fly away butterfly

Rande vous [XI]

2011-03-06T21:14:00.004+02:00

- Flori ? Cine mi-ar fi adus mie flori ? Nu te-am sunat decat pe tine.
- Da, buchetul l-am pus intr-o vaza cu apa. E cel de acolo, de pe masa din bucatarie. Pot sa zic ca se pricepe tipu. E cel mai frumos buchet de crini imperiali pe care i-am vazut pana acum.
- Cum ziceai ca arata?
- Pai... dupa ce m-am asigurat ca nu vrea sa iti sparga casa m-am dus si l-am intrebat pe cine cauta si a parut foarte surprins sa ma vada. Si mi-a spus ca pe tine. E un tip brunet, inalt, nu mai stiu ce culoare aveau ochii lui dar avea o privire foarte patrunzatoare. Si a tinut sa mentioneze inca o data ca pe tine.
- Aoleo... sper ca nu i-ai spus de starea in care eram...
- Nu. Dar parea foarte ingrijorat. Avem alti admiratori secreti? De care ne ascundem? Credeam ca sunt singurul tau admirator secret.
- Nu e un admirator secret Filip. Tipul pe care l-ai cunoscut tu este Damian. L-am cunoscut cand m-am mutat aici. Accidental. Cand eram la cumparaturi,
- Si de ce era atat de surprins ca ma vazut la tine in casa? Sunteti impreuna sau ce?
- Nu. Era surprins pentru ca aseara, inainte de vizita minunata si neasteptata a lui Leo trebuia sa ne intalnim sa cinam impreuna. A fost surprins pentru ca nu am i-am raspuns la telefon, nu i-am raspuns la mesaje iar acum cine stie ce idei isi face. Dar nu vreau sa il vad acum.
- Eu cred ca ar trebui sa il suni si sa va intalniti. Daca tipu chiar are ceva in cap si incepe sa simta ceva pentru tine ar fi bine sa stie prin ce treci ca sa poata fi alaturi de tine. Ceva imi spune ca atunci cand voi pleca te voi lasa pe maini bune.
Cei doi se luara in brate. Bella ii promise lui Filip ca il va suna pe Damian in cursul zilei. Leo a lovit-o aseara, a redeschis rani de mult uitate, si pentru prima data in multi ani se simtea din nou vulnerabila. Se uita pe geam. Intotdeauna o calma marea dimineata si sunetul pescarusilor. A decis. Nu se va lasa din nou tarata de Leo prin acele depresii care se regaseau in noptile nedormite. A crescut, s-a regasit de-a lungul anilor. Inclusiv faptul ca a putut sa-l dea afara atesta acest lucru. Se uita in oglinda si realiza ca nu mai vede o fata, ci o femeie independeta. Acea femeie independenta care era de multi ani. Acea femeie pe care nu o darama nimic si absolut nimeni.
“ Iti multumesc Leo. Greselile tale m-au ajutat sa ajung ce sunt acum. Ironic, dar datorita tie m-am regasit”, murmura ea cu un zambet iesind pe terasa casei ce era pe malul marii. Un moment de liniste, in care ea se regasea.

Rande vous [X]

2011-02-20T22:29:00.000+02:00

Vantul adia usor iar soarele isi trimtea cate o raza pe chipul Bellei. Se trezi. Era imbracata intr-o camasa alba barbateasca, era in patul ei. Se ridica. Statea in fund cu picioarele atarnand pe marginea patului, uitandu-se afara si incercand sa isi dea seama ce s-a intamplat. Se duse in bucatarie fara sa se intrebe a cui era camasa barbateasca desi parfumul ii parea foarte cunoscut. Putea fi oricine totusi. Era un parfum barbatesc destul de cunoscut. Nu isi amintea nimic. Ajunsa in pragul usii de la bucatarie, nu ii venea sa creada. Un barbat blond, bine facut, facea ceva la aragaz. Statea nemiscata, nescotand niciun sunet, parca nici nu respira. Barbatul se intoarse si puse legumele calite in doua farfurii. O vazu si ii zambi. Avea un zambet larg, cu cate o gropita in fiecare obraz, niste ochi albastrii care luceau, parca de fericire sa o vada treaza. Lasa tigaia pe tocatorul de langa chiuveta, se sterse pe maini si o lua in brate. Bella incepuse sa planga, nu stia daca de bucurie sau de tristete, dar cand Filip o lua in brate, parca declansa cascada de lacrimi reci.
- Esti nebun. Ce cauti aici? Cum m-ai gasit? Cum ai ajuns asa repede?
- Ar trebui sa mai reactionez in vreun fel cand imi spui ca sunt nebun? A fost simplu sa te gasesc, odata ce am stat calm, dupa ce am citit mesajul tau, si m-am gandit. Mi-am adus aminte de oraselul in care ai copilarit. Mi-am amintit ca am fost impreuna in vizita la bunica ta intr-o vara. De gasit a fost usor. Imi spusesei deja unde sa te caut. E singura casa de pe plaja. Si ca sa raspund si la ultima intrebare, eram in Budapesta, in centrul vechi. Am avut o serie de sedinte foto pe care trebuia sa le fac pentru ca expira termenul. Revista avea nevoie de ele. Am avut noroc ca avionul decola la doar 4 ore dupa ce am primit mesajul tau. M-ai cam speriat. Am stiut ca trebuie sa vin. Si ma bucur ca am facut-o. Uitate la tine in ce hal arati. Nu te-am mai vazut in starea asta de ... eh, sa zicem ca de foarte multa vreme. Ce s-a intamplat Bella? Ce-i cu tine? De ce pareai asa panicata in mesajul care mi l-ai trimis?
- Ce s-a intamplat... asta as vrea si eu sa stiu... am crezut ca am incheiat de mult capitolul asta din viata mea. Ca toate amintirile sunt incuiate intr-un sertar si cheia aruncata. Dar se pare ca niciodata nu poti uita cu adevarat.
- Nu inteleg nimic. Explica-mi.
- Ce e de explicat Filip?
Bella se arunca pe canapea, cu picioarele ei lungi pe spatarul acesteia, cu mainile si capul atarnand in afara canapelei. Ramase asa pret de cateva minute, fara sa scoata vreun sunet, fara sa schiteze vreun gest.
- Hai frumoaso, spune-mi. Doar daia ai vrut sa fiu aici, nu? Sa te poti descarca.
- “Frumoaso”... de mult nu am mai auzit cuvantul asta... Aseara mi-a facut o vizita Leo.
- Leo... prietenul tau cel mai bun din copilarie?
- Da. El.
- Si? Ar trebui sa te bucuri ca a venit in vizita. Stiu ca regretai anumite lucruri pentru ca nu i le-ai spus. Uite, acum e sansa ta.
- Oare? Dupa ce am depanat amintiri, dupa ce am vorbit despre relatii, el cu Amy, si alte cateva fete care au mai facut parte din viata lui, mi-a spus ca ma iubeste.
- Si e e rau in asta Bella? Ati fost precum fratii, e normal sa te iubeasca.
- Nu, nu e normal. Nu asa.
- Nu inteleg. Cum adica “nu asa”.
- Leo s-a imprietenit cu Amy, la inceput, pentru a ma face pe mine geloasa. Ca nu vedeam “semnele”. Mi-a spus ca ma iubeste din prima clipa cand m-a vazut si ca nu ma iubeste ca pe o sora. Ci ca pe o viitoare sotie poate.
- Doamne...
- Si ca sa fie tot meniul complet, mi-am adus aminte si de.... de.... aaaaah... nu imi vine sa cred ca i-am uitat numele. Mihai.
- Mi-e rau... ce mai exact de Mihai.
- Paaaaai...sa vedem: mi-am adus aminte toate momentele bune, mi-am adus aminte de prima noapte de dragoste, primul sarut, mai multe....tot. Doare. Chiar si acum. Dupa atata timp.
- Doamne iubita mea (Filip era langa ea pe canapea, ii ridica capul impreuna cu corpul pe jumatate atarnat in jos si o lua in brate). Apropo, cat timp ai dormit tu am avut surpriza de a ma intalni cu cineva. In timp ce te puneam in pat, lasandu-te sa dormi am auzit ceva. M-am dus repede la usa de la intrare si nu era nimeni. Apoi am auzit sunete ciudate in sufragerie si am descoperit un tip bine facut incerca cu disperare sa intre in casa. (Razand) Am uitat sa mentionez ca avea un imens buchet de crini in mana.

