marți, 14 aprilie 2009

Leapsa


Am citit posturile fetelor, Andreea si Ania, si mi s-a parut chiar interesanta ideea cu leapsa. M-am gandit sa o adopt si eu daca ele tot au inceput sa “fure” de la mine subiecte de abordat si asa mai departe. Asa ca here it goes :


1. Fiecare om care primeşte leapşa trebuie să completeze definiţiile celor 5 cuvinte primite şi să dea mai departe alte 5.

2. Definiţiile nu trebuie să arate stil dicţionar, ci să fie cât mai originale.
Cuvinte:

1. apa
2. iubire
3. mall
4. comunicare
5. muzica

“apa” – dupa parerea mea acesta este elemental vital al vietii. Orice lucru contine apa, in proportii diferite si este poate, singurul care ne tine in viata. Si trebuie sa recunoastem ca fara apa, ar fi ingrozitor. Ganditi-va numai cum e vara cand dai peste un bosketar care s-a urcat in mijlocul de transport in comun, iar afara sunt in jur de 30 de grada, poate chiar mai mult. Acum cred ca toata lumea este de aceeasi parere cu mine k apa este elementul cel mai necesar

“iubire” – eeeeeh...de multe ori am incercat sa gasesc definitia iubirii dar am ajuns la concluzia ca ea, practic nu exista, pentru ca fiecare iubeste in felul sau. O definitie oarecum stintifica poate fi urmatoarea: iubirea este acel sentiment care iti da fruturi in stomac, care iti creste adrenalina cand auzi vocea persoanei iubite sau cand ii vezi chipul ,cand ii simti palma calda pe obrazul tau. Ideea e ca fiecare om e diferit si special in felul lui, deci fiecare are o alta definitie a iubirii.

“mall” – sa zicem ca nu sunt o mare fana a mall-ului dintr-un singur motiv: cocalarii infecti, pitipoancele (mai ales alea de clase primare, desi nici cu cele de liceu nu imi e rusine) si badaranii care vin in mall ca sa “sufere” cu hainele lor “de firma” (de cele mai multe ori cumparate cu sacu), telefoanele sclipicioase (de la care mie mi se face rau numai cand le vad) si asa mai departe. Da, mall-ul are si partile lui bune, gen gasesti intr-un singur loc tot ce ai nevoie, fun, shopping, poti sa vezi un film misto, sa mananci ceva sau pur si simplu sa iesi la o cafea cu cineva (bineinteles daca mai ai si o tigara la indemana e perfect)

“comunicare” – pe langa apa, pot spune ca mai exista un element foarte important in societate, si anume comunicarea. Fara comunicare nu poate exista nicio relatie, indiferent de care este ea. Mai ales in dragoste comunicare este vitala. Cuplul se poate intelege perfect in pat, pot fi compatibili, dar daca tipa de exemplu cand deschide gura e proasta k noaptea si nu poate spune ceva inteligent de fata cu prietenii lui, atunci ceva nu prea e in regula. De cele mai multe ori se intampla astfel de exemple, dar exista situatii cand este si pe dos, adica tipa sa fie cea desteapta (desigur suntem putin astfel de specimene, si mai ales cele care spunem pe fata tot ce gandim. Ah ce mandra ma simt:D)

“muzica” – sa spunem ca muzica exista in orice lucru pe care il faci. Totul tine de un anumit ritm, are felul lui de a se pune in miscare, important e sa stii sa asculti acel ritm. Ca un termen general, muzica este acel sunet care iti poate da o stare de bine sau iti poate pune lacrimi in ochi la auzul catorva versuri.

Si continuam lista ce cuvinte. Sunt curioasa cine se incumeta sa dea definitii pentru cuvintele mele:D. Bafta:D :

1. fluturi (se putea)
2. armonie
3. trandafir
4. ploaie
5. mare

vineri, 10 aprilie 2009

Lovers


"Te afli pe o banca in parc. In fata ta sunt doi indragostiti. Descrie-i."

