duminică, 29 iunie 2008

First


“ E prima ora din prima zi,
E greu fara tine nu pot minti,
Tu ai fost totul si puteai fi...
E prima vara din primul an,
Azi numai ploaia imi bate la geam,
Si imi aminteste cat te iubeam...”
Imi place melodia. Versurile sunt putine dar daca le asculti cu atentie, si stii intelesul lor ti se va parea la fel de frumoasa cum mi se pare si mie, chiar daca ea este trista. Vocile se coordoneaza perfect, in acelasi ritm cu muzica, in acelasi tempo. Ascult melodia, care canta deja de 10 minute, si ma gandesc la tine. Ma gandesc tot timpul la tine. De fiecare data cand nu esti langa mine iti simt lipsa. Mai ales in momentele cand avem mici divergente, mici certuri. Te iubesc si am nevoie de tine asa cum nu am mai avut nevoie de cineva pana acum in viata mea. Ma doare cand ne certam sau cand lucrurile nu ies asa cum vrem noi.
Dragostea noastra este ca o floare. De fiecare data cand ne vedem, cand ne sarutam, cand ne iubim...florii ii mai creste cate o petala. Iar atunci cand ne certam sau cand avem divergente, atunci cand ma doare, aceleiasi flori ii cade cate o petala. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt. Sentimente complexe si complicate pe care nici macar eu nu le inteleg uneori. De fiecare data cand vreau sa explic, ma blocez. Asa ca stau calma cateva momente si o iau de la capat incercand sa explic ceea ce simt.
Visele apar si apoi dispar. As vrea ca visele cu noi sa nu dispara niciodata. De multe ori mi se pare ca traiesc un vis. Un vis mult prea frumos ca sa fie adevarat. Oare dupa atatea cautari sa fi gasit acel “prince charming” care nu ma va dezamagi niciodata? Acel print care ma va face fericita de fiecare data? Oare poate fi adevarat? De ce am impresia ca traiesc un vis prea frumos ca sa fie adevarat? Sunt fericita. Ma faci fericita. Ma faci sa ma simt femeie, sa ma simt atragatoare, sa ma simt frumoasa. Mi-ai spus de multe ori ca sunt frumoasa dar astea sunt simple vorbe. Modul in care te porti cu mine, modul in care ma privesti, atunci cand ma descoperi din ce in ce mai mult...asa imi demonstrezi ca sunt frumoasa. Nu m-am considerat niciodata frumoasa dar tu...imi demonstrezi ca m-am inselat. Nu ar trebui sa imi fie frica, nu cu tine. Imi inspiri incredere. Am mai multa incredere in tine decat am in mine. Esti acel om pe care l-am cautat toata viata...

joi, 19 iunie 2008

Ghost


Drumul spre mare a fost minunat, desi picaturile de ploaie apasau puternic masina care mergea cu 160km/h. Ploaie fara tunete si fulgere nu exista. Cu castile pe urechi puteam auzi picaturile care se spargeau de masina. Pe geam ma uitam si vedeam cum cerul negru era luminat regulat, din sfert in sfert de ora, ba chiar din 5 in 5 minute uneori. Eram pe “autostrada soarelui”, in camp deschis. Se puta intampla orice si totusi eu aveam un calm si o liniste interioara rar intalnita. Ma gandeam la tine. Nu plecasem de mult timp si deja mi se facuse dor de tine. Primul drum la malul marii de pe anul asta. As fi vrut sa fi cu mine. Esti departe si totusi te simt aproape. Are logica? Poate ca nu, desi eu stiu foarte bine intelesul vorbelor.
Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa le fac cu tine, atatea lucruri pe care as vrea sa ti le spun si nu imi gasesc cuvintele. Nu stiu cuvintele necesare care sa poata exprima dragostea mea pentru tine. Nu exista cuvinte care sa iti spuna cat de mult de doresc. Te vreau in fiecare clipa. Esti ca o picatura de apa de care am nevoie atunci cand strabat desertul. Esti ca sursa de oxigen de care am nevoie atunci cand vreau sa explorez adancurile marii si imi dau seama ca m-am aventuriat prea departe. De fiecare data cand ma gandesc la tine, ma calmez. Ti-am spus-o de o mie de ori, ai un efect calmant asupra mea. Ceva din tine ma linisteste si ma face sa ma gandesc de douaori inainte sa fac ceva. Vroiam sa plec, sa fug pur si simplu, sa nu mai stiu de nimeni, sa nu ma poata gasi nimeni, sa fiu uitata. Uneori asa de mult mi-as dori sa pot si o fantoma si sa pot terce neobservata. Totusi, este imposibil asa ca trebuie sa suport totul, dar gandul la tine ma face sa trec mai usor peste toate. Daca as fi fost o fantoma tu nu m-ai fi vazut si as fi trait pentru o eternitate singura. Te iubesc...