Rande vous [IX]

2011-02-18T19:18:00.003+02:00

Bazaitul telefonului care se descarca o trezi. Era dimineata. Vantul ridica perdelele albe de pe podea jucanduse cu ele. Se ridica de jos. Se duse la baie si se uita in oglinda. Arata de parca s-ar fi intors de la o petrecere de Halloween unde a fost costumata drept "mireasa moarta". Rochia ei alba se patase de rimelul ce ii cursese pe fata, creionul se intinsese si era neagra complet la ochi, parur era un dezastru. Ochii ei albastri ca marea erau goi. Se dezbraca de rochie si se baga in dus. Cand termina se aranja putin incercand sa arate normal. Telefonul mobil isi daduse ultima suflare asa ca il baga la incarcat. Il deschise. Mesajele incepusera sa curga siroaie. Il lasa sa isi faca damblaua iar ea se duce la bucatarie si isi facu o cafea. Ce prostie... Nu putea sa bea cafea pentru ca ii facea rau. Deschise barul, lua sticla de votca si isi puse intr-un pahar. "Daca nu ma pot trezi cu o cafea tare, macar sa adorm la loc." In timp ce dadea pe gat, unul dupa altul, paharele de votca cu gheata, isi facea o salata de fructe. Avea nevoie de ceva cat de cat consistent in stomac iar altceva nu putea manca. Isi baga rochia in masina de spalat, isi aranjase hainele aruncate pe patul din dormitor din ziua precedenta, lua telefonul care prinsese ceva viata, se aseza pe sezlongul de pe terasa si incepuse sa citeasca mesajele. Era curioasa cine o cautase. Oricum nu avea de gand sa vorbeasca cu nimeni. Vroia sa fie lasata in pace. Cateva mesaje de la Damian, care parea destul de ingrijorat avand in vedere ca o sunase de vreo 15 ori si nu ii raspunsese la telefon, doar ea insistase sa o sune, nu? Cateva apeluri de la mama ei, de la Eva, prietena ei cea mai buna si cateva apeluri de la Filip. Inima incepu sa ii bata cu putere si isi aminti noaptea trecuta. Isi amintise mesajul pe care il trimisese lui Filip. Fara sa schiteze vreun alt gest lacrimile incepusera sa se scurga pe obrajii ei. Suna soneria. Nu avea chef sa vada pe nimeni asa ca nici nu se misca. Se gandea ca era din noi Leo care vroia sa repare greseala comisa. Auzise vocea lui Damian, ce o ruga sa deschida usa. Il lasa sa strige in continuare iar ea se uita in gol in largul marii. La un moment dat adormise. Dupa cateva clipe (sau cel putin asa i se paruse ei, dar de fapt trecusera cateva ore bune) bazaitul telefonul ce se descarca iar (evident, nu se incarcase complet) o trezi. Sau cel putin asa credea ea. De fapt, soneria si bataile in usa si geam o trezi. Vazand ca nu inceteaza, aceasta se ridica. Isi puse telefonul la incarcat, lasa paharul la fel de gol ca si sticla de votca, ce ramasese pe terasa, undeva pe drumul dintre living si hol. Deschise usa si Bella ramase inmarmurita (a doua oara in doua zile), apoi lesina.