Era intr-o zi de vineri. Tocmai terminasem orele de la scoala. Era mult prea frumos afara pentru a ma duce direct acasa. Mi-am luat prietena ce-a mai buna si am hotarat sa mergem in parc. Drumul pana la parcul respectiv il faceai in 20 de minute cu transportul in comun. Dar era o vreme superba afara asa ca noi ne hotarasem sa mergem pe jos. Odata ajunse la destinatie, ne-am oprit pe o banca. In timp ce discutam cu prietena mea, observ pe banca de vis-a-vis un cuplu. Initial nu am insistat cu privirea pentru ca nu mi s-a parut nimic special. Din cand in cand trageam cu ochiul la comportamentul lor. Ceva ma atragea la cei doi indragostiti asa ca m-am hotarat sa le observ miscarile pentru cateva clipe. Fata avea un par lung bogat de o culoare placuta, un satin deschis cu nuante de blond. Soarele ii atingea cu gingasie corpul intreg, dar parului ii dadea o stralucire aparte. Pielea o avea alba, completand parca finetea trupului. Ochii ii avea mari si albastri, nasul mic, obrajii rozalii, iar buzele rosii. Trasesem concluzia ca de la saruturile pasionale pe care iubitul ei i le impartasea capatasera buzele acea culoare. Tricoul alb era complementar pantalonilor negrii care ii confereau o anumita eleganta. Iubitul ei pe de alta parte avea parul de un saten inchis si niste ochi verzi foarte deschisi si la fel de mari. Avea un nas la fel de mic ca si al iubitei lui si buzele subtiri dar la fel de rosii. Nu era nici slab, dar nici plinut. Era bine facut. Tricolul de culoare verde inchis se asorta foarte bine cu blugii, deasemenea inchisi la culoare. Intr-una dintre palmele sale tinea obrazul mic al iubitei, din cand in cand jucanduse cu degetele si cu buzele ei, iar cu cealalta mana strangea la pieptul sau tot mai tare corpul mic si plapand al fetei. Avea o eleganta in gesturi, avea grija sa nu distruga perfectiunea fetei. Prin modul in care se purta, gesturile tandre pe care le facea, sclipirea din ochi care o avea, iti puteai da seama ca cei doi traiesc o dragoste inocenta de adolescenti. Acea dragoste pe care nu o uiti niciodata tocmai din acest motiv, ca ai trait-o atat de intens si de pur. Mi-a placut sa vad ceva atat de frumos si atat de perfect. Cei doi s-au ridicat incet, fata si-a aranjat cu grija tinuta astfel incat sa fie in ordine perfecta, baiatul si-a pus ghiozdanul in spate. Si-a luat iubita de mana si s-au indepartat incet de banca care le fusese martora acelor saruturi pasionale.

joi, 2 aprilie 2009

I am home...


"Te afli într-o ţară străină şi primeşti următorul SMS de la un număr de telefon mobil din România, pe care nu-l ai în memoria telefonului: "Ne vedem,cum ne-am inteles,maine la 2,in piata. Nu uita sa aduci". Construieşte o naraţiune pornind de la această situaţie."

