vineri, 16 iulie 2010

Rande vous[VI]

"Concediu lung si putine lucruri de facut", asta era in mintea Bellei. Avea chef de o plimbare, avea chef de facut plaja, avea chef de citit. De fapt...se simtea foarte singura. Mesajul de la Filip o cam pusese pe ganduri. Nu mai avusese nicio relatie serioasa de cand se despartisera si ii era dor de el. Cum Filip nu era in tara, Bella puse mana pe telefon si scrise:"As vrea sa ne vedem, sa iesim prin oras sa ne plimbam. Sau sa mergem pe plaja. Sau ce vrei tu. Pur si simplu vreau sa ies din casa". Send to: Damian. Fiind convinsa ca nu ii va raspunde la mesaj,dadu drumu la muzica si se duse in bucatarie (instinctiv luand telefonul cu ea) si se apucase sa isi faca o salata. In timp ce isi pregatea cu mare grija salata, suna telefonul.
- "Si eu am aceeasi stare. Vreau sa ies din casa, dar fiind nou in oras nu stiu unde sau cu cine."
- "De ce nu ai zis nimic? M-am plictisit in casa toata ziua."
- "Nu vroiam sa crezi ca sunt prea insistent. Mi-a placut foarte mult noaptea trecuta. M-am simtit bine in preajma ta."
- "Adica eu sunt insistenta sau ce?"
- "Nu am spus ca esti insistenta, dar femeiele au "prostul" obicei sa se gandeasca ca daca un barbat este interesat de ea, e interesat doar de fizicul ei."
- "Pai si voi nu ganditit la fel? . Nu asta gandesc toti barbatii?"
- "Hai ca nu e chiar asa. Voi femeile, sunteti mai "paranoice" daca as putea spune, in ceea ce priveste acest subiect."
- "Poate pentru ca suntem patite"
- "Ce te face sa crezi ca un barbat nu a suferit macar o data in viata lui?"
- "Orgoliul masculin."
- "Ce ar fi sa purtam discutia asta la cina?"
- "Perfect, ma duc sa ma pregatesc. Vino sa ma iei intr-o ora si jumatate."
- "Asa voi face."
Se pare ca subiectul il intrigase destul de mult pe Damian iar acum era sansa ei de a afla mai multe despre el, si de ce avea ea impresia ca il cunostea. Isi termina salata, se pregati destul de repede si in momentul in care isi dadea cu ruj, suna soneria. La fix. Deschise usa si... Nu era Damian. Inmarmurita nu stia ce sa zica. "Buna Bella..... Nu ma poftesti inauntru?"

luni, 12 iulie 2010

Rande vous[V]


Soarele somnoros isi arunca cate o raza in dormitorul Bellei. Asternuturile albe din saten reflectau acele raze de soare pe fata Bellei, care inca dormea in liniste. Vantul adia usor obosit dupa ce in noaptea precedenta isi facu de cap cu o mica furtuna in larg. Suna telefonul. Soneria unui mesaj era cam insistenta asa ca Bella incerca sa deschida cate un ochi, incet si pe rand. "Mi-e dor de tine", semnat Filip. Hmm...Filip...nu mai auzise de mult nimic de la el. (Filip era fostul iubit al Bellei, un fotograf destul de cunoscut. Relatia lor a fost frumoasa, pasionala si plina de orgolii. Filip era un tip bine facut, de 1, 87, blond si cu ochii albastrii, cu o fata copilaroasa dar cand se incrunta putin devenea uun barbat in toata regula. Dupa cum spuneam, o relatie plina de orgolii: lui Filip i se oferise un contract pe o perioada de 3 ani in Paris, iar dupa aceea alti 3 ani in Milano. Bellei i se oferise actualul post care o cam tinea in tara, sau o trimitea in strainatate dar nu pentru o perioada foarte lunga de timp. Din moment ce nici unul nu era dispus sa renunte la jobul sau a intervenit despartirea. O despartire frumoasa deoarece inca mai tineau unul la altul)."Si mie mi-e dor de tine. Ce mai faci? Cum mai esti? Cand te mai intorci in tara?. Bella". Se trezi cu zambetul pe buze si cu un mic gust de regret. Chiar ii era dor de Filip. Ridicandu-se din pat se indrepta care balcon si isi adusese aminte seara precedenta. Damian fusese un adevarat gentleman. Au cinat impreuna, s-au plimbat prin oras, Bella facand pe ghidul dupa cum promisese, o adusese acasa. Ii placuse. Dar nu reusise sa afle inca de ce Damian ii parea atat de cunoscut si avea impresia ca s-au mai intalnit...poate in alta viata?."Bella gandesti numai prosti" isi spuse frumoasa bruneta in timp ce privea soarele cum isi juca razele in apa cristalina a marii.