Rande vous [VIII]

2010-08-11T15:13:00.000+03:00

Dupa ore in sir de vorbit, despre viata lor, despre ce au ratat, despre relatii, despre prietenii, Bella il dadu afara pe Leo. De ce? Pentru ca nu intelegea cum de a avut acesta tupeul de a veni la ea acasa si de a-i spune toate aceste prostii. Ce prosti probabil va intrebati. Dupa ce discutasera despre viata lor din liceu, din facultate, relatiile care cei doi le-au avut, Leo nu s-a mai putut abinte si ii tranti Bellei bomba: "Te iubesc!!! Te-am iubit din prima clipa cand te-am vazut. Am tot incercat sa te fac sa intelegi asta dar tu nu vedeai semnele mele. Cand am intalnit-o pe Amy am crezut ca te pot face geloasa si ca iti vei da seama. In schimb am inceput sa ma indragostesc de ea si nu am stiut ce sa fac. Eram foarte confuz. Te vroiam pe tine dar si pe ea in acelasi timp. M-am casatorit cu Amy dar te iubeam in secret. De aceea ii faceam vizite bunicii tale. Casnicia mea cu Amy nu a durat foarte mult pentru ca aceasta sa saturat sa se simta neglijata asa ca m-a parasit. A zis ca vrea sa fie iubita si sa i se ofere atentie. Lucruri pe care eu nu i le pot oferi si ca e mai bine asa. Te iubesc Bella. Trebuia sa iti spun asta in speranta ca lucrurile se vor indrepta." Bella tranti usa in urma lui Leo dupa ce il dadu afara din casa, cazu in genunghi si incepu sa planga. "Prostule, te-am iubit ca pe fratele meu, ti-am spus toate secretele mele iar tu acum, dupa atata timp imi spui asa ceva? Nu am nevoie de asta. Lasa-ma in pace.", erau ultimile cuvinte din mintea ei. Plangea, ghemuita in fata usii. Vorbind cu el isi adusese aminte de prima ei dragoste. Primul baiat de care se indragostise. Era la liceu, in clasa a X-a. El era tot clasa a X-a dar intr-un alt liceu. Se cunoscusera la ziua unei prietene comune. Din prima clipa cand s-au vazut a fost ceva intre ei. Au vorbit toata noaptea. A fost invitata la dans de catre alt baiat dar ea se tot uita la el. Il vedea cum se uita la cel cu care dansa, prieteni fiind cei doi, cum se uita la el cu ura iar in ochii lui se puteau vedea cuvintele "eu trebuia sa fiu cel care danseaza cu tine, nu el". Nu isi mai aducea aminte toate detaliile fizice, dar ochii lui de un verde patrunzator nu ii va uita niciodata. Isi aducea aminte sclipiri din momentele petrecute cu el. Momente in care era indragostita pana peste cap de el, iar el o considera centrul universului sau. Isi adusese aminte primul sarut, emotia acestuia, prima data cand a luat-o in brate, cum tremura, prima data cand i-a adus un trandafir, primul ursulet primit, prima data cand acesta i-a cantat, prima noapte de dragoste. Plangea pentru ca Leo ii readusese la viata toate aceste sentimente. Sentimente ce le ingropase undeva adanc si le facuse uitate. Suferise mult prea mult in urma despartirii drastice a celor doi. Isi adusese aminte si cum s-a simtit cand a aflat ca el o inselase cu alta. Lumea ei se prabusise, cazuse in depresie. Fusese foarte nesigura pe ea, pe sentimentele ei, pe tot. Raza ei de soare fusese Filip, pe care il cunoscuse in timp ce poza pentru o revista de moda. Cum Filip era fotograf, ea poza pentru revista respectiva din pasiune pentru arta, cei doi au legat o prietenie foarte lunga, puternica si frumoasa. Erau in primul rand prieteni. Chiar daca lucrurile au luat o intorsatura neasteptata, iar cei doi s-au despartit, prietenia lor a ramas intacta. Ii era dor de Filip. Ar fi vrut sa fie langa ea, sa o ia in brate si sa o linisteasca, sa o faca sa uite de toate lucrurile acelea. Asa cum facuse si prima data. "Filip unde esti? Cand vii? Sunt in casa de pe plaja. Am nevoie de tine. Te rog ajuta-ma. Bella". Era tarziu, era obosita, extenuata mai mult psihic decat fizic, Bella adormi in fata usii, cu rimelul intins pe fata, parul cret era valvoi, ghemuita ca un pui de pisica caruia ii e frica de ceva...sau cineva...

Rande vous [VII]