Am ramas uimită. Nu cunoşteam numarul de telefon. M-am uitat in jurul meu. Chiar la ora primirii sms-ului eram într-o piaţă în stil vechi. Eram înconjurată de cladiri foarte înalte, în stil baroc. Imi placea acel loc pentru că puteam observa oamenii. Stând în mijlocul pieţii aveam o privelişte minunată. Pe margine erau cafenele. Curioşii degustau aroma fiecarei cafele. Adolescenţii stăteau pe băncile din jurul fântânii şi ascultau muzică, discutau sau pur şi simplu râdeau cu pofta, pe baza unei glume probabil. Stăteam pe marginea fântânii arteziene din mijlocul pieţii, mă uitam la sms-ul primit şi încercam să îmi dau seama la ce se poate referi acel mesaj. Dar mai ales, de la cine ar putea fi. Întâmplător aveam laptop-ul la mine. Mă îndepărtez de fântână şi mă aşez pe o băncuţă. Nu doream să sară apă pe el. Îl deschid, mă loghez la internet si intru pe “mess”. Nu era prea multă lume online şi nici vreun mesaj nu aveam. Văd o prietena destul de bună. O intreb ce mai face, cum e prin ţară şi îi povestesc păţania mea. Nici ea nu ştie ce să zică pe moment, dar mi-a spus că se va gândi şi îmî va transmite. Închid laptopul şi mă prefac ca nu stiu despre ce e vorba. Merg mai departe în turul meu prin acel oraş. Din greşeală în timp ce mă ridicam, atentă să nu scap ceva din braţe mă ciocnesc de un băiat. Cu capul în pământ cercetam să nu se fi spart ceva. Ridic privirea şi văd un băiat destul de înalt. Avea pe cap o sapca neagră cu un imprimeu roşu. De sub sapcă puteam observa un păr brunet care ieşea rebel la spate si pe la colţurile urechilor. Ridică şi tipul capul şi îi văd ochii verzi. De un verde închis precum marea. Pentru câteva momente m-am pierdut în ochii lui. Nu avea nimic special şi totusi avea ceva. Acel “spark” pe care fiecare din noi îl are în el. Acel “ceva” care te face să nu uiţi un chip pentru toată viaţa. Întâmplător, din vorbele pe care începuse să le însire în mod de scuze, am auzit şi câteva cuvinte româneşti aşa că i-am spus că nu e nicio problemă pentru că nu se spărsese nimic. A rămas puţin uimit, şi am observat un mic zâmbet ruşinos schiţat în colţul gurii. Un zambet inocent. Un zambet pe care nu il mai vazusem de mult. Imi parea cunoscut tipul şi totuşi nu stiam de unde. Trezea în mine ceva ce fusese îngropat de mult. Nu ştiam exact ce se întampla cu mine şi cu sentimentul care mă bântuia. Îmi bătea inima foarte tare, aveam fluturi în stomac. Nu ştiam să explic. Vroia sa se revanşeze pentru incidentul creat şi îmi face o invitaţie la o cafea. Vroiam să văd tot oraşul dar am zis că asta mai poate aştepta, aşa că nu i-am refuzat invitaţia. Acea cafea a durat atat de mult încât nici nu am ştiut când a zburat timpul pe langă noi. Începuse să se însereze. De fapt se întunescase de-a binelea când ne-am dat seama cât era ceasul. S-a oferit să mă ducă acasă având în vedere că era întuneric şi nu ştiam prea bine oraşul. Cum puteam refuza? Acei ochi inocenţi ma furau din ce in ce mai tare. Mă puteam scufunda în privirea lui. Ajunsă la hotel nu ştiam ce să fac, cum să îi mulţumesc pentru acea zi, chiar dacă ne cunoscusem accidental. Mă rugă să îi dau numărul meu de telefon. Nu am vazut nimic greşit în asta aşa că i l-am dat. Când am ajuns în cameră, mi-am făcut o baie fierbinte. O baie cu spumă. In timp ce stateam în cadă, mă gândeam cu zâmbetul pe buze la ziua ce o petrecusem. Într-un fel sau altul, ma gândeam la el. Mă schimb în pijamale, mă pun în pat şi deschid din nou laptopul. În timp ce navigam pe internet primesc un sms. De la acelaşi număr de telefon care m-a căutat şi dimineaţa. Începutul, “004” mă facea să cred că numărul este din ţară. Acelaşi număr de telefon imi spunea “Maine, la ora 2, să nu uiţi. Rămâne cum am stabilit.” N-am dat importanta prea mare. Nu vroiam să încep să imi pun intrebări de genul “Cine e? Ce vrea? De ce?”. Intru din nou pe “mess” şi îi povestesc prietenei păţania mea de astăzi. După ce mă ascultă cu multă atenţie mă roagă să îi descriu băiatul cu pricina. În urma unei analize prietena mea îmi spune: “ştii cu cine ai luat tu cafeaua astăzi?” bineînţeles că ştiam, îl chema Gabriel şi era băiatul care mă accidentase. Dar prietena mea îmi spune:”da, dar ştii cine este acest Gabriel de fapt?”. Nu înţelegeam la ce se referea, mai ales că el era în acelaşi oras în care eram şi eu, iar prietena mea era în ţara. Pentru a mă lumina, îmi povesteşte de fapt cine era acel Gabriel...şi cum mă căutese înainte să plec. Întrebase pe toată lumea care o cunoştea el, toţi prietenii mei la care putea apela, îi întreba de mine. Tipul era primul meu prieten cu care nu mai vorbisem de foarte mulţi ani. Prietenia noastrp se terminase brusc din cauza unor greşeli pe care el le facuse faţă de mine. Greşisem şi eu în relaţia pe care o avusesem dar ceea ce facuse el... mă dăduse peste cap pur şi simplu. Nu vroiam să mai ştiu. Nu vroiam să mai existe aşa că am rupt orice legatură cu el. Îl iubisem prea mult şi mă duruse ceea ce făcuse. Când mi-am dat seama cine era de fapt acest băiat care mă furase cu inocenţa pe care o avea pe chip, mă furase cu acei ochi verzi şi acel zâmbet de copil, m-am hotărât să fac ceva. Era clar că ceva se schimbase în el. Totuşi nu iîi venea să cred cum de era în acelaşi loc, la acelaşi moment, în aceeaşi zi, acolo unde eram şi eu. După ce am terminat conversaţia cu prietena mea, m-am băgat în pat. Am luat telefonul şi am scris un sms: “ Ne vedem mâine în acelaşi loc, la aceeaşi oră. Mi-a fost dor de tine. Deea”. Am trimis mesajul şi aşteptând un raspuns am adormit. La ora 3:00 primesc un mesaj:” Credeam că îţi va lua mai putin timp să îţi dai seama. Mai bine mai târziu decat deloc. Şi mie mi-a fost dor de tine. Somn uşor frumoas-o. Gabi”. Am citit mesajul şi am adormit cu zâmbetul pe buze. Visul meu se împlinise.