat am in mine. Esti acel om pe care l-am cautat toata viata mea.

Numele tau este la fel de comun ca si al meu. Un nume comun cu in chip special si un suflet nemai intalnit. Te iubesc pentru cine esti, pentru tot ce faci pentru mine si pentru oamenii de care iti pasa. Te iubesc pentr personalitatea ta, mentalitatea ta, sufletul tau si grija permanenta pe care o porti oamenilor despre care crezi ca merita. Imi place ca si atunci cand nu stii daca faci bine sau nu, nu iti pierzi increderea si continui sa mergi mai departe. Imi place ca risti chiar si atunci cand, poate, nu ar trebui. In starile mele de cumpana ma intreb daca sunt destul de buna pentru tine si de multe ori nu gasesc raspunsuri intrebarilor mele. Tu vezi ceva in mine ce eu nu vad.

Odata mi-ai spus ca, sunt o fire al naibii de puternica. Asta credeam si eu inainte dar pe parcursul ultimilor ani, sa zicem ca am incetat sa cred asta. Mi-ai mai spus ca...sunt o tipa complet diferita fata de ce stiai tu, chiar mi-ai dat vreo 2 exemple. Incapatanata - sentimentala, dura – dragastoasa. Cat de dura pot si daca de multe ori nici macar un copil mic de 4-5 ani nu face cum ii spun eu? Cat de sentimentala pot fi daca uneori nici macar pe mine nu ma mai iubesc sau nu ma mai suport? Degeaba sunt incapatanata daca niciodata nu iese ce vreau eu.
Scriu, citesc si recitesc scrierile vechi. Observ ca sunt din ce in ce mai nesigura pe mine. Scriu numai lucruri negative, pentru sa asa le simt. Curand voi ajunge sa ma distrug singura. Momentan, singurul lucru care ma opreste sa fac asta este dragostea. M-ai facut sa ma indragostesc cu adevarat, intr-un timp atat de scurt.
“ Vlad : Deea, orice ar fi tine minte asta..niciodata n-o sa te judec...orice ar fi..de orice ti-ar fi jena...trust me.
Deea: stii ca te simt exact in clipa asta in sufletul meu...ca ma iei in brate?
Deea : e foarte ciudat...
Deea : simt cum o flacara interioara imi arde tot corpu
Vlad : imi place ca stii al dracu de bine sati descrii sentimentele.”

Si totusi, nu stiu sa explic ce simt. Nu imi pot explica sentimentele mele pentru tine. De fiecare data cand incerc sa iti spun, am impresia ca spun acelasi lucru desi nu vreau asta. Sper sa intelegi exact ce vreau eu sa explic pentru ca de multe ori, unele lucruri chiar nu pot fi explicate...trebuie sa le simtit. Sper ca si tu sa simti la fel ca mine. Te iubesc...te iubesc enorm si te voi iubi mereu, indiferent de ce va fi sau cum se va termina, daca se va termina vreodata. Nu vreau sa te pierd din cauza unei prostii...sau din cauza timiditatii mele. Te iubesc...

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Incredible things




Sunt momente pe care pur si simplu nu le poti explica. Exista momente care pur si simplu sunt magice. Exista doua tipuri de astfel de momente: cele petrecute cu prietenii cu adevarat importanti si momentele petrecute cu persoana iubita.

Am avut si eu parte de astfel de momente, din ambele categorii. Pot spune ca au fost si mai frumoase momentele respective pentru ca aveam langa mine persoanele pe care le iubesc enorm.

Daca ar si sa pot multumi in cuvinte pentru prietenii adevarati care ii am, as face-o...dar sunt unele lucruri pe care pur si simplu nu le poti exprima in cuvinte, sunt unii oameni carora nu le poti spune cat de mult ii iubesti, sunt unii oameni care pur si simplu iti schimba viata prin pura lor prezenta.

Mai sunt doar cateva zile si incepe scoala. Intr-un fel imi pare rau ca s-a terminat vara. A fost cea mai frumoasa vara pe care am avut-o in cei 18 ani de zile. Am avut parte de tot felul de momente, tot felul de senzatii. Am reusit sa ma apropii enorm de unii oameni, am reusit sa ii indepartez pe unii care ii credeam prieteni adevarati... s-au dovedit a nu fi asa... Am descoperit ca nu mai vreau sa fiu ranita de cei pe care ii credeam prieteni, am descoperit ca nu mai vreau sa sar in ajutorul oricui, decat pentru oamenii care chiar conteaza pentru mine si cel mai important am decoperit dragostea adevarata.
Am fost plecata o saptamana la munte. In saptamana aia am simtit cu adevarat vacanta, libertate, dragoste. Am simtit ce inseama sa fi liber cu adevarat, ce inceamna sa fiu iubit cu adevarat, ce inseamna sa ai prieteni care ar face orice pentru tine. Daca as putea sa le demonstrez acestor oameni cat inseamna pentru mine n-as ezita niciun moment sa o fac.
Poate ca nu inseamna cine stie ce acest post pentru multi, unii sunt convinsa ca nici nu veti intelege ce vreau sa spun sau sa explic, sa exprim, dar cei care stiu la ce ma refer (si nu numai cei cu care am fost plecata la munte, adevaratii mei prieteni, voua ma adresez) as vrea sa stiti cat de mult va iubesc, cat de mult apreciez prietenia voastra, cat de mult o pretuiesc. Cat despre tine iubitul meu...sa nu te indoiesti niciodata de dragostea mea si de ce sunt in stare sa fac pentru noi...

vineri, 29 august 2008

Mi-a fost dor...


Stand in pat incerc sa iti spun ce simt, incerc sa scriu ce simt,incerc sa gasesc cuvintele potrivite. Nu reusesc...dar incerc, incerc,incerc...pentru ca vreau sa iti spun ce e in sufletul meu.

Te iubesc mult de tot...si stii asta. Niciodata nu fac unele lucruri cu rea intentie. Mi-a fost dor de tine...de tine tot... de atingerea ta. Cand stateam pe scaun si erai in spatele meu, ma mangaiai pe fata, pe corp, ma simteam in siguranta si iubita. Mi-a fost dor de sarutul tau, se pare k nu ai uitat. Mi-a fost dor sa ma tii in brate. Mi-a fost dor de privirea ta plina de dorinta si plina de iubire. Mi-a fost dor de tine complet, de tot ce insemni tu pt mine... si stii ca nu sunt minciuni astea, stii ca nu te pot minti. Te vreau mult de tot...enorm de mult, numai pt mine, mereu. Esti oaza mea de liniste si fericire, chiar nu intelegi? Chiar nu iti dai seama ca pura ta presenta langa mine si simplul fapt ca ma tii in brate ma face sa nu ma mai gandesc la problemele mele. Simplul fapt ca esti in viata mea, ca vorbesc cu tine, ca ma saruti ma face sa uit de toate, sa uit de mine... sa magandesc la noi. Te iubesc bebe, mult de tot. You are my everything and always will be...

duminică, 17 august 2008

Far away...



Distanta nu ne poate desparti. Esti departe de mine fizic dar sufleteste te simt aproape. N-a trecut mult timp de cand ai plecat dar deja simt cum devine din ce in ce mai grea lipsa ta. Incerc sa imi ocup timpul dar tu esti mereu in mintea mea. Mi-ai acaparat toate simturile.

Imi trimiti mesaje cum numai tu stii. Reusesti sa le scrii in asa fel incat sa imi arati lipsa mea, dorinta de a fi aproape de mine, dorinta de a te intoarce. Vreau sa scapam amandoi, sa evadam, sa fim numai noi...