2010-08-05T08:54:00.002+03:00

Socata inca, Bella nu avusese nicio reactie. De partea cealalta a usii era Leo. (Leo...hmm...poveste lunga. Hai sa va explic. Leo era cel ma bun prieten al Bellei pe vremea cand acestia erau copii. Bunica Bellei a fost colega de banca in scoala generala cu bunica lui Leo, automat acestea au ramas prietene. Cei doi se intelegeau foarte bine. Se vedeau doar in vacante locuind in orase diferite dar se bucurau din plin de timpul petrecut impreuna atunci cand se vedeau. Totul a fost frumos pana cand Leo s-a indragostit pentru prima data. Fata de care acesta se indragostise era foarte geloasa pe Bella. Avea si motive. Practic Bella era ca o sora pentru Leo, o sora de care Leo ar fi putut sa se indragosteasca. Amy nu fusese la fel de instarita de mama natura ca Bella. Aceasta avea niste ochi negrii mari, un par blondut si putin ondulat, putin plinuta, micuta de statura si cu niste ochelari micuti rotunzi pe varful nasului, in timp ce Bella arata ca un manechin inca de mica. Bruneta cu ochii albastrii, bine proportionata datorita sportului, inalta si cu un zambet ce te facea si pe tine sa zambesti. Dupa cum spuneam, Bella si Leo au fost mai mult decat prieteni foarte buni pana in momentul aparitiei lui Amy. Atunci a inceput sa se rupa relatia celor doi. Amy incepuse sa fie geloasa pe Bella, pentru ca se intelegea atat de bine cu prietenul ei. Cei doi au inceput sa se certe, au inceput sa se ignore pana cand Bella a hotarat ca e cel mai bine sa rupa relatia cu Leo si a incetat sa isi mai petreaca vacantele la bunicii ei. Venea destul de des, dar statea foarte putin. Evita orice contact pe care ar fi putut sa il aiba cu Leo, pierzand legatura cu acesta definitiv.) Trecand peste starea de uimire, Bella incerca sa poarte o conversatie cu acesta:
"- Ce cauti aici?"
"- Asa intampini tu un vechi prieten? Nu te-ai schimbat deloc, tot impulsiva ai ramas."
"- Te asteptai cumva sa am alta reactie? Sunt surprinsa. Si totusi, nu mi-ai raspuns la intrebare."
"- Am aflat de la bunica ta ca ai tai ti-au cumparat casa de pe malul marii. Chiar ma intrebam cine a cumparat-o."
"- Unu la mana: ce cauti tu la bunica mea? Si doi la mana: de ce erai curios cine a cumparat casa?"
"- Unu la mana: am tot incercat sa te caut, chiar si dupa ce ne-am certat. Am vazut ca ma tot evitai, dar vroiam sa vorbim. Din moment ce nu puteam sa dau de tine, m-am gandit ca as putea vorbi cu bunica ta sa imi dea un numar de telefon sau ceva, ca sa pot da de tine. Nu a vrut. Mi-a spus ca te-am ranit foarte mult si ca e mai bine sa nu te mai caut asa ca bunica ta mi-a devenit "partener de conversatie". Cand aveam putin timp liber ma duceam in vizita si vorbeam cu dumneaei. Imi povestea de tine. Imi spunea ca ai un job foarte bun pe un post destul de important, ca te-ai maturizat foarte mult si ca te-ai facut foarte frumoasa. Nu o credeam pe cuvant dar acum ii dau toata dreptatea. Esti foarte frumoasa Bella. Doi la mana: cum sa nu fiu curios? Doar e opera mea. Eu am proiectat casa. Agentia imobiliara nu a vrut sa imi spuna cine a cumparat-o, dar ultima discutie pe care am avut-o cu bunica ta, m-a facut sa realizez ca tu esti. Mi-am adus aminte ca de cand eram mici iti doreai o astfel de casa. Ca sa fiu sincer, cand lucram la proiect, ma gandeam cum as putea sa o fac ca sa iti placa. Cum e? Am nimerit-o?"
"- Nu stiam ca te-ai facut arhitect. Nu prea aveai talent la desen iar imaginatie cu atat mai putin. Sunt impresionata sincera sa fiu. Casa e foarte frumoasa. Da, ai nimerit-o de data asta."
"- Ma bucur ca iti place."
"- Asta nu schimba cu nimic situatia. Ce a fost si ce s-a intamplat."
"- Stiu. Nici nu pretind asa ceva. As putea sa intru? As vrea sa vorbim daca se poate."
Bella isi aminti de intalnirea sa cu Damian. Era foarte curioasa sa afle motivele pentru care venise Leo sa o vada.
"- Da... Intra."
Isi lua telefonul si ii trimise un mesaj lui Damian: "Damian...imi pare rau dar trebui sa contramandam planurile pentru ziua de azi. Mi s-a intamplat ceva neasteptat si... o sa iti explic cand ne vedem. Suna-ma mai pe seara. Te rog."

Rande vous[VI]

2010-07-16T20:49:00.000+03:00

"Concediu lung si putine lucruri de facut", asta era in mintea Bellei. Avea chef de o plimbare, avea chef de facut plaja, avea chef de citit. De fapt...se simtea foarte singura. Mesajul de la Filip o cam pusese pe ganduri. Nu mai avusese nicio relatie serioasa de cand se despartisera si ii era dor de el. Cum Filip nu era in tara, Bella puse mana pe telefon si scrise:"As vrea sa ne vedem, sa iesim prin oras sa ne plimbam. Sau sa mergem pe plaja. Sau ce vrei tu. Pur si simplu vreau sa ies din casa". Send to: Damian. Fiind convinsa ca nu ii va raspunde la mesaj,dadu drumu la muzica si se duse in bucatarie (instinctiv luand telefonul cu ea) si se apucase sa isi faca o salata. In timp ce isi pregatea cu mare grija salata, suna telefonul.
- "Si eu am aceeasi stare. Vreau sa ies din casa, dar fiind nou in oras nu stiu unde sau cu cine."
- "De ce nu ai zis nimic? M-am plictisit in casa toata ziua."
- "Nu vroiam sa crezi ca sunt prea insistent. Mi-a placut foarte mult noaptea trecuta. M-am simtit bine in preajma ta."
- "Adica eu sunt insistenta sau ce?"
- "Nu am spus ca esti insistenta, dar femeiele au "prostul" obicei sa se gandeasca ca daca un barbat este interesat de ea, e interesat doar de fizicul ei."
- "Pai si voi nu ganditit la fel? . Nu asta gandesc toti barbatii?"
- "Hai ca nu e chiar asa. Voi femeile, sunteti mai "paranoice" daca as putea spune, in ceea ce priveste acest subiect."
- "Poate pentru ca suntem patite"
- "Ce te face sa crezi ca un barbat nu a suferit macar o data in viata lui?"
- "Orgoliul masculin."
- "Ce ar fi sa purtam discutia asta la cina?"
- "Perfect, ma duc sa ma pregatesc. Vino sa ma iei intr-o ora si jumatate."
- "Asa voi face."
Se pare ca subiectul il intrigase destul de mult pe Damian iar acum era sansa ei de a afla mai multe despre el, si de ce avea ea impresia ca il cunostea. Isi termina salata, se pregati destul de repede si in momentul in care isi dadea cu ruj, suna soneria. La fix. Deschise usa si... Nu era Damian. Inmarmurita nu stia ce sa zica. "Buna Bella..... Nu ma poftesti inauntru?"

