Scrisul

Se pare ca scrisul este singurul meu prieten care ma ajuta de fiecare data fara sa trebuiasca sa ii dau explicatii, fara sa ma judece, fara sa il ranesca.

Am descoperit in sfarsit dragostea adevarata. Am descoperit o fiinta care este complet diferita de ce am intalnit pana acum. Il iubesc pe acest om mai mult decat orice. Sunt nebuna... uneori am impresia ca il iubesc mai mult decat insusi viata mea. As face orice pentru el...il iubesc asa cum soarele iubeste cerul, cum stelele iubesc luna, fluturele floarea.

Ca orice cuplu mai avem si divergente. De cele mai multe ori se nasc din cauza mea. Fara sa vreau, ranesc acest suflet care imi este alaturi mereu. Ma simt neputincioasa si fara vreun scop in momentul in care il ranesc si devine o persoana cu care nu ma mai pot intelege. In momentele acelea simt cum sufletul meu se sparge in mii de bucatele. Incep sa cada, una cate una, incet, incet, pana nu va mai ramane nimic. In momentul in care il vad, cand il sarut simt cum toate acele bucatele pierdute se aduna, lipindu-se, transformandu-se in bucatele mai mari, devenind iar un suflet.

As vrea sa pot schimba foarte multe pe lumea asta. Are o putere enorm de mare asupra mea si sunt constienta de asta. Multi m-au avertizat ca sa am grija si sa nu ma indragostesc nebuneste pentru ca voi ajunge sa sufer. Momentan eu sunt cea care provoaca durerea... automat provocandu-mi-o si mie.

Te iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine. Stiu ca gresesc dar nu ma pot abtine. Ma doare cand suferi. E acea durere pe care o simti cand moare cineva drag tie. Pentru o vreme simt cum ceva din mine moare...

Uneori as vrea sa mor ca sa nu mai pot provoca durere. Daca nu as mai exista ar fi mai bine. Oricum nimeni nu mi-ar duce dorul. Nimeni nu si-ar mai aduce aminte de mine peste o saptamana, doua. Toata lumea m-ar uita, m-ar ignora. Nu ca ar fi o diferenta prea mare acum. Ma doare...ma scufund in lacrimi. Azi ar fi trebuit sa ma scufund in lacrimi de fericire...in schimb ele sunt de durere...

I’m weak in moments like this, I’m weak because I love you. I’m deeply in love with you and I will always be…I’d like the world to stop breathing so we could start living like we want to…

Two months...

Au trecut doua luni si deja simt ca te cunosc de o viata. Pe zi ce trece te cunosc din ce in ce mai bine, descopar fiecare bucatica din tine. Imi place sentimentul.

Pe zi ce trece te ador din ce in ce mai mult. M-ai facut sa ma indragostesc cu adevarat, m-ai facut sa simt dragostea pura. Doamne, e atat de simplu. E atat de usor cu tine si totusi uneori greu, dar stii cum sa faci si sa trecem peste greul din fata noastra. Nu imi e frica de greutati, de boala sau de moarte. Sa spunem ca imi e frica de singuratate, mai ales acum cand stiu ce inseamna cu adevarat sa iubesti. Cu pasiune, cu suflet, cu toata fiinta ta.

Ma uimesti pe zi ce trece. Ma uimeste mentalitatea ta, pasiunea cu care faci unele lucruri, maturitatea pe care nu vrei sa o recunosti, grija pa care o porti unor oameni. Ma uimesti tu asa cum esti cu adevarat, care esti doar pentru mine si nu vrei sa iti arati adevarata fata cu oricine.

Ti-am spus si iti voi mai spune de o mie de ori... daca s-ar intampla ceva cu tine, cu noi, o mare parte din mine ar muri efectiv. Nu as mai putea sa simt vreodata ceea ce simt acum, dragostea pura. Unii pot spune ca e doar o dragoste trecatoare, de adolescenti, care da, e frumoasa dar nu inseamna nimic. Cei ce gandesc asa se inseala amarnic si inseamna ca nu stiu cu adevarat ce inseamna sa fi adolescent si ce inseamna sa iubesti.

Poate ca tot ce scriu, poate ca de fiecare data, par vorbe simple. Te iubesc si te voi iubi mereu. You will always have a special place in my heart, a special place that will always be yours no matter what, no one could replace you or take that from me.

Nu exista cuvinte prin care sa iti pot multumi pentru tot ceea ce faci pentru mine. Nu stiu cum sa iti pot arata ceea ce simt.... I will always love you baby...for ever and ever, always…