As vrea sa fugim pe o insula pustie. Sa fim numai noi doi si marea. Sa facem ce vrem noi, cum vrem noi, cand vrem noi. O insula pustie dar aproape de civilizatie pentru a ne putea intoarce repede in serile cand vrem sa ne distram cu prietenii nostrii.
Planuri. De viitor. Imi vin tot mai multe in minte. Vreau sa ne distram. Vreau sa mergem la party-uri nebune, sa pierdem noptile... sa pierdem noptile incercand sa numaram stelele, unul in bratele celuilalt si luna sa ne fie martora, sa ne vegheze visele...
Mi-e dor de tine si stiu ca si tu imi simti lipsa. Pe zi ce trece te iubesc mai mult decat ieri. Acelasi suflet il avem in doua inimi separate, noapte si zi vom imparti un singur vis. Buzele noastre vor sopti mereu la fel... te iubesc...

luni, 11 august 2008

Teardrops


Ma tineai strans in brate… nu vroiam sa imi dai drumu. Un calm nemaintalnit ma cuprinsese. Eram pe drum spre Bucuresti, stateam in bratele tale si ma uitam cum cerul incepea sa capete o culoare rosiatica, violeta, din cauza apusului. Ma uitam la norii care incepusera sa imi arate diferitele lor forme, lasandu-mi imaginatia sa isi faca de cap. Un calm mult prea mare pentru binele meu, pentru binele tau...

Ma uitam la cer si aveam lacrimi in ochi. Evitam privirea ta. Evitam sa ma vezi, evitam sa raspund intrebarilor tale. Incercam sa ascund lacrimile din coltul ochilor dar m-au dat de gol pana la urma. M-ai vazut ca plang si ai inceput sa ma intrebi ce nu era in ordine. Totul era in ordine, totul era perfect... si incercam sa iti explic asta dar tu nu intelegeai. Am vazut dragostea de pe fata ta, din ochii tai. Era inexplicabil momentul si am stiut sa il descopar si sa il pretuiesc. Pentru cateva momente ai lasat-o asa...

Cand ne-am oprit pentru cateva minute, m-ai luat in brate si m-ai strans si mai tare. Ai incercat sa redeschizi subiectul, incercand sa glumesti pe seama lacrimilor mele, desi stiai foarte bine ca vrei sa afli adevarul. Nu exista nimic de ascuns...plangeam de fericire... De fericire ca sunt cu tine...

duminică, 10 august 2008

Baby boo


Stau in fata calculatorului si incerc sa scriu. Mintea imi este blocata de o singura imagine...de imaginea ta. Ultima data cand am postat ceva pe blog, a fost acum aproape o luna...o luna intreaga in care tu ai inceput sa ma domini din ce in ce mai mult. Simt cum devin dependenta de tine, cum te vreau din ce in ce mai mult, cum nu ma mai pot satura de tine.

Ciudat cum pot evolua lucrurile, nu ? Acum o saptamana, pe vremea asta credeam ca totul s-a dus, ca tot ce a fost frumos...a disparut. Mi-ai demonstrat ce inseamna cu adevarat sa iubesti, ce inseamna sa nu vrei sa pierzi persoana de langa tine... Ce inseamna sa devi dependent de cineva... Nu imi vine sa cred... te-am facut dependent de mine... Nu credeam ca voi reusi asa ceva…

Mi-ai aratat dragostea adevarata, ce inseamna sa iubesti cu tot sufletul tau, ce inseamna sa iti faci griji efectiv pentru persoana de langa tine. M-ai facut sa fiu eu, asa cum sunt cu adevarat, m-ai facut sa prind curaj si sa nu imi fie teama de absolut nimic. M-ai facut sa ma simt femeie, frumoasa, protejata…

Iti multumesc ca esti langa mine mereu, indiferent de situatie, la bine si la greu. Iti multumesc ca existi in viata mea si ca nu vrei sa pleci de langa mine. Nu te schimba niciodata, pentru nimic in lumea asta...pentru absolut nimic. E o lume de oameni mult prea prosti, mult prea naivi ca sa vada lumea asa cum o vedem noi si ca sa o perceapa asa cum o percepem noi. Cine vrea sa te schimbe inseamna ca nu te merita cu adevarat sau ca nu te iubeste asa cum esti...

Incerc sa scriu. Incerc sa gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce vreau, sentimentele care le am atunci cand sunt cu tine, cand stau in bratele tale, cand ma saruti, cand ne unim si devenim in tot... Daca timpul ar putea sta in loc...nu l-as mai porni... As vrea sa pot sta cu tine secunda a fiecarui minut, a fiecarei ore... te iubesc cu tot sufletul meu, trupul te vrea mereu...din ce in ce mai mult...te iubesc...

sâmbătă, 19 iulie 2008

Scrisul


Se pare ca scrisul este singurul meu prieten care ma ajuta de fiecare data fara sa trebuiasca sa ii dau explicatii, fara sa ma judece, fara sa il ranesca.

Am descoperit in sfarsit dragostea adevarata. Am descoperit o fiinta care este complet diferita de ce am intalnit pana acum. Il iubesc pe acest om mai mult decat orice. Sunt nebuna... uneori am impresia ca il iubesc mai mult decat insusi viata mea. As face orice pentru el...il iubesc asa cum soarele iubeste cerul, cum stelele iubesc luna, fluturele floarea.

Ca orice cuplu mai avem si divergente. De cele mai multe ori se nasc din cauza mea. Fara sa vreau, ranesc acest suflet care imi este alaturi mereu. Ma simt neputincioasa si fara vreun scop in momentul in care il ranesc si devine o persoana cu care nu ma mai pot intelege. In momentele acelea simt cum sufletul meu se sparge in mii de bucatele. Incep sa cada, una cate una, incet, incet, pana nu va mai ramane nimic. In momentul in care il vad, cand il sarut simt cum toate acele bucatele pierdute se aduna, lipindu-se, transformandu-se in bucatele mai mari, devenind iar un suflet.

As vrea sa pot schimba foarte multe pe lumea asta. Are o putere enorm de mare asupra mea si sunt constienta de asta. Multi m-au avertizat ca sa am grija si sa nu ma indragostesc nebuneste pentru ca voi ajunge sa sufer. Momentan eu sunt cea care provoaca durerea... automat provocandu-mi-o si mie.

Te iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine. Stiu ca gresesc dar nu ma pot abtine. Ma doare cand suferi. E acea durere pe care o simti cand moare cineva drag tie. Pentru o vreme simt cum ceva din mine moare...

Uneori as vrea sa mor ca sa nu mai pot provoca durere. Daca nu as mai exista ar fi mai bine. Oricum nimeni nu mi-ar duce dorul. Nimeni nu si-ar mai aduce aminte de mine peste o saptamana, doua. Toata lumea m-ar uita, m-ar ignora. Nu ca ar fi o diferenta prea mare acum. Ma doare...ma scufund in lacrimi. Azi ar fi trebuit sa ma scufund in lacrimi de fericire...in schimb ele sunt de durere...

I’m weak in moments like this, I’m weak because I love you. I’m deeply in love with you and I will always be…I’d like the world to stop breathing so we could start living like we want to…

joi, 17 iulie 2008

Two months...

Au trecut doua luni si deja simt ca te cunosc de o viata. Pe zi ce trece te cunosc din ce in ce mai bine, descopar fiecare bucatica din tine. Imi place sentimentul.

Pe zi ce trece te ador din ce in ce mai mult. M-ai facut sa ma indragostesc cu adevarat, m-ai facut sa simt dragostea pura. Doamne, e atat de simplu. E atat de usor cu tine si totusi uneori greu, dar stii cum sa faci si sa trecem peste greul din fata noastra. Nu imi e frica de greutati, de boala sau de moarte. Sa spunem ca imi e frica de singuratate, mai ales acum cand stiu ce inseamna cu adevarat sa iubesti. Cu pasiune, cu suflet, cu toata fiinta ta.

Ma uimesti pe zi ce trece. Ma uimeste mentalitatea ta, pasiunea cu care faci unele lucruri, maturitatea pe care nu vrei sa o recunosti, grija pa care o porti unor oameni. Ma uimesti tu asa cum esti cu adevarat, care esti doar pentru mine si nu vrei sa iti arati adevarata fata cu oricine.