Rande vous[V]

2010-07-12T20:29:00.001+03:00

Soarele somnoros isi arunca cate o raza in dormitorul Bellei. Asternuturile albe din saten reflectau acele raze de soare pe fata Bellei, care inca dormea in liniste. Vantul adia usor obosit dupa ce in noaptea precedenta isi facu de cap cu o mica furtuna in larg. Suna telefonul. Soneria unui mesaj era cam insistenta asa ca Bella incerca sa deschida cate un ochi, incet si pe rand. "Mi-e dor de tine", semnat Filip. Hmm...Filip...nu mai auzise de mult nimic de la el. (Filip era fostul iubit al Bellei, un fotograf destul de cunoscut. Relatia lor a fost frumoasa, pasionala si plina de orgolii. Filip era un tip bine facut, de 1, 87, blond si cu ochii albastrii, cu o fata copilaroasa dar cand se incrunta putin devenea uun barbat in toata regula. Dupa cum spuneam, o relatie plina de orgolii: lui Filip i se oferise un contract pe o perioada de 3 ani in Paris, iar dupa aceea alti 3 ani in Milano. Bellei i se oferise actualul post care o cam tinea in tara, sau o trimitea in strainatate dar nu pentru o perioada foarte lunga de timp. Din moment ce nici unul nu era dispus sa renunte la jobul sau a intervenit despartirea. O despartire frumoasa deoarece inca mai tineau unul la altul)."Si mie mi-e dor de tine. Ce mai faci? Cum mai esti? Cand te mai intorci in tara?. Bella". Se trezi cu zambetul pe buze si cu un mic gust de regret. Chiar ii era dor de Filip. Ridicandu-se din pat se indrepta care balcon si isi adusese aminte seara precedenta. Damian fusese un adevarat gentleman. Au cinat impreuna, s-au plimbat prin oras, Bella facand pe ghidul dupa cum promisese, o adusese acasa. Ii placuse. Dar nu reusise sa afle inca de ce Damian ii parea atat de cunoscut si avea impresia ca s-au mai intalnit...poate in alta viata?."Bella gandesti numai prosti" isi spuse frumoasa bruneta in timp ce privea soarele cum isi juca razele in apa cristalina a marii.

Rande vous[IV]

2010-07-04T22:06:00.002+03:00

Afara era racoare. Geamurile erau deschise. Curentul care se forma ridica de la pamant perdelele albe de matase ce acopereau geamurile casei de pe plaja. Casa era linistita. Nu se auzea niciun zgomot. Puteai auzi doar marea, valurile care se spargeau de ponton. Facand un tur al casei in cautarea Bellei, aceasta se "ascundea" in baie, facand un dus. Prin usile de sticla ale cabinei de dus se putea zari spatele bronzat al Bellei, un fund micut si rotund si niste picioare lungi si maronii, ce erau in contrast cu albul peretilor. Dupa ce termina dusul, isi infasura un prosop pe ea, pentru a-si acoperii partile intime ale corpului. Parul prins intr-un coc facut la repezeala, isi aranja si bretonul, si se apuca sa se macheze. Fondul de ten lichid era de aceeasi culoare cu tenul bronzat al ei, asa ca avea mare grija cum il intindea pentru a nu ramane urme vizibile. Anticearcanul il aplica usor cu ajutorul unei pensule. Avand in vedere ca, desi era bronzata si ar fi putut sa isi ia o rochie alba pe ea, pentru a-i scoate culoarea ciocolatie in evidenta, Bella opta pentru o rochita de culoare neagra, mulata pe corp. Senzualitate si lejeritate in acelasi timp. Asa ca si machiajul trebuia sa fie o nuanta mai inchisa in diferite tonuri. Opta pentru un fard gri combinat cu unul negru. Cu mare grija aplica fardul pe amblele pleoape, creand un degrade. Putina pudra pe obraji. Rimelul ce alungea genele era nelipsit. Un ultim retus si totul era gata. Rujul rosu. Se dadu cu parfumul ce avea acelasi nume cu tinuta ei. "Little Black Dress". Se duce in camera, isi puse lenjeria intima din dantela pe ea. Lua rochia neagra de pe umeras si cu mare grija se imbraca cu ea. Fiind cu fermuar la spate isi permisese sa se macheze inainte de a se imbraca, stiind ca acesta va fi impecabil chiar si dupa aceea. Pantofii negri cu toc inalt o asteptau frumos in fata oglinzii. Isi puse in geanta tot ceea ce considera ca era necesar pentru acea aseara. Se duse in fata oglinzii si isi desfacu cocul. Parul carliontat ii aluneca usor pe spate, bretonul se aseza exact asa cum ar fi trebuit sa fie. Totul mergea bine in seara aceea. Auzi soneria. Se uita la ceas. 18 55. Isi lua telefonul, il baga in geanta si se mai uita o data la ea in oglinda. Se incalta cu pantofii. Arata criminal. Chiar si ea era multumita de felul in care arata, avand in vedere ca avusese foarte putin timp la dispozitie. Se duse la usa, deschise. De partea cealalta Damian statea proptit in fata usii, cu un buchet imens de crini imperiali. ramasese fara cuvinte Bella.
- Buna seara, spuse Damian.
- Buna. Nu trebuia sa te deranjezi, spuse Bella luand imensul buchet de flori pe care Damian il impisese sub nas pentru a-i putea mirosi.
- Nu a fost niciun deranj. O doamna frumoasa trebuie sa aiba in fiecare zi flori in casa, asa ca m-am gandit ca astazi sa imi apartina mie ziua in care te vei bucura de flori.
- Nici nu stiu ce sa zic.
- Nu trebuie sa zici nimic. Mergem?
- Mergem. Imediat ce voi pune florile in apa, mergem.
Bella intra in bucatarie, umplu o vaza transparenta cu apa si puse buchetul de flori inauntru. Era uimita. Avea un sentiment ciudat cum ca il cunoaste pe Damian de undeva, dar nu isi putea aduce aminte. Se gandi ca dupa o seara in care vor cina impreuna, va afla de unde il cunoaste pe acest misterios barbat, ce a aparut din senin in viata ei.

