duminică, 27 iunie 2010

Rande vous [III]

Cum am putea noi sa avem incredere in necunoscuti? Nu poti stii niciodata la ce sa te astepti. Asta credea si Bella. De cateva zile incoace un necunoscut o tot hartuia cu mesaje. I-ar fi raspuns si i-ar fi spus exact ceea ce credea despre el daca ar fi avut numarul de telefon. Se intorsese in oras de vreo doua zile. Nu putea sa spuna exact daca se bucura ca se intorsese acasa sau nu. Ceea ce isi dorea ea era o vacanta. Si exact asta facuse. Se duse la birou, isi lua concediu, isi facu bagajele din nou si pleca la mare. Singura. De obicei nu ii placea sa plece in vacanta de una singura dar de aceasta data simtea ca marea si frumoasa ei casa de pe plaja, pe care i-o facusera parintii cadou, era tot ceea ce avea ea nevoie atunci. In drum spre casa de pe plaja se oprise sa faca niste cumparaturi. Nu stia ce era prin congelatorul frigiderului si decat sa moara de foame a preferat sa se opreasca atunci. In timp ce isi facea cumparaturile, concentrata pe ceea ce era scris pe lista accidenta din greseala cu caruciorul un barbat. Acesta se intoarse. Bella, putin rosie in obraji de rusine, ridica capul si vazuse ca bietul barbat imbracat in pantaloni si camasa alba se patase de strugurii negrii pe care tocmai ii avusese in mana si ii analiza,vrand sa se asigure ca nu sunt stricati. Rusinoasa, bruneta cu ochii albastri isi ceru scuze in timp ce ridica incet, incet privirea pentru a o putea intalni pe cea a barbatului. El, inalt, brunet, cu ochii verzi, un zambet firav cu gropite in obraji, se uita calm la Bella si ii spuse ca nu este nicio problema. Bella insista sa ii dea barbatului niste bani pentru a-si putea rascumpara greseala si pentru a-si putea cumpara un costum nou, la fel de frumos ca cel pe care tocmai il distrusese ea.
- Imi cer mii de scuze domnule, nu stiu ce se intampla cu mine in ultima vreme de sunt atat de neatenta.
- Domnisoara, nu este nicio problema, v-am mai spus o data.
- Nu, nu, nu. Insist sa luati acesti bani si sa va comparati un costum nou.
- Petele vor iesi la spalat, stati linistita.
- Petele de struguri negrii nu ies niciodata, am avut si eu belele cu aceste fructe. Doamne, ma simt atat de prost.
- Uitati cum facem, daca imi acceptati invitatia la cina in seara aceasta suntem chit.
- Aaaa...poftim? Eu v-am stricat costumul iar dumneavoastra ma invitati la cina?
- In primul rand, ma cheama Damian. Si da, mi-ar face placere daca ati accepta invitatia mea. Sunt nou in oras si nu cunosc pe nimeni si...sincer sa fiu, nu imi place sa iau cina singur.
- Numele meu este Bella. Nu pot spune ca sunt din oras. Am venit in vacanta. Dar cunosc orasul destul de bine pentru ca aici am copilarit. In momentul in care am implinit 23 de ani, parintii mei s-au gandit sa imi faca un cadou mai special asa ca mi-au cumparat casa de pe plaja. Spun “casa de pe plaja” pentru ca este singura construita pana acum. Probabil “vecinilor” mei le-a fost frica sa nu vina vre-o furtuna si sa le darame casa. Mi-ar face placere sa va arat orasul cand aveti timp.
- Pai, ramane stabilit atunci. Vin pe la ora 19 sa va iau ca sa cinam impreuna.
- Daca alta scapare nu am, atunci ora 19 sa fie.
- Bine Bella. Ne vedem atunci. Paaa
- Stai...nu stii unde stau.
- Ba da. Tocmai mi-ai spus ca e singura casa de pe plaja. Stai linistita ca o gasesc.
Uimita putin de cele ce se intamplasera, Bella isi termina de facut cumparaturile, se urca in masina si in timp ce era la volan, isi dadu seama ca zambea. Pur si simplu. Fara motiv. Sau cel putin asta credea ea. Poate ca motivul pentru care zambea era tocmai toate cele ce se intamplasera.

miercuri, 16 iunie 2010

Rande vous [II]