Ti-am spus si iti voi mai spune de o mie de ori... daca s-ar intampla ceva cu tine, cu noi, o mare parte din mine ar muri efectiv. Nu as mai putea sa simt vreodata ceea ce simt acum, dragostea pura. Unii pot spune ca e doar o dragoste trecatoare, de adolescenti, care da, e frumoasa dar nu inseamna nimic. Cei ce gandesc asa se inseala amarnic si inseamna ca nu stiu cu adevarat ce inseamna sa fi adolescent si ce inseamna sa iubesti.

Poate ca tot ce scriu, poate ca de fiecare data, par vorbe simple. Te iubesc si te voi iubi mereu. You will always have a special place in my heart, a special place that will always be yours no matter what, no one could replace you or take that from me.

Nu exista cuvinte prin care sa iti pot multumi pentru tot ceea ce faci pentru mine. Nu stiu cum sa iti pot arata ceea ce simt.... I will always love you baby...for ever and ever, always…

duminică, 29 iunie 2008

First


“ E prima ora din prima zi,
E greu fara tine nu pot minti,
Tu ai fost totul si puteai fi...
E prima vara din primul an,
Azi numai ploaia imi bate la geam,
Si imi aminteste cat te iubeam...”
Imi place melodia. Versurile sunt putine dar daca le asculti cu atentie, si stii intelesul lor ti se va parea la fel de frumoasa cum mi se pare si mie, chiar daca ea este trista. Vocile se coordoneaza perfect, in acelasi ritm cu muzica, in acelasi tempo. Ascult melodia, care canta deja de 10 minute, si ma gandesc la tine. Ma gandesc tot timpul la tine. De fiecare data cand nu esti langa mine iti simt lipsa. Mai ales in momentele cand avem mici divergente, mici certuri. Te iubesc si am nevoie de tine asa cum nu am mai avut nevoie de cineva pana acum in viata mea. Ma doare cand ne certam sau cand lucrurile nu ies asa cum vrem noi.
Dragostea noastra este ca o floare. De fiecare data cand ne vedem, cand ne sarutam, cand ne iubim...florii ii mai creste cate o petala. Iar atunci cand ne certam sau cand avem divergente, atunci cand ma doare, aceleiasi flori ii cade cate o petala. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt. Sentimente complexe si complicate pe care nici macar eu nu le inteleg uneori. De fiecare data cand vreau sa explic, ma blocez. Asa ca stau calma cateva momente si o iau de la capat incercand sa explic ceea ce simt.
Visele apar si apoi dispar. As vrea ca visele cu noi sa nu dispara niciodata. De multe ori mi se pare ca traiesc un vis. Un vis mult prea frumos ca sa fie adevarat. Oare dupa atatea cautari sa fi gasit acel “prince charming” care nu ma va dezamagi niciodata? Acel print care ma va face fericita de fiecare data? Oare poate fi adevarat? De ce am impresia ca traiesc un vis prea frumos ca sa fie adevarat? Sunt fericita. Ma faci fericita. Ma faci sa ma simt femeie, sa ma simt atragatoare, sa ma simt frumoasa. Mi-ai spus de multe ori ca sunt frumoasa dar astea sunt simple vorbe. Modul in care te porti cu mine, modul in care ma privesti, atunci cand ma descoperi din ce in ce mai mult...asa imi demonstrezi ca sunt frumoasa. Nu m-am considerat niciodata frumoasa dar tu...imi demonstrezi ca m-am inselat. Nu ar trebui sa imi fie frica, nu cu tine. Imi inspiri incredere. Am mai multa incredere in tine decat am in mine. Esti acel om pe care l-am cautat toata viata...

joi, 19 iunie 2008

Ghost


Drumul spre mare a fost minunat, desi picaturile de ploaie apasau puternic masina care mergea cu 160km/h. Ploaie fara tunete si fulgere nu exista. Cu castile pe urechi puteam auzi picaturile care se spargeau de masina. Pe geam ma uitam si vedeam cum cerul negru era luminat regulat, din sfert in sfert de ora, ba chiar din 5 in 5 minute uneori. Eram pe “autostrada soarelui”, in camp deschis. Se puta intampla orice si totusi eu aveam un calm si o liniste interioara rar intalnita. Ma gandeam la tine. Nu plecasem de mult timp si deja mi se facuse dor de tine. Primul drum la malul marii de pe anul asta. As fi vrut sa fi cu mine. Esti departe si totusi te simt aproape. Are logica? Poate ca nu, desi eu stiu foarte bine intelesul vorbelor.
Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa le fac cu tine, atatea lucruri pe care as vrea sa ti le spun si nu imi gasesc cuvintele. Nu stiu cuvintele necesare care sa poata exprima dragostea mea pentru tine. Nu exista cuvinte care sa iti spuna cat de mult de doresc. Te vreau in fiecare clipa. Esti ca o picatura de apa de care am nevoie atunci cand strabat desertul. Esti ca sursa de oxigen de care am nevoie atunci cand vreau sa explorez adancurile marii si imi dau seama ca m-am aventuriat prea departe. De fiecare data cand ma gandesc la tine, ma calmez. Ti-am spus-o de o mie de ori, ai un efect calmant asupra mea. Ceva din tine ma linisteste si ma face sa ma gandesc de douaori inainte sa fac ceva. Vroiam sa plec, sa fug pur si simplu, sa nu mai stiu de nimeni, sa nu ma poata gasi nimeni, sa fiu uitata. Uneori asa de mult mi-as dori sa pot si o fantoma si sa pot terce neobservata. Totusi, este imposibil asa ca trebuie sa suport totul, dar gandul la tine ma face sa trec mai usor peste toate. Daca as fi fost o fantoma tu nu m-ai fi vazut si as fi trait pentru o eternitate singura. Te iubesc...

miercuri, 11 iunie 2008

Vara

Deja a venit vara. Orele la scoala mi se par din ce in ce mai plictisitoare. As vrea sa fiu oriunde in alta parte mai putin aici. Am obosit fizic si psihic. O raza de lumina ce strabate geamul imi atinge chipul si simt cum ma incalzeste.
Stau afara in curtea scolii si simt cum fumul tigarii imi invadeaza plamanii. Razele soarelui imi incalzeste trupul. O alta rada de lumina imi incalzeste sufletul. O caldura sufleteasca ma invaluie ca o dulceata de capsuni proaspat pregatita. Ma gandesc la tine. Prietenii ma vad stand rezemata de perete, cu tigara in mana, zambint subtil. Mi-au spus ca mi se citeste fericirea pe fata.
As vrea sa vina vacanta, sa scapam de stresul scolii. Profi, colegi, note, prieteni, chiuluri....fericire. Jumatate din toate astea vor fi de domeniul trecutului peste cateva saptamani.
Soare, mare. Abia astept. Sa stau pur si simplu pe malul marii fara sa am griji prea multe. Mare, soare, nisip fin, apa rece a marii. Sa stau pe mal cu tine alaturi tinandu-ma in brate si sarutandu-ma asa cum numai tu stii. Briza marii imi racoreste trupul incins (de tine si de soare). Un joc inocent ne trimite in apa rece si clara ca ochii tai. Inocenta aparenta ascunde multa perversitate. In ochii mei. In ochii tai. In noi.
Vine seara. Daca esti la mare si nu vezi macar un apus sau un rasarit inseamna ca te-ai dus degeaba. Ador apusurile. Mi e par mult mai frumoase decat rasariturile. Un sfarsit de zi. Sau un sfarsit care imbina culorile calde si dulci ale soarelui cu negrul rece al noptii. Un sfarsit care aduce dupa el o noua zi, alt inceput. Un sfarsit care anunta venirea lunii pe cerul plin de stele. Isi poate lua locul sau din veci, odata ce soarele a apus. “Ori de cate ori iesi pe usa, trebuie sa fi cu bagare de seama, pentru ca trotuarul din fata casei e de fapt un drum, iar drumul duce mereu mai departe. Daca nu esti atent, te poti pomeni...ei bine...luat de val, un strain intr-o tara straina, fara sa ai habar cum ai ajuns acolo.”
Stam pe nisipul incins de catre soarele ce bronzeaza trupurile oamenilor. Briza rece a marii imi raceste trupul. Luna ne zambeste. Se uita la noi si ne priveste cum ne iubim. Suntem singuri. Noi...si luna. Noi...si noaptea. Apa calda a marii imi atinge picioarele. Ma racoreste desi nu imi e cald. Iti simt parfumul, pe gatul meu, te simt cum respiri. Iti imt mainile care ma ating usor, imi mangaie trupul intins pe nisip.” True love is night jasmine, a diamond in darkness, the heartbeat no cardiologist has ever heard. It is the most common of miracles, fashioned of fleecy clouds -- a handful of stars tossed into the night sky. Feelings are much like waves, we can't stop them from coming but we can choose which one to surf.”