Rande vous [III]

2010-06-27T21:10:00.001+03:00

Cum am putea noi sa avem incredere in necunoscuti? Nu poti stii niciodata la ce sa te astepti. Asta credea si Bella. De cateva zile incoace un necunoscut o tot hartuia cu mesaje. I-ar fi raspuns si i-ar fi spus exact ceea ce credea despre el daca ar fi avut numarul de telefon. Se intorsese in oras de vreo doua zile. Nu putea sa spuna exact daca se bucura ca se intorsese acasa sau nu. Ceea ce isi dorea ea era o vacanta. Si exact asta facuse. Se duse la birou, isi lua concediu, isi facu bagajele din nou si pleca la mare. Singura. De obicei nu ii placea sa plece in vacanta de una singura dar de aceasta data simtea ca marea si frumoasa ei casa de pe plaja, pe care i-o facusera parintii cadou, era tot ceea ce avea ea nevoie atunci. In drum spre casa de pe plaja se oprise sa faca niste cumparaturi. Nu stia ce era prin congelatorul frigiderului si decat sa moara de foame a preferat sa se opreasca atunci. In timp ce isi facea cumparaturile, concentrata pe ceea ce era scris pe lista accidenta din greseala cu caruciorul un barbat. Acesta se intoarse. Bella, putin rosie in obraji de rusine, ridica capul si vazuse ca bietul barbat imbracat in pantaloni si camasa alba se patase de strugurii negrii pe care tocmai ii avusese in mana si ii analiza,vrand sa se asigure ca nu sunt stricati. Rusinoasa, bruneta cu ochii albastri isi ceru scuze in timp ce ridica incet, incet privirea pentru a o putea intalni pe cea a barbatului. El, inalt, brunet, cu ochii verzi, un zambet firav cu gropite in obraji, se uita calm la Bella si ii spuse ca nu este nicio problema. Bella insista sa ii dea barbatului niste bani pentru a-si putea rascumpara greseala si pentru a-si putea cumpara un costum nou, la fel de frumos ca cel pe care tocmai il distrusese ea.
- Imi cer mii de scuze domnule, nu stiu ce se intampla cu mine in ultima vreme de sunt atat de neatenta.
- Domnisoara, nu este nicio problema, v-am mai spus o data.
- Nu, nu, nu. Insist sa luati acesti bani si sa va comparati un costum nou.
- Petele vor iesi la spalat, stati linistita.
- Petele de struguri negrii nu ies niciodata, am avut si eu belele cu aceste fructe. Doamne, ma simt atat de prost.
- Uitati cum facem, daca imi acceptati invitatia la cina in seara aceasta suntem chit.
- Aaaa...poftim? Eu v-am stricat costumul iar dumneavoastra ma invitati la cina?
- In primul rand, ma cheama Damian. Si da, mi-ar face placere daca ati accepta invitatia mea. Sunt nou in oras si nu cunosc pe nimeni si...sincer sa fiu, nu imi place sa iau cina singur.
- Numele meu este Bella. Nu pot spune ca sunt din oras. Am venit in vacanta. Dar cunosc orasul destul de bine pentru ca aici am copilarit. In momentul in care am implinit 23 de ani, parintii mei s-au gandit sa imi faca un cadou mai special asa ca mi-au cumparat casa de pe plaja. Spun “casa de pe plaja” pentru ca este singura construita pana acum. Probabil “vecinilor” mei le-a fost frica sa nu vina vre-o furtuna si sa le darame casa. Mi-ar face placere sa va arat orasul cand aveti timp.
- Pai, ramane stabilit atunci. Vin pe la ora 19 sa va iau ca sa cinam impreuna.
- Daca alta scapare nu am, atunci ora 19 sa fie.
- Bine Bella. Ne vedem atunci. Paaa
- Stai...nu stii unde stau.
- Ba da. Tocmai mi-ai spus ca e singura casa de pe plaja. Stai linistita ca o gasesc.
Uimita putin de cele ce se intamplasera, Bella isi termina de facut cumparaturile, se urca in masina si in timp ce era la volan, isi dadu seama ca zambea. Pur si simplu. Fara motiv. Sau cel putin asta credea ea. Poate ca motivul pentru care zambea era tocmai toate cele ce se intamplasera.

Rande vous [II]