O noua zi, o noua provocare. Ar fi putut spune ca de aceasta sedinta depindeau cateva milioane bune pe care firma la care Bella lucra avea, fie sa le castige, fie sa le piarda. 6 30. Ceasul suna. Constienta de ceea ce avea de facut, Bella se trezi, isi facu un dus, se aranja si se uita in oglinda. Parul prins in coada, ochii albastrii erau foarte accentuati in dimineata aceea, un machiaj natural si totusi avea ceva ce te atragea, camasa alba, deschisa la doi nasturi (provocator si totusi decent), fusta neagra (scurta, dar suficient d lunga incat sa nu fie foarte provocatoare) pantofii cu toc (inchisi la varf, pentru a fi totul ca la carte, iar tocul inalt dar suficient cat sa poata sta in picioare cateva ore bune, avand in vedere ca ea si tocurile nu erau tocmai prieteni). Isi puse sacoul pe ea, se dadu cu parfum (un parfum dulce ce te facea sa intorci privirea, doar se numea “Very Irrezistible”), isi lua documentele, laptopul, geanta si se mai uita inca o data in oglinda. Era increzatoare. Doar de aceea o trimisesera pe ea. Era cea mai buna. Inchise usa si pleca. In urma ei lasase dezordine in camera de hotel. Nu isi facea griji, doar de aceea existau hotelurile,nu? Sa poti face dezordine cand esti pe fuga, fara sa iti faci griji ca va trebui sa strangi totul cand te intorci. Masina o astepta deja in fata hotelului. Deschise portiera, isi pusese lucrurile pe scaunul din dreapta cand suna telefonul. “Nu trebuia sa te imbraci office, ti-am spus ca sedinta s-a anulat. Fugi si schimbate, imbracate sport, avem multe de facut azi”. Se pare ca anonimul e foarte insistent, dar Bella arunca telefonul pe scaunul din dreapta si pleca spre sediul central al firmei. BMW-ul sport, negru, era “nervos” pe sosele, desi Bella conducea regulamentar. Ajunsa la sediul firmei, urca la etajul 23 (ce dragut, cu acelasi numar de ierni se putea lauda si Bella). Se duce la secretara presedintelui si ii spune ca a venit pentru sedinta de la ora 8. Aceasta, putin surprinsa ii spune: “Ne cerem scuze, in cazul in care nu ati fost informata, dar sedinta s-a anulat. Dl presedinte nu este in oras.” Socata, Bella nu stia ce sa faca, daca sa inceapa sa rada ironic, nevenindu-i sa creada, sau sa se enerveze. Fara sa mai zica nimic...pleca. In lift, isi dadu seama ceva. Anonimul avusese dreptate. Cum de putea stii? De unde avea numarul ei de telefon? Cine era el de fapt? Ce vroia? Se urca din nou la volanul BMW-ului negru si de data asta chiar conducea ca nebuna, plina de nervi. Vrand sa se elibereze de tensiune, iese repede din oras, doar cunostea micutul oras italian destul de bine, asa ca se hotara sa faca o tura pana in varful muntelui. Evident, eliberare de tensiune pentru ea insemna sa simta adrenalina in vene, sa simta cum creste pulsul, cum isi pierde putin controlul. Ajunsa in varful muntelui, se dadu jos din masina, se descalca de pantofi, se deschise la camasa si si-o lega in jurul abdomenului, deschizand aproape toti nasturii. Era umbra, era racoare, era o vreme perfecta pentru luna mai. Se aseza cu fundul pe capota masinii si inspira aer in piept, in timp ce isi ridica mainile in sus. “Hai Bella, ce faci? Vrei sa ma ingrijorezi? Ai incredere in mine”. Mesajul pe care Bella il gasise pe telefon cand deschise portiera sa isi ia sticla de apa. “Cum sa am incredere in tine? Nici nu stiu cine esti.....Cine esti?”

