I'm ok...

Ma indrept spre meditatii. Ascult muzica. E o melodie despre o relatie care ar fi putut dura la nesfarsit. Ascult versurile care spun exact ce simt. Ridic privirea, ma uit in jur. Vad fel de fel de oameni. Ma uit la ceas. Am intarziat deja. Un tip se uita la mine cu admiratie. Arata bine. Dar ascult melodia si am o urma de nostalgie. “Urmeaza statia: Piata Iancului cu peron pe partea stanga”. Era o vreme cand faceam drumul asta aproape zilnic. I miss how you'd hold me close like you'd never let me go… Am lacrimi in ochi. Ii inchid si o lacrima se prelinge pe obrazul meu. Cu mainile in buzunar ascult aceeasi melodie. Nu sterg lacrima. O las acolo... Cobor. Alerg. Iau masina pe ultima suta de metri. Inchide usile atunci cand am facut si ultimul pas. Ma indrept in continuare spre meditatii. Mai am putin. Nu schimb melodia. I miss what could, could have been, late night calls that never end..i miss how you'd hold me close like you'd never let me go… your smile, your touch is in the past, accept the facts you're never coming back oh no….
La meditatii a fost ok, am inteles totul si sunt pregatita pentru lucrarea de maine. Ma indrept spre casa. In 335 ascult aceeasi melodie. O ascult de vreo 3 zile. E pusa pe repeat pentru ca imi place chiar daca renaste amintiri pe care as vrea ca pentru o perioada sa le pun deoparte, intr-un colt al inimii mele. Ma uit la oamenii din jurul meu. Toti sunt tristi. Fiecare isi vede de treaba lui neavand curaj sa ridice privirea si sa exploreze lumea. Iar imi aduc aminte. Nu imi pare rau. Nu regret nimic. I miss the love loving you,miss everything but is the truth...i don't miss missing you...it's ok ok….i’m ok…ok…

Era o vreme

Era o vreme in care ma simteam invincibila. Era o vreme in care ma simteam weak. Era o vreme in care ma simteam eu cu adevarat. Si era o vreme in care simteam ca vreau sa iau viata la misto, sa ma iau la fuga cu ea. Era o vreme in care simteam ca nu mai pot. Era o vreme in care simteam ca pot ajunge la stele datorita lui. Era o vreme in care am simtit ce e aia dragoste. Si era o vreme in care am simtit ce e aia durerea sufleteasca, acea durere mai puternica decat orice alta durere fizica, datorita lui. Era o vreme...in care eram cu totul alta. Era o vreme in care....era....o vreme... Acum sunt alta. Trecutul nu il poti schimba. Iti poti aduce aminte de el, cu bune, cu rele, asa cum a fost. Toate lucrurile se intampla cu un motiv. Poate ca e mai bine sa se intample asa, chiar daca noi nu intelegem. Toate se intampla atunci cand trebuie sa se intample, pentru ca anumite lucruri ne schimba. Din cauza lor devenim mai puternici sau mai slabi. Depinde de noi. Don't look back with regret, look back and remember the incredible things. They are ment to happend this way. The future is the only one that we can change...and do you know why? Because it hasn't happend yet.... So change your future in the way You want... In the way you need... to show the world that you are today this way because of the past that you cannot change...( In amintirea unor momente incredibile pe care le-am trait, in amintirea persoanei care va ramane mereu in sufletul meu indiferent de persoana care voi deveni... )