duminică, 8 iunie 2008

E cald


E cald. Ma indrept spre casa. Imi pun ochelarii de soare ca sa imi pot ferii ochii de lumina orbitoare. Parca as purta o masca. Imi ascund privirea de lumea din jurul meu. Astfel ochii mei nu ma pot trada. Pot privi pe toata lumea fara ca ei sa poata facea acelasi lucru in mod direct. Ma simt bine. Ma simt protejata.
In statia de autobuz ma asez pe o banca. In jurul meu aud numai injuraturi. Toata lumea isi baga, isi scoate, injura de mame, injura de morti. Auzul vorbelor ma dezgusta din ce in ce mai tare. Oare chiar se simt mai bine oamenii astia daca injura? Se simt mai liberi? Sau se simt oare superiori celorlalti?
Pun castile in urechi si ascult melodiile mele preferate. Fiecare are semnificatia ei. Fiecare melodie imi aduce aminte de cineva. Amintiri. Placute. Dureroase. Vremuri de mult trecute. Traiesc prezentul. Incerc sa il traiesc fara sa ma gandesc la ce va fi sau la ce se va intampla. Ma las purtata de val... Poate pentru prima data. Ma simt bine. Nu ma preocupa decat un singur gand...oare asa voi putea sa fiu mereu?
Caldura imi acapareaza mintea. Simt cum durerea incepe sa imi preseze capul. Soare. Mult prea mult. Durerea este inevitabila. Si totusi trece repede. M-a strapuns ca o sageata.“In fiecare zi, in fiecare ora, ai sa cauti sa te convingi ca rezistenta, purtarea, subterifugiile tale sunt in masura sa te apere, dar dorul dupa el va fi mai tare ca un drog. Asa ca nu te pacali singura, doar atat de rog. Barbatul asta va pune stapanire pe mintea ta si nimic nu o sa te ajute cand ii vei simti lipsa. Nu te va ajuta nimic. Nici ratiunea si nici macar timpul, care iti va fi cel mai aprig vrajmas. Doar gandul ca il vei revedea asa cum iti inchipui tu ca este te va face sa iti invingi cea mai teribila frica: aceea de a fi parasita... de el... de tine insuti. Este cea mai dificila alegere pe care ne-o impune viata.”

joi, 5 iunie 2008

Love at first sight


Do you belive in love at first sight? I do. It is the feeling that can’t be explained. That feeling whici starts with fizical attraction. After a conversation with that boy I begin to discover him. It all started with a laughter. He made me laugh, for good, for real. It’s that feeling when you what him just for his looks, you want him really bad but something stops you from doing it, at first. It is important to discover him on the way, step by step, little by little. I have found love. Yes, love at first sight. After a few conversations, it all began. Love. For real. I started discovering his qualities, his personality, his ambitions, his mentality…him… for the first time I didn’t feel afraid. I felt good. I felt like I belonged somewhere. Like I have found my soulmate. He amazes me every step of the way. He wants to know everything about me, every little detail, my fears, my qualities,my mistakes…everything. I like it. It’s amazing how two people can connect, how God made them so alike. If I wouldn’t have gone to that party, would we have found each other? Would we have met and fallen in love?
We often have the feeling we have fallen in love with a person from the first time we saw him or her. But in 95% of the cases we just liked a lot how that person looked like. We didn’t fall in love because love isn’t that simple. I don’t care if it is considered to be old fashion…as long as I’m happy, I don’t care what others say or think.

marți, 27 mai 2008

Sarutul

9:48 p.m. Stau in fata calculatorului. Caldura din camera imi incinge mintea care ar vrea sa scoata ceva in seara asta. Nu ma lasa sa scriu. Dar eu incerc, incerc, incerc....si ma straduiesc sa creez. Vorbesc cu tine pe mess. Tot felul de lucruri, banale sau mai putin banale. Orice-ar fi, imi place. Indiferent de subiect...imi place sa vorbesc cu tine. Imi ti mintea ocupata. Imi ti mintea in priza. Avem concepte comune. Calitati. Poate defecte. Avem mentalitati asemanatoare. Imi place. You make me feel good. You make me feel like I belong somewhere. You make me feel special.

9:57 p.m. Tot incerc sa gasesc un subiect, o tema de abordare petru a-l dezvolta. Sa vedem. Viata...am trecut deja in revista subiectul, destinul....si el s-a dus, prietenia...am putea vorbi despre asta la infinit si tot n-am ajunge la o conluzie, dragostea...are mult prea multe semnificatii si intelesuri pentru a-l putea acapara pe tot. Sarutul...cum vede oare o persoana sarutul? Ce semnificatie are pentru fiecare persoana in parte. Avem fel de fel de definitii. Vorbesc cu tine si te intreb definitia sarutului. Raspunsul tau ma uimeste putin: “Un sarut este o joaca, ba inocenta, ba al naibii de vulgara. E ca o joaca care-mi place fiindca poate crea o apropiere dintre 2 persoane. Eu il vad ca pe un gest de tandrete in unele cazuri desi totusi, de multe ori l-am folosit mai mult ca pe un capriciu.” ... Frumos. Perfect.

In cautarea definitiei perfecte am intrebat mai multa lume. O amica mi-a spus: “Pai...e foarte important...nu trebuie sa fie perfect...dar sa fie dat din dragoste...si sarutul este singurul care iti da starea aia de fluturasi in stomac...care este intr-un fel placuta...”. “Starea de fluturi in stomac”, o stare de euforie, o stare de inconstienta, o stare care te face sa plutesti dandu-ti aripi sa zbori pana la stele. Un alt bun prieten, poate unul dintre cei mai buni mi-a raspuns: “Inseamna atingerea buzelor catifelate care tind dupa trandetze si dupa dragostea care este in interiorul fiecarui om...si pentru multi oameni este cam greu de facut acest pas. Unii il fac doar de dragul de a-l face dar multi il fac deoarece vor sa simta cum porneste acest punct din suflet. Cat de mult ti-ai dori sa iti saruti partenera pe care ti-o doresti atat de mult, si o vei dori si mai mult dupa aceea”. Cate sentimente se pot ascunde in spatele unui chip.

Pe parcursul cautarilor mele, descopar alte definitii: “ Sarutul = nu doar un simplu act fizic, este un act emotional ce strabate barierele metafizicului, uniune a doua entitati spirituale ce tind sa devina o singura faptura, sa devina acel androgin despartit acum mult timp” ; “ Sarautul este ceva simplu si totusi complex, multi il ofera pur si simplu pentru placere. Altii savureaza momentul pentru a fi mai intimi cu persoanele pe care le iubesc”. Definitii mai simple, definitii mai complexe, definitii in care poti distinge putin personalitatea unui om sau mentalitatea sa. Alte cunostinte, alti prieteni, alte raspunsuri. Mai mult profunde sau mai putin. Raspunsuri care pot fi greu puse in cuvinte. De multe ori nu putem sa punem in cuvinte exact ceea ce simtim, ce gandim sau de multe ori nu putem pur si simplu sa mai vorbim. Cea mai buna prietena a mea spunea astfel : „Sarutul e ca un rau puternic si nelinistit. Dorinta de a saruta persoana iubita izvoraste din adancul inimii tale aproape insesizabil. Cursul raului desi mereu acelasi e totusi intotdeauna fascinant si surprinzator.Amplitudinea raului creste odata cu reuniunea mai multor rauri de dorinta,toate avand acelasi scop. Raul agitat si fermecator isi descopera visul in marea misterioasa. El niciodata nu isi pierde fascinatie fata de mare astfel ca intotdeauna va izvora si va parcurge sinugurul drum din munti doar pentru secunda pretioasa in care va ajunge sa se verse in ea.” O alta prietena, foarte sentimentala de fel, spune ca „ sarutul este contopirea a doua suflete intr-un gest pasional de iubire” . O alta prietena spune : “ Eu il vad ca fiind acel lucru pe care il vrei din ce in ce mai mult, indiferent de moment sau inprejurari, pentru a-l simti aproape pe cel pe care il iubesti”. Cineva care m-a dezamagit candva mi-a spus ca...” Uneori poate fi exprimarea atractiei dintre 2 persoane, rezultatul chimie dintre ei. Alteori poate fi acel gest fara de care nu poti sa respiri, sa ti-l doresti din tot sufletul, iar daca cel pe care il iubesti nu este langa tine amintirea saruturilor lui devine sufocanta. Un sarut poate sa insemne totul sau poate sa nu insemne nimic.” Totusi, un sarut poate provoca multe distrugeri. Pe toate planurile.