duminică, 4 iulie 2010

Rande vous[IV]


Afara era racoare. Geamurile erau deschise. Curentul care se forma ridica de la pamant perdelele albe de matase ce acopereau geamurile casei de pe plaja. Casa era linistita. Nu se auzea niciun zgomot. Puteai auzi doar marea, valurile care se spargeau de ponton. Facand un tur al casei in cautarea Bellei, aceasta se "ascundea" in baie, facand un dus. Prin usile de sticla ale cabinei de dus se putea zari spatele bronzat al Bellei, un fund micut si rotund si niste picioare lungi si maronii, ce erau in contrast cu albul peretilor. Dupa ce termina dusul, isi infasura un prosop pe ea, pentru a-si acoperii partile intime ale corpului. Parul prins intr-un coc facut la repezeala, isi aranja si bretonul, si se apuca sa se macheze. Fondul de ten lichid era de aceeasi culoare cu tenul bronzat al ei, asa ca avea mare grija cum il intindea pentru a nu ramane urme vizibile. Anticearcanul il aplica usor cu ajutorul unei pensule. Avand in vedere ca, desi era bronzata si ar fi putut sa isi ia o rochie alba pe ea, pentru a-i scoate culoarea ciocolatie in evidenta, Bella opta pentru o rochita de culoare neagra, mulata pe corp. Senzualitate si lejeritate in acelasi timp. Asa ca si machiajul trebuia sa fie o nuanta mai inchisa in diferite tonuri. Opta pentru un fard gri combinat cu unul negru. Cu mare grija aplica fardul pe amblele pleoape, creand un degrade. Putina pudra pe obraji. Rimelul ce alungea genele era nelipsit. Un ultim retus si totul era gata. Rujul rosu. Se dadu cu parfumul ce avea acelasi nume cu tinuta ei. "Little Black Dress". Se duce in camera, isi puse lenjeria intima din dantela pe ea. Lua rochia neagra de pe umeras si cu mare grija se imbraca cu ea. Fiind cu fermuar la spate isi permisese sa se macheze inainte de a se imbraca, stiind ca acesta va fi impecabil chiar si dupa aceea. Pantofii negri cu toc inalt o asteptau frumos in fata oglinzii. Isi puse in geanta tot ceea ce considera ca era necesar pentru acea aseara. Se duse in fata oglinzii si isi desfacu cocul. Parul carliontat ii aluneca usor pe spate, bretonul se aseza exact asa cum ar fi trebuit sa fie. Totul mergea bine in seara aceea. Auzi soneria. Se uita la ceas. 18 55. Isi lua telefonul, il baga in geanta si se mai uita o data la ea in oglinda. Se incalta cu pantofii. Arata criminal. Chiar si ea era multumita de felul in care arata, avand in vedere ca avusese foarte putin timp la dispozitie. Se duse la usa, deschise. De partea cealalta Damian statea proptit in fata usii, cu un buchet imens de crini imperiali. ramasese fara cuvinte Bella.
- Buna seara, spuse Damian.
- Buna. Nu trebuia sa te deranjezi, spuse Bella luand imensul buchet de flori pe care Damian il impisese sub nas pentru a-i putea mirosi.
- Nu a fost niciun deranj. O doamna frumoasa trebuie sa aiba in fiecare zi flori in casa, asa ca m-am gandit ca astazi sa imi apartina mie ziua in care te vei bucura de flori.
- Nici nu stiu ce sa zic.
- Nu trebuie sa zici nimic. Mergem?
- Mergem. Imediat ce voi pune florile in apa, mergem.
Bella intra in bucatarie, umplu o vaza transparenta cu apa si puse buchetul de flori inauntru. Era uimita. Avea un sentiment ciudat cum ca il cunoaste pe Damian de undeva, dar nu isi putea aduce aminte. Se gandi ca dupa o seara in care vor cina impreuna, va afla de unde il cunoaste pe acest misterios barbat, ce a aparut din senin in viata ei.