2010-06-16T21:31:00.002+03:00

O noua zi, o noua provocare. Ar fi putut spune ca de aceasta sedinta depindeau cateva milioane bune pe care firma la care Bella lucra avea, fie sa le castige, fie sa le piarda. 6 30. Ceasul suna. Constienta de ceea ce avea de facut, Bella se trezi, isi facu un dus, se aranja si se uita in oglinda. Parul prins in coada, ochii albastrii erau foarte accentuati in dimineata aceea, un machiaj natural si totusi avea ceva ce te atragea, camasa alba, deschisa la doi nasturi (provocator si totusi decent), fusta neagra (scurta, dar suficient d lunga incat sa nu fie foarte provocatoare) pantofii cu toc (inchisi la varf, pentru a fi totul ca la carte, iar tocul inalt dar suficient cat sa poata sta in picioare cateva ore bune, avand in vedere ca ea si tocurile nu erau tocmai prieteni). Isi puse sacoul pe ea, se dadu cu parfum (un parfum dulce ce te facea sa intorci privirea, doar se numea “Very Irrezistible”), isi lua documentele, laptopul, geanta si se mai uita inca o data in oglinda. Era increzatoare. Doar de aceea o trimisesera pe ea. Era cea mai buna. Inchise usa si pleca. In urma ei lasase dezordine in camera de hotel. Nu isi facea griji, doar de aceea existau hotelurile,nu? Sa poti face dezordine cand esti pe fuga, fara sa iti faci griji ca va trebui sa strangi totul cand te intorci. Masina o astepta deja in fata hotelului. Deschise portiera, isi pusese lucrurile pe scaunul din dreapta cand suna telefonul. “Nu trebuia sa te imbraci office, ti-am spus ca sedinta s-a anulat. Fugi si schimbate, imbracate sport, avem multe de facut azi”. Se pare ca anonimul e foarte insistent, dar Bella arunca telefonul pe scaunul din dreapta si pleca spre sediul central al firmei. BMW-ul sport, negru, era “nervos” pe sosele, desi Bella conducea regulamentar. Ajunsa la sediul firmei, urca la etajul 23 (ce dragut, cu acelasi numar de ierni se putea lauda si Bella). Se duce la secretara presedintelui si ii spune ca a venit pentru sedinta de la ora 8. Aceasta, putin surprinsa ii spune: “Ne cerem scuze, in cazul in care nu ati fost informata, dar sedinta s-a anulat. Dl presedinte nu este in oras.” Socata, Bella nu stia ce sa faca, daca sa inceapa sa rada ironic, nevenindu-i sa creada, sau sa se enerveze. Fara sa mai zica nimic...pleca. In lift, isi dadu seama ceva. Anonimul avusese dreptate. Cum de putea stii? De unde avea numarul ei de telefon? Cine era el de fapt? Ce vroia? Se urca din nou la volanul BMW-ului negru si de data asta chiar conducea ca nebuna, plina de nervi. Vrand sa se elibereze de tensiune, iese repede din oras, doar cunostea micutul oras italian destul de bine, asa ca se hotara sa faca o tura pana in varful muntelui. Evident, eliberare de tensiune pentru ea insemna sa simta adrenalina in vene, sa simta cum creste pulsul, cum isi pierde putin controlul. Ajunsa in varful muntelui, se dadu jos din masina, se descalca de pantofi, se deschise la camasa si si-o lega in jurul abdomenului, deschizand aproape toti nasturii. Era umbra, era racoare, era o vreme perfecta pentru luna mai. Se aseza cu fundul pe capota masinii si inspira aer in piept, in timp ce isi ridica mainile in sus. “Hai Bella, ce faci? Vrei sa ma ingrijorezi? Ai incredere in mine”. Mesajul pe care Bella il gasise pe telefon cand deschise portiera sa isi ia sticla de apa. “Cum sa am incredere in tine? Nici nu stiu cine esti.....Cine esti?”

Rande vous

2010-06-14T22:40:00.001+03:00

Statea pe intuneric si incerca sa se concentreze asupra lucrurilor care le avea de facut pentru birou. Cu laptopul in fata, fisiere peste fisiere deschise pe desktop, ferestre peste ferestre, se incurca in ganduri, idei si sentimente. De ce? Trebuia sa se concentreze, deadline-ul era in seara aceea la ora 0. Dar ea... era cu mintea in alta parte. Se gandea la el. Ochii lui verzi ii avea in gand. Zambetul. Atingerea. Sarutul parca il putea simti pe gat. Se duce la baie, aprinde lumina, se spala pe fata si se uita in oglinda si il vede pe el. De ce era mereu in gandul ei? De ce? Dupa atatea cate ii facuse? Suna telefonul. Il ia in mana si vede un mesaj. "Deschide usa". Mesajul nu era semnat, numarul de telefon nu aparea. Se gandeste ca cineva are chef de glume proaste la ora aceea tarzie din noapte, asa ca pune telefonul la loc pe birou. Isi aranjeaza comod perna, se intinde in pat, cu laptopul pe picioare incearca sa se concentreze asupra lucrurilor care le avea de facut. Dupa cateva minute, suna iar telefonul. Deja enervata pentru ca nu apucase sa isi termine treaba, se da jos din pat si se indrapta spre birou. Acelasi mesaj. "Deschide usa". “Ce gluma proasta” isi spune. Acelasi mesaj, din nou trimis cu numar ascuns. Curioasa si enervata in acelasi timp, se duce la usa, deschide si vede o cutiuta mica. Se uita in stanga, se uita in dreapta, nimeni. Se apleaca, ia cutiuta, o deschide iar inauntru un biletel pe care scrie "ar fi bine sa pui ceva pe tine, e racoare afara". O bufneste rasul. "Clar cineva are chef de glume" gandi repede Bella. “Sunt intr-o camera de hotel, am deadline la ora 0, maine dimineata la ora 8 sedinta in sediul central iar cineva crede ca eu am chef de asa ceva la ora asta". Inchise usa in urma ei, se urca in pat, si incerca sa se concentreze sa isi termine rapoartele. 23 55. Bella termina rapoartele si planurile, le trimisese deja pe mail sefului ei. Era franta. Se hotara sa isi faca o baie bine meritata dupa toata agitatia din ziua respectiva. O baie calda, cu spuma, un pahar de lapte rece era tot ceea ce isi putea dori pentru a incheia o zi obositoare. Zis si facut. In timp ce era in cada, savurand paharul de lapte rece, suna iar telefonul. "A trecut deadline-ul, sedinta de maine s-a anulat, hai, vino cu mine". Necunoscutul era cam insistent. Nu isi putea imagina de la cine ar putea fi aceste mesaje, nu stia nimeni in afara de mama ei si prietena ei cea mai buna, ca este plecata din oras pentru o sedinta destul de importanta pentru firma la care lucra, dar era mult prea obosita pentru a continua acest joc prostesc in seara aceea. Asa ca inchise telefonul. Se imbraca si se intinsese in pat. Puse ceasul sa sune la ora 6 30. Avea doar 4 ore si jumatate de somn. 4 ore de care vroia sa profite din plin. Somn usor Bella.