Ciudat nu? Cum raspunsurile intrebarii mele sunt diferite si totusi asemanatoare in esenta. Cele care mi-au placut cel mai mult... au fost primul si ultimul raspuns. Oare de ce? Oare care este motivul pentru care acele doua raspunsuri mi-au placut atat de mult avand in vedere ca sentimentele mele pentru acele persoane sunt complet diferite ? Un sarut poate apropia foarte mult doi oameni si totusi... un sarut poate distruge relatii. Indiferent de felul lor, fie ca este vorba de iubire, fie ca este vorba de prietenie, poate distruge multe. Invatam sa iubim...invatam sa iertam...

Timpul trece si pe parcurul incercarii mele de a da definitia perfecta... ajung pur si simplu la definitia mea: “Sarutul este acel act care vine de la ingeri, in care sufletele a doi oameni se impreuneaza. Cineva mi-a spus candva ca, dragostea adevarata dureaza 30 de secunde... cat un sarut. Oare am putea pastra acel timp in loc? Daca am putea sa o facem, cati dintre noi ar face asta cu adevarat? Un sarut. Apropierea a doua suflete care incep sa se cunoasca incet, incet... dezvaluind misterul ce se ascunde in interiorul fiecaruia. Dorinta febrila de mai mult. Mereu mai mult. Tot mai mult. Acel act prin care, parca, o mica particica din noi trece in celalalt, lasandu-si amprenta, undeva, intr-un coltisor de inima. O amprenta mai adanca sau mai putin adanca. Dar ramane. Mereu. Sau poate ca nu.... depinde de noi. Doar de noi…”

miercuri, 21 mai 2008

Suna-ma


Merg prin ploaia rece. Simt cum fiecare picatura imi atinge trupul. Imi e frig. Ma uit spre cer. Vad norii cenusii care isi combina armonios culorile. Cerul putin insangerat ma fascineaza de fiecare data. Nu m-as putea plictisi niciodata de el. As sta cu orele si m-as uita spre cer.
Merg pe strada. Vad oamenii care merg cu capul in jos parca pentru a se feri de ploaie desi stau ascunsi sub umbrelele enorme.
Ma uit la o doamna elegant imbracata. Isi poarta cu mare stil hainele, geanta, manusile albe ce ii contureaza degetele si incheieturile dandu-i o anumita prestanta, o anumita eleganta. Imi arunca o privire fulgeratoare. Trec cu privirea mai departe. O alta doamna se uita la mine pe sub ochelarii mici si negrii cu o privire ucigatoare de parca m-ar fi cunoscut de o viata. De parca as fi fost cel mai mare dusman ai ei. Un barbat, al carui aspect lasa de dorit, imi arunca o privire plina de perversitate. Ca si cum exact atunci, pe loc, ar fi vrut sa ma dezbrace. Ma dezgusta. Toti cei care au o astfel de privire si mai ales un astfel de aspect...ma dezgusta. Nu ma uitam la el dar ii simteam privirea si insistenta. Nu ma interesa. Ma gandeam la altceva. La altcineva.
Mergeam in continuare pe strada. Ploaia imi cadea pe fata. O simteam rece, pe fata mea calda. Ascultam muzica. Ma simteam bine totusi. Frigul incepuse sa treaca. Ma obisnuisem cu vremea.
La un moment dat...ma opresc. Auzeam cum suna telefonul. Il cautam si nu il gaseam. Caut si caut si caut...si il gasesc intr-un final. Primisem un mesaj. Ma lasa rece. In fata mea se opreste un tip. Arata destul de bine. Si totusi ceva ma surprinsese. Era in pantaloni 3/4, cu un tricou si o sapta pe cap. Era dragut. Imi ceruse un foc. Pe o ploaie ca aceea el incerca sa fumeze desi stia foarte bine ca i se va ude tigara si ca nu va acea acelasi gust ca cea obisnuita. Nu il interesa. Nu ii era frig. Se vedea ca era in largul lui. Se simtea bine. Se uita la mine cum cautam disperata o bricheta prin ghizdanul meu “ordonat”. Se pare ca asteptarea nu il deranja. Avea niste ochi albastrii superbi. Parul putin blond, poate chiar rebel intr-un mod foarte interesant si dragut in acelasi timp, iesea de sub sapca asortata cu tricoul. Combinatia perfecta. Rosu si negru. Pret de cateva secunde raman usor uitata in privirea lui. Acea privire patrunzatoare. Acea privire care aparent pare diabolica dar in spatele careia se ascunde adevarata esenta a omului. Imi inapoiaza bricheta si pleaca... ramana in ploaie, uitandu-ma dupa el. Dupa cateva secunde se intoarce si imi da un pachet de servetele. Ma uit uimita la el si la pachet in acelasi timp. Pleaca din nou. Ma indepartez si eu. Dupa o clipa ma mai uit putin in spate si ii vad privirea care ma urmarea indepartundu-ma. Merg. Spre statia de autobuz. Incepuse sa ploua din ce in ce mai tare. Reconstitui momentele in mintea mea si zambesc. Odata urcata in masina, imi duca aminte de pachetul de servetele. Il caut in buzunar...si il gasesc. Vad...un numar de telefon. Era al lui. Imi lasase un semn. “Suna-ma” scria sub numar. “Suna-ma”...