miercuri, 11 iunie 2008

Vara

Deja a venit vara. Orele la scoala mi se par din ce in ce mai plictisitoare. As vrea sa fiu oriunde in alta parte mai putin aici. Am obosit fizic si psihic. O raza de lumina ce strabate geamul imi atinge chipul si simt cum ma incalzeste.
Stau afara in curtea scolii si simt cum fumul tigarii imi invadeaza plamanii. Razele soarelui imi incalzeste trupul. O alta rada de lumina imi incalzeste sufletul. O caldura sufleteasca ma invaluie ca o dulceata de capsuni proaspat pregatita. Ma gandesc la tine. Prietenii ma vad stand rezemata de perete, cu tigara in mana, zambint subtil. Mi-au spus ca mi se citeste fericirea pe fata.
As vrea sa vina vacanta, sa scapam de stresul scolii. Profi, colegi, note, prieteni, chiuluri....fericire. Jumatate din toate astea vor fi de domeniul trecutului peste cateva saptamani.
Soare, mare. Abia astept. Sa stau pur si simplu pe malul marii fara sa am griji prea multe. Mare, soare, nisip fin, apa rece a marii. Sa stau pe mal cu tine alaturi tinandu-ma in brate si sarutandu-ma asa cum numai tu stii. Briza marii imi racoreste trupul incins (de tine si de soare). Un joc inocent ne trimite in apa rece si clara ca ochii tai. Inocenta aparenta ascunde multa perversitate. In ochii mei. In ochii tai. In noi.
Vine seara. Daca esti la mare si nu vezi macar un apus sau un rasarit inseamna ca te-ai dus degeaba. Ador apusurile. Mi e par mult mai frumoase decat rasariturile. Un sfarsit de zi. Sau un sfarsit care imbina culorile calde si dulci ale soarelui cu negrul rece al noptii. Un sfarsit care aduce dupa el o noua zi, alt inceput. Un sfarsit care anunta venirea lunii pe cerul plin de stele. Isi poate lua locul sau din veci, odata ce soarele a apus. “Ori de cate ori iesi pe usa, trebuie sa fi cu bagare de seama, pentru ca trotuarul din fata casei e de fapt un drum, iar drumul duce mereu mai departe. Daca nu esti atent, te poti pomeni...ei bine...luat de val, un strain intr-o tara straina, fara sa ai habar cum ai ajuns acolo.”
Stam pe nisipul incins de catre soarele ce bronzeaza trupurile oamenilor. Briza rece a marii imi raceste trupul. Luna ne zambeste. Se uita la noi si ne priveste cum ne iubim. Suntem singuri. Noi...si luna. Noi...si noaptea. Apa calda a marii imi atinge picioarele. Ma racoreste desi nu imi e cald. Iti simt parfumul, pe gatul meu, te simt cum respiri. Iti imt mainile care ma ating usor, imi mangaie trupul intins pe nisip.” True love is night jasmine, a diamond in darkness, the heartbeat no cardiologist has ever heard. It is the most common of miracles, fashioned of fleecy clouds -- a handful of stars tossed into the night sky. Feelings are much like waves, we can't stop them from coming but we can choose which one to surf.”

duminică, 8 iunie 2008

E cald


E cald. Ma indrept spre casa. Imi pun ochelarii de soare ca sa imi pot ferii ochii de lumina orbitoare. Parca as purta o masca. Imi ascund privirea de lumea din jurul meu. Astfel ochii mei nu ma pot trada. Pot privi pe toata lumea fara ca ei sa poata facea acelasi lucru in mod direct. Ma simt bine. Ma simt protejata.
In statia de autobuz ma asez pe o banca. In jurul meu aud numai injuraturi. Toata lumea isi baga, isi scoate, injura de mame, injura de morti. Auzul vorbelor ma dezgusta din ce in ce mai tare. Oare chiar se simt mai bine oamenii astia daca injura? Se simt mai liberi? Sau se simt oare superiori celorlalti?
Pun castile in urechi si ascult melodiile mele preferate. Fiecare are semnificatia ei. Fiecare melodie imi aduce aminte de cineva. Amintiri. Placute. Dureroase. Vremuri de mult trecute. Traiesc prezentul. Incerc sa il traiesc fara sa ma gandesc la ce va fi sau la ce se va intampla. Ma las purtata de val... Poate pentru prima data. Ma simt bine. Nu ma preocupa decat un singur gand...oare asa voi putea sa fiu mereu?
Caldura imi acapareaza mintea. Simt cum durerea incepe sa imi preseze capul. Soare. Mult prea mult. Durerea este inevitabila. Si totusi trece repede. M-a strapuns ca o sageata.“In fiecare zi, in fiecare ora, ai sa cauti sa te convingi ca rezistenta, purtarea, subterifugiile tale sunt in masura sa te apere, dar dorul dupa el va fi mai tare ca un drog. Asa ca nu te pacali singura, doar atat de rog. Barbatul asta va pune stapanire pe mintea ta si nimic nu o sa te ajute cand ii vei simti lipsa. Nu te va ajuta nimic. Nici ratiunea si nici macar timpul, care iti va fi cel mai aprig vrajmas. Doar gandul ca il vei revedea asa cum iti inchipui tu ca este te va face sa iti invingi cea mai teribila frica: aceea de a fi parasita... de el... de tine insuti. Este cea mai dificila alegere pe care ne-o impune viata.”

joi, 5 iunie 2008

Love at first sight


Do you belive in love at first sight? I do. It is the feeling that can’t be explained. That feeling whici starts with fizical attraction. After a conversation with that boy I begin to discover him. It all started with a laughter. He made me laugh, for good, for real. It’s that feeling when you what him just for his looks, you want him really bad but something stops you from doing it, at first. It is important to discover him on the way, step by step, little by little. I have found love. Yes, love at first sight. After a few conversations, it all began. Love. For real. I started discovering his qualities, his personality, his ambitions, his mentality…him… for the first time I didn’t feel afraid. I felt good. I felt like I belonged somewhere. Like I have found my soulmate. He amazes me every step of the way. He wants to know everything about me, every little detail, my fears, my qualities,my mistakes…everything. I like it. It’s amazing how two people can connect, how God made them so alike. If I wouldn’t have gone to that party, would we have found each other? Would we have met and fallen in love?
We often have the feeling we have fallen in love with a person from the first time we saw him or her. But in 95% of the cases we just liked a lot how that person looked like. We didn’t fall in love because love isn’t that simple. I don’t care if it is considered to be old fashion…as long as I’m happy, I don’t care what others say or think.