Tu

Ai avut vreodata sentimentul ca nu mai poti indura nimic? Dupa o lunga perioada de dezamagiri, tristete, poate chiar ura, regrete, resentimente...ai simtit vreodata ca trebuie sa te regasesti? Ca trebuie sa iti dedici timpul, pentru o perioada, numai tie?
In acele momente in care simti ca vrei sa fie vorba numai despre tine, incerca sa faci ceva ce te face sigur pe tine, ce iti da incredere si mai ales te linisteste.
Sa mergi seara pe jos, sa vezi apusul, cerul cum se intuneca, sa vezi parintii cum se joaca cu copii si cum se uita la ei cu admiratie si cu dragoste. Cum acel copil inseamna pentru ei lumea intreaga si ar fi in stare de absolut orice, chiar sa isi dea viata pentru binele fiintei pe care o iubeste cel mai mult, lumina ochilor. Sa mergi cu geanta pe umar, cu mainile in buzunarele blugilor, sa te admire toata lumea, desi tu esti imbracata cat mai normal posibil si pe tine sa nu te intereseze de nimic din jurul tau. Cu castile in urechi, asculti melodia ta preferata. Sau poate nu chiar preferata dar acea melodie care te face sa te simti tu in clipa aia, sa simti cum ritmul muzicii se imbina armonios cu ritmul inimii tale. Sa ,mergi pe strada cu zambetul pe buze desi nu ai niciun motiv special pentru care ai zambi. Sa te simti libera, sa simti ca nimic din univers nu iti poate distruge acele momente, ca nimic nu te poate atinge. Toata lumea sa fie in concordanta cu ritmul tau, semafoarele sa se faca verzi cand tu te apropi, masinile sa te ocoleasca desi tu sti foarte bine ca e ilegal sa treci pe rosu.
Acelea sunt momentele cu adevarat importante pentru tine, ca om. Momente pe care nimeni nu are dreptul sa ti le distruga. Daca ajungi sa iti gasesti “linistea” atunci nimeni nu te poate distruge. Te simti puternic, in stare sa treci prin foc si apa, in stare sa ajungi pana la cer pentru ceva ce tu consideri ca merita sa lupti.

Butterfly

Am un zambet ironic pe fata. Zambetul asta exista pentru ca ma gandesc la tine. Mai e putin si se va face o luna de cand s-a terminat intre noi. Am facut multe greseli...dar oare numai eu? M-ai ranit mai mult decat crezi. Nu credeam ca tu imi vei face asa ceva. Nu credeam cate va lasa inima. Credeam ca ma iubesti. Poate inca ma mai iubesti. Poate ca nu. Daca inca o mai simti de ce nu mi-o arati?
Atatea intrebari fara raspunsuri. Atatea lucruri pe care as vrea sa le stiu. Inca te iubesc, daca as putea da timpul inapoi.... La fel cum prima atingere ramane in suflet mereu, la fel cum primul sarut ramane pe buze mereu....In privirea ta ma pierdeam ca o lacrima in ocean.... Ma plimb prin ploaie. Plang fara sa ma ascund pentru ca nu poate distinge nimeni daca sunt lacrimi sau picaturi de ploaie. Ajung acasa inghetata de ploaia rece si vantul uscat. Imi fac un dush fierbinte. Nu simt fierbinteala apei pentru ca durerea fizica nu mai are nicio importanta pentru mine. In timp ce imi faceam dus, ma ghemuiesc, goala in dus, cu apa curgand pe pielea mea alba...incep sa plang. Flashback-urile momentelor noastre imi fulgera mintea si in acelasi timp inima...mi-am adus aminte de momentele petrecute cu tine care m-au marcat. Clipele care m-au facut sa simt ca suntem singuri pe pamantul asta mare. Nu ma interesa de nimic din jurul meu, eram doar noi doi. Acele momente in care efectiv simteam ca nu conteaza nimic. Uitam de toate problemele mele. Macar pentru cateva ore simteam ca sunt libera in adevaratul sens al cuvantului. Atat. Asta era tot ce conta. De atat aveam nevoie.
Ne-am facut atatea planuri. Aveam atatea vise. Urma sa calatorim impreuna in jurul lumii. Urma sa ne mutam impreuna. Urma sa fim noi doi liberi, sa scapam de parinti, sa scapam de restrictii...scapam de tot... Acum toate acele momente mi se par doar amintiri care inca dor. Amintiri pe care le am cu tine. Atat... Amintirile sunt singurele care mi-au ramas. As vrea sa le sterg din minte. Poate as reusi. Dar ele nu ar disparea niciodata pentru ca sunt imprimate adanc, in inima mea. Pentru ca nu m-am mai simtit asa niciodata pana sa te cunosc pe tine. Nu pot sa cred ca alte buze te ating...
Abia acum in momentele astea imi dau seama de ce mi se spune Butterfly, de ce imi plac atat de mult fluturii... Ei traiesc doar o zi. Soarele le usuca aripile si acestia mor destul de repede. Dar in fiecare zi a verii vedem zeci de fluturi. Ei se nasc dintr-o omida urata si ajung sa se transforme, in urma unui proces indelungat, in lucruri atat de magnifice. Atat de frumosi. Se bucura de scurta lor viata pentru ca sunt constienti ca nu au mult de trait. De fiecare data cand sunt jos, reusesc sa ma ridic, indiferent de situatie. In naivitatea mea prosteasca iert mereu oamenii, chiar daca m-au dezamagit, chiar daca m-au ranit. Nu mai vreau sa ma razbun. Nu depinde de mine sa ma razbun. Daca e sa primeasca pedeapsa acea persoana tot o va primi. Pana la urma, toata lumea isi da seama de valoarea unei persoane, abia dupa ce o pierd... Poate ca asta e gandul care ma face sa keep on going...