sâmbătă, 17 mai 2008

Viata


Viata. Oare cum a fost ea creata? Cine a creat-o cu adevarat? Toata lumea crede ca viata a fost creata de Dumnezeu. Oare asa sa fie? Dar de fapt...cine este Dumnezeu? Sau ce este El? Exista fel de fel de “mituri” dar de fapt nimeni nu stie. Se vordeste despre Rai si despre Iad. Exista? Cine le-a creat?
Sa dai viata...e cel mai frumos lucru posibil. Mai ales atunci cand e facut cu dragoste. Nimic nu se poate compara cu nasterea unui copil. Sa il simti timp de 9 luni cum creste, cum se dezvolta. Sa simti fiecare miscare, fiecare gest, fiecare respiratie. Atunci se infiripa o legatura pe care nimeni nu o va putea intelege. Legatura dintre o mama si un copil e infinita, nu are margini. La fel cum nici dragostea unei mame nu are margini. Aceasta legatura este atat sufleteasca, emotionala cat si telepatica. De cate ori nu vi s-a intamplat sa ganditi ceva si in acelasi timp mama voastra sa gandeasca acelasi lucru? Nu cred ca exista persoana careia sa nu i se fi intamplat asa ceva.
Sa dai viata...poate fi si cel mai groaznic lucru posibil. Sa simti cum se dezvolta in interiorul pantecului tau timp de 9 luni...si sa nu e bucuri de el. Mai ales atunci cand e facut fara voia ta... Nu cred ca voi intelege niciodata mamele care isi parasesc copii din diferite motive. Indiferent de situatie si circumstante...cum il poti parasi? E parte din tine. Din sufletul tau. A fost acolo timp de 9 luni. Indiferent de ce se va intampla...acea legatura emotionala si telepatica nu se va distruge niciodata. Chiar daca unii nu cred ceea ce spun...stiu ca am dreptate.
Viata...e atat de scurta. Merita traita. Din plin. Oare...oamenii care fac rau altora, acestia nu au viata lor personala? Sunt chiar atat de lipsiti de orice emotie si de orice alta activitate incat iti omoara timpul cu inventarea minciunilor, aberatiilor si porcariilor pe care le auzim poate chiar zilnic. Despre noi. Despre prietenii nostrii. Despre dusmani. Despre oricine. Stau si scriu. Pe fundal se aud versurile melodiei. Ritmul si melodia imi dau de gandit. Si totusi nu atat de mult pe cat as vrea. Ma uit pe geam si va lumea. Vine. Pleaca. Lumea din ziua de azi e tot mai trista. Vezi fel de fel de oameni, toti mergand cu capul in jos parca sa nu intelneasca privirile celor din jur. Oare de ce? Chiar nu mai exista bucurie pe lumea asta? Chiar nu mai vede nimeni nimic bun in lucrurile simple? Chiar nu se mai poate bucura nimeni de un o raza de soare dupa o ploaie furtunoasa? Chiar nu se mai poate bucura nimeni de un cer senin, de zambetul unui prieten sau poate chiar de zambetul persoanei iubite? De un sarut? De o floare primita? De un fluture? Chiar nu mai exista atata bunatate incat nimeni sa nu mai observe lucrurile astea banale, minore?
Trecem pe langa lucrurile care poate o data ne faceau sa zambim. Bucurati-va de viata pentru ca e scurta. Si e frumoasa. Chiar daca de multe ori ai impresia ca mai rau nu se poate. O sa vina si vremea lucrurilor mai bune. Trebuie doar sa ai incredere in tine...

joi, 15 mai 2008

Stii ce e un "Banchert"?

“Stii ce e un Banchert? Asculta-ma bine, asta e cea mai frumoasa poveste din lume: Banchert este persoana pe care ti-a harazit-o Dumnezeu, este cealalata jumatate a ta, adevarata ta dragoste. Asa ca toata intelepciunea vietii tale consta in a-l gasi...si mai ales in a-l recunoaste.”

Oare cata lume stie ca exista un astfel de personaj? Oare stie cineva povestea cu “banchert”-ul? Ma indoiesc. Cati dintre voi s-au gandit sa se duca in cautarea iubirii? In cautarea celeilalte jumatati a sa? De gandit poate ca ne-am gandit multi. Cati ati fost in stare sa faceti asa ceva? Eu stiu ca nu am facut-o. Tu ai cautat adevarata dragoste? Cat? Cand? Unde? Dragostea e o particica de speranta, e necontenita reinnoire a lumii, e calea spre pamantul fagaduintei. Cel care isi gaseste jumatatea, devine mai implinit decat toata omenirea la un loc! Omul nu este unic, in sine. Abia cand incepe sa iubeasca devine, intradevar, unic. Nimic din unives nu poate depasi perfectiunea a doua fiinte care se iubesc. Asa merge treaba: exista imagini ale fericirii pe care n-ai dreptul sa le retusezi. Le colorezi dar nu depasesti contururile! Prin urmare, unul si cu unul fac doi, doi face cuplul si cuplul face planuri. Planuri pe care mai tarziu are datoria de a le respecta. Nu ai voie sa gresesti. Atunci cand iubesti...nu gresesti pentru ca poti pierde totul...intr-o clipa.

miercuri, 14 mai 2008

Deja vu...

Ai avut vreodata sentimentul ca, desi te afli intr-un loc pentru prima data, totul iti e foarte familiar? Ai avut vreodata senzatia ca stii o persoana foarte bine, desi abia ai facut cunostinta cu ea? Ai avut vreodata o senzatie ciudata, ca si cum ai sti ce se va intampla?

Deja vu. Un sentiment ciudat. Placut uneori. Straniu alte ori. Deja vu-ul are un impact profund asupra multora dintre noi. Indiferent de sex, varsta, natie, culoare, mentalitate sau credinta. Chiar se intampla. Toti trecem prin asa ceva. Mai devreme sau mai tarziu. Prefer mai devreme decat mai tarziu. Prefer sa se intample acum decat cand “imi e lumea mai draga”. Oamenii. Aceiasi. Sentimentele. Aceleasi. Visele. Mereu diferite.

Deja vu in dragoste. Poate e cel mai dureros. Poate fi cel mai placut totusi. Depinde de situatie. Sper sa nu mai am un astfel de deja vu. O data, de doua ori...mi-a ajuns. A treia oara deja e ghinion. Sau inseamna ca cineva acolo sus nu tine la tine. Ciudat cat de asemanatoare pot fi sentimentele provocate. Diferite conjuncturi, diferite persoane, aceeasi situatie. Aceeasi poveste de care te feresti, te loveste mai tare. Aceeasi impresie ca tu esti cel parasit. Aceeasi impresie ca nu te iubeste nimeni. Vrei sa dai dragoste. Poti sa dai dragoste. N-ai cui.

Deja vu. De cate ori ai avut impreia ca “you found the right one”? Acel “prience charming” sau acea “sleeping beauty”. De cate ori ai avut impresia ca te-ai indragostit la prima vedere? De cate ori ai crezut ca e adevarat sau ca va dura o vesnicie? Credeai ca nu se poate termina. Credeai ca este numai al tau si ca te vrea numai pe tine. Te-ai inselat. Barbati... fideli. Rar gasesti asemenea “exponate”. Gasesti de care vrei. Depinde sa sti ce vrei. Eu stiu. Tu sti? Oare perversitatea aparenta poate ascunde sentimente sincere? Oare perversitatea totala poate ascunde dorinte nesatisfacute. Imbinarea pura al unui fizic de invidiat, cu o inima putin perversa si o minte geniala...poate fi un “exemplar bun de luat acasa”. Cate va revasiti in descrierea mea? Cati v-ati pus intrebarile astea? Dar cati ati gasit raspunsul intrebarilor mele? Credezi ca sti? Chiar crezi?....

luni, 12 mai 2008

Ploaia


Ploua. Stau pe marginea geamului si ma pierd in ploaie. Ploua torential. Aceeasi ploaie se regaseste si in mine. Trecut, amintiri, vorbe, regrete...prezent, intrebari fara raspuns. Zambet inocent. Ciudat. Ploaia avea un efect linistitor asupra mea dar acum...cu cat ploua mai tare cu atat simt cum starile mele se amplifica. Ma scufund. Oare e bine? E normal? Cum sa fie normal? Cum pot fi eu normala? Dupa atatea lucruri facute, dupa atatea idei bolnave ce ma strapung ca pe o foaie, dupa atatea nopti nedormite in care in veneau in minte fel de fel de imagini, intrebari, posibile raspunsuri...nopti ce imi dominau zilele, saptamanile, lunile... Scriu si scriu degeaba.
Am descoperit ca nu mai pot scrie la fel ca inainte...asa cum vroiam eu...asa cum simteam eu. Nu ma mai ajuta. Nimic nu ma mai ajuta. Cand puneam creionul in mana, stiam exact ce am de facut. Ideile, cuvintele veneau instantaneu. Ca o ploaie. O ploaie dureroasa care lasa urme adanci in urma ei. O ploaie acida. Imi topea orice senzatie, orice sentiment. Ardea. Topea. Tot. Ca o ploaie ce te secatuia de orice urma de viata. Ura se transpunea pe hartie. Durerea era mana in mana cu ura. Dorinta de razbunare domnea in continuare in mine. Vroiam mai mult. Tot mai mult. Sete nebuna. Dorinta febrila. Pentru cine? Pentru ce? De ce? Ploua. Incet. Ploaia m-a secatuit. De tot. Ies in ploaia uda. Simt fiecare picatura ce imi atinge corpul. Vreau sa evadez. De tot. La infinit. Cu tine. Te vreau…