luni, 14 iunie 2010

Rande vous


Statea pe intuneric si incerca sa se concentreze asupra lucrurilor care le avea de facut pentru birou. Cu laptopul in fata, fisiere peste fisiere deschise pe desktop, ferestre peste ferestre, se incurca in ganduri, idei si sentimente. De ce? Trebuia sa se concentreze, deadline-ul era in seara aceea la ora 0. Dar ea... era cu mintea in alta parte. Se gandea la el. Ochii lui verzi ii avea in gand. Zambetul. Atingerea. Sarutul parca il putea simti pe gat. Se duce la baie, aprinde lumina, se spala pe fata si se uita in oglinda si il vede pe el. De ce era mereu in gandul ei? De ce? Dupa atatea cate ii facuse? Suna telefonul. Il ia in mana si vede un mesaj. "Deschide usa". Mesajul nu era semnat, numarul de telefon nu aparea. Se gandeste ca cineva are chef de glume proaste la ora aceea tarzie din noapte, asa ca pune telefonul la loc pe birou. Isi aranjeaza comod perna, se intinde in pat, cu laptopul pe picioare incearca sa se concentreze asupra lucrurilor care le avea de facut. Dupa cateva minute, suna iar telefonul. Deja enervata pentru ca nu apucase sa isi termine treaba, se da jos din pat si se indrapta spre birou. Acelasi mesaj. "Deschide usa". “Ce gluma proasta” isi spune. Acelasi mesaj, din nou trimis cu numar ascuns. Curioasa si enervata in acelasi timp, se duce la usa, deschide si vede o cutiuta mica. Se uita in stanga, se uita in dreapta, nimeni. Se apleaca, ia cutiuta, o deschide iar inauntru un biletel pe care scrie "ar fi bine sa pui ceva pe tine, e racoare afara". O bufneste rasul. "Clar cineva are chef de glume" gandi repede Bella. “Sunt intr-o camera de hotel, am deadline la ora 0, maine dimineata la ora 8 sedinta in sediul central iar cineva crede ca eu am chef de asa ceva la ora asta". Inchise usa in urma ei, se urca in pat, si incerca sa se concentreze sa isi termine rapoartele. 23 55. Bella termina rapoartele si planurile, le trimisese deja pe mail sefului ei. Era franta. Se hotara sa isi faca o baie bine meritata dupa toata agitatia din ziua respectiva. O baie calda, cu spuma, un pahar de lapte rece era tot ceea ce isi putea dori pentru a incheia o zi obositoare. Zis si facut. In timp ce era in cada, savurand paharul de lapte rece, suna iar telefonul. "A trecut deadline-ul, sedinta de maine s-a anulat, hai, vino cu mine". Necunoscutul era cam insistent. Nu isi putea imagina de la cine ar putea fi aceste mesaje, nu stia nimeni in afara de mama ei si prietena ei cea mai buna, ca este plecata din oras pentru o sedinta destul de importanta pentru firma la care lucra, dar era mult prea obosita pentru a continua acest joc prostesc in seara aceea. Asa ca inchise telefonul. Se imbraca si se intinsese in pat. Puse ceasul sa sune la ora 6 30. Avea doar 4 ore si jumatate de somn. 4 ore de care vroia sa profite din plin. Somn usor Bella.

duminică, 13 iunie 2010

I'm back


Acum cateva zile am dormit la prietena mea cea mai buna. Era singura casa si a zis ca sa trec pe la ea ca sa mai stam si noi la o "barfa", asa ca intre fete. Din una in alta, mi-a citit niste postari, de pe blogul unei tipe pe care o cunoaste personal. In timp ce imi citea cu intonatie si patima mi-am dat seama ca... ce imi citea ea, eu trecusem printr-o experienta asemanatoare. E adevarat ca nu la fel, dar erau multe lucruri care se asemanau.
Bineinteles ca nu doar povestea in sine m-a surprins ci si modul in care a fost scrisa. Prietena mea mi-a spus ca totul este imaginar, ca tipa respectiva nu scria din experienta. Atunci am simtit un sentiment de regret, de dor...sau ceva de genul asta. Mi-era dor sa scriu. Sa stau pur si simplu noaptea tarziu, la sfarsitul unei zile incarcate si sa ma "eliberez". Sa dau frau liber imaginatiei, sa vad unde ma duce. Sa scriu efectiv tot ce imi trece prin minte, iar apoi, sa aranjez ideile, sa le pun in ordine si sa dau un aspect final "povesti".
As putea spune ca micuta roscata, cel putin asta mi-am putut da seama din pozele pe care le avea, mi-a readus intr-o oarecare masura dorinta de a scrie, pofta de a scrie.
A venit vara. Vara e anotimpul toturor posibilitatilor nu? Viata mea a inceput deja sa se schimbe. In bine. Dupa mult timp... Am inceput sa visez din nou. Ce poate fi mai frumos? Asa ca, I'm baaaaack, so get ready for something new:D.