Cum am putut sa cred?

Cum am putut fi atat de proasta incat sa cred toate lucrurile alea? Cum am putut crede ca cineva ma iubeste cu adevarat?
Asa sunt toti barbatii... niste hiene care vaneaza fete pe care sa le futa si apoi sa le arunce la gunoi ca pe niste carpe folosite. Voi nu vreti sentimente. Voi vreti niste trupuri calde in care sa va bagati “instrumentul” fara sa va intereseze cu adevarat de ceea ce simtim noi. Sau si mai rau, chiar daca va intereseaza, in clipa urmatoare ati uitat toate informatiile primite. Unii incercati sa pareti mai destepti decat noi, vreti sa ne “invatati” cum este viata. Vesti noi baieti!!! NOI STIM MAI BINE DECAT VOI CUM E VIATA ASTA!!! Ar trebui sa va intre bine in cap lucrul asta. Nimeni nu stie mai bine ca noi, fetele, ce e aia suferinta, nimeni nu stie mai bine ce e aia durere, dezamagire, ura, dezgust, durere fizica si sufleteasca. Pe voi va doare in cur de toate lucrurile astea. Nu sunteti in stare sa va aratati adevaratele sentimente. Nu sunteti in stare sa vi le exprimati. Noi va spunem “te iubesc” cu tot sufletul iar voi un “si eu” in cel mai mare sictir ca nici macar o piatra nu v-ar crede daca v-ar auzi. Minciuni. Tot ce este in jurul meu este o minciuna. Din cauza voastra ajungem sa ne inchidem in noi, sa nu mai fim in stare sa ne exprimam, sa iubim. In momentele cele mai vulnerabile mai apare inca un “specimen” de-al vostru care sa ne fure inocenta. Vrea sa ne faca puternice. Yeah, right, what a good joke!!! Se spune ca in spatele unui batbat puternic este o femeie si mai puternica. Se mai spune ca din cauza unei femei incep toate razboaile. Sa fie al dracu daca nu e asa!!!Am crezut ca am intalnit fericirea adevarata si dragostea pura. Se pare ca m-am inselat si ca de fiecare data am fost dezamagita, ranita si inca doare. De ce? PENTRU CA TOTI BARBATII SUNT LA FEL! N-ar trebui sa mai avem incredere in voi. Voi nu sunteti in stare sa iubiti, nu sunteti in stare sa faceti nimic fara sa nu raniti pe cineva. Am ajuns sa va urasc!!!