duminică, 11 mai 2008

Dormi

Te vad cum dormi. Te ador. Esti ca o mare linistita gata sa izbucneasca din clipa in clipa intr-o furtuna. Copil. Singur. Parca simt nevoia ta de afectiune, de dragoste, de...”noi”. Inca dormi. Stau si te privesc si nu m-as putea satura de tine. Fiecare cm2 din tine are povestea sa. Ranile de la suprafata au fost candva vindecate de saruturi dulci. Nu ale mele. Dar ranile din interior, care dor cel mai tare, au fost oare vindecate? Vreodata? Scriu. Imi aduc aminte conversatiile noastre de ieri. Te-ai deschis in fata mea. Repede. Oare de ce? Oare de ce ma simt atat de bine in preajma ta ? Oare de ce toate intrebarile astea imi invadeaza mintea ca o panza de paianjen ?
Ma uit la tine si parca furtuna din mine cum se linisteste. Te ating usor. Un fior de gheata imi invadeaza trupul. Simt o chimie intre noi atat de mare... Atractie. Maxima. Si nu numai. Love at first sight. I wonder…do you feel the same? I’m afraid of what the answer might be… Love at first sight…second time in my life. Could it be real? Ironic nu? Prima data cand am patit acelasi lucru…tipu’ era tizul tau. Avea acelasi nume, aceeasi culoare de par...aceeasi ochi inocenti si blanzi, in spatele carora se ascund sentimente inimaginabile. Cuvintele imi vin mult prea repede si totusi deloc. Mintea e...goala. Ma pierd. In fericire. In euforie. In tine. Copil. Matur. Trecut prin viata. Traieste. Oare? Chiar traieste cu adevarat? In interior? Ma indrept spre nicaieri. Ma uit la tine si scriu...

sâmbătă, 10 mai 2008

Prietenie


Viata. Exista din totdeauna. Mai buna sau mai rea...fiecare are un rost in viata. Un rol. Care e rolul meu? Care e rolul tau? Rolul nostru?
Viata. Prietenie. De-o viata. Prietenie. Oare ce inseamna cu adevarat? Ultimile zile m-au invatat ca nu exista atat de multi prieteni adevarati. Sunt putini la numar. Da, avem multe “cunostinte”, “amici” dar “prieteni adevarati” avem putini. Poate cu cat sunt mai putini cu atat e mai bine. Dar exista. Sunt adevarati. Ii simti. Aproape. Mereu. Poate ca oamenii pe care ii cunosti in doar cateva ore, cateva zile, cateva saptamani...si aceia care ti se deschid cel mai mult in fata in subiecte intime sau dureroase pentru ei...poate ca aceia iti devin adevaratii prieteni. Cei pe care crezi ca ii cunosti de o viata...ajung sa te dezamageasca. Ca si pe mine.
O credeam prietena mea. Acum nu stiu ce sa mai cred. Stia secretele mele. Tristetile mele. Visurile. Lucrurile care ma faceau sa zambesc. Planurile de viitor. Poate ma cunostea mai bine ca toata lumea. Cum a putut sa faca asta? Oare chiar i-a pasat cu adevarat? De ce m-a facut sa ma deschid in fata ei? M-ai ajutat de atatea ori. Te-am ajutat mereu. Ti-am fost alaturi la bine sau la greu. Poate ca mai mult la greu decat la bine. Dar nu conta pentru mine. Atat timp cat te ajutam si erai prietena mea. Nu conta. Stiai secretele mele intime. Oare de ce nu te-ai putut abtine? Chiar sunt mai importante “poftele” tale decat visele mele? Stai linistita ca nu e prima oara cand sufar. Dar acum ma doare ca erai prietena mea. Poate daca era alta tipa in locul tau ...nu cred ca ma afecta foarte mult...Dar...erai prietena mea...imi stia secretele...gandurile...planurile...tot...”True friendship never ends”. Asta sa crede-ti voi... totul se termina. Odata. Candva. Totul se termina. Mai devreme sau mai tarziu. Toti o sa dam peste asa ceva. Si pe urma o sa ne intrebam...oare am gresit eu cu ceva? Oare eu sunt de vina ca le-am facut cunostinta? Oare sunt o persoana chiar atat de rea? Oare...exista prietenie?

vineri, 9 mai 2008

Doare





Aflu. Si nu imi vine sa cred. E ireal. Credeam ca nu tin la tine. Chiar nu te iubeam. Nu te iubesc. Ma doare. Lacrimile au inceput sa imi invadeze chipul. Simt cum ma afund in prapastie. Prapastia singuratatii. De fiecare data cand incep sa capat putina incredere in mine...cineva are grija sa imi dovedeasca ca nu e chiar asa. Dar acum doare mai tare. De ce? Pentru ca era prietena mea. Una dintre cele mai bune. Cum a putut oare sa imi faca asta? Cum a putut sa ma minta de atatea ori ca ma intelege? Cum a putut sa imi faca asta dupa ce stia toate detaliile?
Doare. Simt cum sufletul meu se transforma intr-o gaura neagra ce absoarbe tot...ce e viu...tot...in jurul ei... Nu imi pot deschide ochii din cauza lacrimilor reci care imi inunda ochii, obrajii calzi, buzele fierbinti. Tremur. Nu de nervi. Nu de frica. Urlu in sinea mea...ca sa nu ii trezesc pe cei din jur. Vreau sa ies si sa urlu...dar nu pot. Vreau sa dau cu pumnii in pereti ca durerea fizica sa o inlocuiasca pe cea sufleteasca. Nu pot.
Stau amutita pe scaun. Inmarmurita de uimire. Tot nu imi vine sa cred. Momentul de furie externa izbucneste. Contactul oaselor pumnului meu cu peretele semana cu acea imagine cand un balon de apa cade de la etajul 10. Doare. Mai tare. Imposibilitatea de a misca degetele, durerea cumplita. Imi place. Palma alba plina de sangele rosu imi provoaca o stare ciudata. Lesin. Greata. Pofta. Gustul sarat al sangelui imi place. E gustul razbunarii. Fructul interzis unora si de neatins altora. Ma uit pe perete si vad picaturile de sange. Ma sperii. Realizez totusi ca este al meu. Ma uit iar la mana si vad prosopul alb plin de rosu. Ma sperii pentru ca nu merita. Nu meriti nici tu...nici ea...nici eu...si totusi doare...

joi, 8 mai 2008

Timpul


Timpul. Trece. As fi vrut sa il pot opri, doar pentru cateva momente. Timpul poate ucide dar tot el poate apropia oamenii. As vrea sa stea in loc, sa te opreasca aici, langa mine dar nu se poate. Fiecare, are propriul drum de urmat in viata si trebuie sa ni-l urmam. Timpul ne schimba. Ne transforma in oameni mai buni sau mai putin buni, dar ceea ce este cert, acesta ne maturizeaza. Peste cativa ani, poate ca nu vom mai gandi la fel ca acum sau din contra, poate vom gandi exact ca acum, dar mai profund. Nimeni nu poate stii ce va urma. Timpul trece. Trebuie traita clipa. Prezentul. Fara sa ne gandim cu regret la trecut sau sa fim prea nerabdatori in privinta viitorului. Se spune ca omul are un destin scris sus in cer, inca de la prima gura de aer, dar totodata se mai spune si ca omul isi poate crea propriul destin. Tu ce alegi? Tu in ce varianta crezi? Poate ca asa a fost sa fie si poate ca a fost mai bine. Adu-ti aminte de momentele frumoase petrecute alaturi de prietenii tai, alaturi de mine. Adu-ti aminte si de conversatiile interminabile. Adu-ti aminte de clipele traite din plin dar si de momentele triste din viata. Aminteste-ti cu placere. Tot. Pentru ca...avem doar o viata... iar timpul e scurt...

Noaptea


Statea intinsa in pat, cu piciorul prins in ghips pe doua perne pufoase. Patul ii era aproape de fereastra. Era seara si lumina din camera era inchisa. Afara ploua torential iar ea avea niste dureri groaznice. O durea tot corpul. Ambitia de a atinge performanta in sport o impingea la limite. In ultimile 3 saptamani toate i-au mers prost. O ajunsesera toate relele, se lasase dominata pana si de rautatile pe care le spuneau ceilalti. Statea inchisa in casa de cateva zile, imobilizata . Era singura cu gandurile ei . Brusc se ridica din pat, isi lua cele doua perne pufoase si le aseza pe scaunul de langa fereastra . Se aseza si ea pe un scaun si se lasa purtata de val, in miezul noptii se uita cum ploua . Lasa ca sunetul ploii sa ii invadeze simturile si sa o cuprinda . Pentru o clipa inchise ochii si nu mai simtea altceva decat un fior rece si auzea sunetul ploii. Deschise ochii si se uita afara . Vedea orasul intunecat. Luminile parca erau singurele surse de viata pe care le putea vedea . De cele mai multe ori isi dadea seama ca pierdea orele in fata ferestrei. Imaginea orasului era de o fumusete inexplicabila, o priveliste de care niciodata nu se putea satura . Sa vezi un apus de soare, de la etajul 10, in fiecare seara, era pentru ea ceva divin, chiar perfectiune. Realizase ca de mult nu mai avusese timp sa stea si sa savureze aceste momente. Ii placea ploaia . O facea sa viseze. Si chiar asta se intampla , visa cu ochii deschisi. Se gandea la el . Fusese ceva frumos....

miercuri, 7 mai 2008

Vad


Vad. Ma uit in mine si te vad. Ma uit afara si esti si acolo. Camera nenorocita in care stau nu ma mai lasa sa respir. Se strange in jurul meu. Ma da afara. In cautarea libertatii deschid usa si plec. Nu stiu unde ma duc. Nici macar nu stiu unde sunt.Incep sa fug. Fug in cautarea perfectiunii.
Ma impiedic si cad pe nisipul fierbinte si portocaliu al plajei de la apusul soarelui. Imi suprim mintea sa gandeasca si sufletul sa simta. Ma intind pe jos. In douazeci de minute s-a facut intuneric. S-a facut frig. Dar nu ma ridic si continui sa astept.
Asteptarea pare a fi singurul mod de a te face present.Am auzit langa mine niste pasi in nisip. Se indreptau spre mare. I-am lasat sa treaca.
Si totusi ma ridic. Stai langa apa. Nu stiu cine esti si nici nu-mi pasa. Ma intind langa tine si astept. Te sarut pe frunte. Inchizi ochii si ma iei in brate.Tremuri de frig. Simt. Tot. Iti simt pana si mirosul. Al tau. Numai si numai al tau. Adormim. Deja nu mai vreau sa ma mai trezesc.

marți, 6 mai 2008

Ploua


Daca ploaia ar putea sa stearga durerea din sufletul meu , as vrea sa nu se mai opreasca . As vrea sa ploua tare si repede...sa-mi poata atinge sufletul... Stii de ce ploua? Ploua pentru ca s-a plictisit soarele de cer, ploua pentru ca ii e pamântului sete. Stii de ce moare uneori viata? Moare pentru ca nu mai vrea sa fie viata , moare pentru ca e vie si scurta in clipele de fericire….eu nu sunt ploaie sa ma plictisesc, nici viata sa mor! Ma revolt impotriva unui cer pustiu , un cer care ma priveste neinteles si ma intelege privindu-ma . Cerul meu picura lacrimi de sange si avalanse de nori spre pamantul meu. Fii cerul meu , lasa-ma sa iti fiu pamant... Lasa-ma sa zbor spre tine, lasa-ma sa ajung la tine. Iar tu...cu picaturile tale vei uda pielea mea uscata. Cand o vei atinge vei simti ce simt si eu. We are like angels with just one wing. We can only fly by embracing each other. Ne contopim intr-un singur corp...un singur suflet...un singur “eu”....

luni, 5 mai 2008

Suflet


Oare sufletul nostru este nemuritor? Sau ce il face pe el de fapt nemuritor? Sa fim noi cei care il putem trimite in rai sau il vom trimite in iad ? Daca Dumnezeu nu a creat iadul, atunci cine l-a creat? Cum de a ajuns el sa existe? Se spune ca...Lucifer a fost si el inger, sus in imparatia Domnului dar ca...o forta mistica l-a impins la fapte necurate. Se mai spune ca...si Lucifer a iubit o data, candva...si chiar a iubit foarte mult...poate prea mult... Oare sa fi suferit atat de mult incat ii place sa ii vada pe cei tradati in dragoste cum sufera, oare ii place sa vda cum unii se razbuna din dragoste, cum oamenii mor pentru dragoste...dar pana la urma urmei...ce este dragostea? Cine o poate defini? Metaforic vorbind, dragostea este cel mai frumos sentiment pe care fiinta umana il poate avea. Astfel poti da nastere altei vieti, altui suflet...altei...lumi...

Dragostea

Un sentiment ciudat. Am auzit o data ca...se numeste dragoste. Dar ...ce e dragostea? Oare acest sentiment poate schimba firea unui om? Poate schimba modul sau de a trai si gandi? Poate ca da. Dar poate ca...nu sentimentul ne schimba ci...persoana care il provoaca.Oare pura aparitie a unui om te poate schimba? Posibil. Am inceput sa traiesc, sa simt fiecare vibratie, fiecare sunet care ma chiama; mirosul de trandafiri... il simt permanent desi... e doar o senzatie.
Iti vad chipul. Incep sa tremur. Un tremurat ca si cand cuburi de gheata mi-ar strabate venele, si totusi... imi e cald. Atingerea ta ma linisteste. Ma uit in ochii tai, ma scufund in sufletul tau. Descopar... dragostea.
Oare...oare acest sentiment va dura sau... e doar ceva trecator? Oare aceasta caldura va tine la nesfarsit? Poate ca nu. Dar in bratele tale ma simt in siguranta, ca si cand nimeni nu m-ar putea rani, si totusi simt frica...o frica a viitorului. Dar totusi prezentul ma linisteste, simtindu-ma ca un copil caruia ii trebuie atentie.
Mi-am recapatat increderea, increderea de mult pierduta. Simt ca acum, in clipa de fata, tot ce conteaza suntem NOI, intreg universul se poate opri in loc... doar daca vrem NOI...

duminică, 4 mai 2008

Destinul


Destinul. Oare care este adevaratul sens al cuvantului? E ceva care iti este scris sa ti se intample, iti este predestinate? Oare de la prima gura de aer, cineva, acolo sus, ne-a scris destinul? Oare il putem schimba?
In momentul de fata toate aceste intrebari imi urla in minte. Nu ma lasa in pace. Incerc sa ma ocup cu ceva, incerc sa imi ocup timpul si sa ma concentrez asupra lucrurilor care imi plac. Nu reusesc. De ce ma preocupa toate aceste intrebari atat de mult? Am 18 ani, in curand voi termina liceul. Practic…am toata viata inainte. De ce ar trebui sa imi pese de toate astea acum?
Pe zi ce trece, vad tot mai multa lume care, pur si simplu, traiesc clipa fara sa se gandeasca la ce va fi, la ce se va intampla peste cateva minute.Merg pe strada si incerc sa gasesc raspunsuri intrebarilor mele. Parca, mintea imi...imi anuleaza toate celelalte simturi. Nu vad, nu aud, nu simt. Parca sunt un robot. Pe zi ce trece robotelul din mine preia conducerea din ce in ce mai mult, deja toate lucrurile care imi placeau au devenit monotone, banale si...nu mai suport. Vreau...vreau sa ma las in voia destinului dar totodata vreau sa...sa scap de banalitatea asta insuportabila care ma inconjoara. Stau in pat si scriu. Gandurile...curg prea repede sau deloc. Parca simt cum peretii camerei ma tin captiva. Nu ma lasa sa ma descopar, sunt captiva in lumea prostilor, idiotilor care nu sunt in stare sa plece in lume si sa se descopere, sa afle adevarata lor menire in viata...