I'm back

2010-06-13T22:10:00.003+03:00

Acum cateva zile am dormit la prietena mea cea mai buna. Era singura casa si a zis ca sa trec pe la ea ca sa mai stam si noi la o "barfa", asa ca intre fete. Din una in alta, mi-a citit niste postari, de pe blogul unei tipe pe care o cunoaste personal. In timp ce imi citea cu intonatie si patima mi-am dat seama ca... ce imi citea ea, eu trecusem printr-o experienta asemanatoare. E adevarat ca nu la fel, dar erau multe lucruri care se asemanau.
Bineinteles ca nu doar povestea in sine m-a surprins ci si modul in care a fost scrisa. Prietena mea mi-a spus ca totul este imaginar, ca tipa respectiva nu scria din experienta. Atunci am simtit un sentiment de regret, de dor...sau ceva de genul asta. Mi-era dor sa scriu. Sa stau pur si simplu noaptea tarziu, la sfarsitul unei zile incarcate si sa ma "eliberez". Sa dau frau liber imaginatiei, sa vad unde ma duce. Sa scriu efectiv tot ce imi trece prin minte, iar apoi, sa aranjez ideile, sa le pun in ordine si sa dau un aspect final "povesti".
As putea spune ca micuta roscata, cel putin asta mi-am putut da seama din pozele pe care le avea, mi-a readus intr-o oarecare masura dorinta de a scrie, pofta de a scrie.
A venit vara. Vara e anotimpul toturor posibilitatilor nu? Viata mea a inceput deja sa se schimbe. In bine. Dupa mult timp... Am inceput sa visez din nou. Ce poate fi mai frumos? Asa ca, I'm baaaaack, so get ready for something new:D.

Meditatie

2010-04-19T23:02:00.003+03:00

10.29. luni. 19.04.2010. acum un an, aceasta data avea alta semnificatie pentru mine. azi....e o simpla zi, la fel ca oricare alta. stau pe balcon, cu laptopul in brate. ascult ploaia, las aerul rece sa imi invadeze plamanii plini de fumul de tigara. mi-e frig. si totusi mi-e bine. imi place starea asta de inghet. simt ca asa am ajuns si eu. de gheata. cel putin sufletul imi este rece acum. de ce? asta e o intrebare la care incerc sa imi raspund de la o vreme incoace.

am vazut aseara un film bun. the notebook. la inceput, nu prea intelegeam eu care e ideea. mi se parea prostesc sa vad un film despre 2 adolescenti ce au o idila de vara. si ce daca? cine nu se indragosteste vara, da in toamna sa uite tot? vara e anotimpul tuturor posibilitatilor. da, doar ca filmul asta are ceva mai mult de atat. ma atras, ramasesem captivata, parca traiam si eu cu ei. dragoste, despartire, suferinta, o noua sansa iar apoi regasirea, in cu totul si cu totul alte circumstante. probabil ca asa ceva nu se poate intampla decat in filme. sa iubesti pe cineva atat de mult, incat sa nu uiti niciodata. stiu ca prima dragoste nu se uita, nici eu nu am uitat-o. dar sa iubesti in continuare incat, chiar si dupa cativa ani buni, sa iti de fiori, sa ai emotii, sa vrei sa o/il vezi mai repede si timpul petrecut impreuna sa nu se mai sfarseasca. mie una...mi se pare ireal.

toti simtit ca prima dragoste este sufletul nostru pereche. cand se termina, simtim ca s-a terminat intreaga lume, simtim cum pamantul se crapa sub picioarele noastre, cerul ne cade in cap si picam in gaura neagra a durerii. acum, nu simt asta. nu simt nimic. am fost inselata, mai rau decat mi-as fi putut imagina. nu numai la modul fizic. mi s-a inselat increderea si am fost mintita. filmul asta, are un film...genial as putea spune. cei doi batranei, protagonistii povestii de iubire, adorm unul langa altul. la un moment dat, batrana spune ceva de genul:"crezi ca dragostea noastra e atat de puternica incat sa ne ia pe amandoi deodata?". iar sotul ei ii raspunde:"dragostea noasta e atat de puternica incat poate face orice". a doua zi dimineata, infirmiera ii gaseste pe amandoi morti, tinandu-se in brate, unul langa altul, cu zambetul pe buze.

am ajuns sa nu mai cred in suflete pereche. nu exista asa ceva in lumea reala. da, exista compatibilitate, din mai multe puncte de vedere. exista atractie fizica, si nu numai...dar nu exista suflete pereche. nici macar dragoste nu mai stiu sigur daca exista... daca da, e foarte rara si dureroasa, indiferent cat de frumoasa ar fi. pentru o ora de dragoste, renunt sa am in schimb o zi de durere si suferinta.

Ironie

2010-04-07T13:40:00.004+03:00

E ciudat cum toata fericirea ta se poate spulbera in cateva secunde, la auzul unor simple cuvinte. E oare ciudat cum poti pierde increderea in persoana pe care o iubeai, doar in cateva momente? Ironie.

Ironia sortii. Persoana care ofera cel mai mult, ajunge sa piarda mereu. Crezi ca faci bine, vrei sa fie bine, iar in schimb, toti te iau drept fraier, iti rad pe la spate. Uimere. Lasitate. Lasitate din partea celui care inseala, ca nu are tupeu sa iti zica in fata. Prostia si domnia se platesc. Doare. Mai rau decat sa rada pe la spate, e sa iti rada in fata. Ceva de genul: "Uite o si pe fraiera asta, habar nu are ce i se pregateste", in timp ce iti zambesc frumos si se distreaza cu tine.

Ironie e atunci cand crezi ca cel de langa tine te iubeste cu adevarat, iti spune vorbe frumoase, te face sa te simti ca si cum ai pluti printre noi, in timp ce pe la spatele tau te inseala si isi face jocul. Motivul? Simplul fapt ca esti intelegatoare si accepti orice spune el, crezand ca e pe bune, ca ai incredere in el.

E ironic cum ieri simteai ca totul e bine, ca nu exista ceva mai frumos de atat, iar azi simti dezamagire, dezgust, ura. Cum simti ca vrei sa spargi ceva, ca vrei sa dai foc la ceva, ca vrei sa te razbuni. E buna si razbunarea uneori, in cantitati moderate, cate o lingurita pe zi, vei ajunge intr-o buna zi, sa iti bagi .... in tot. Ce draguuuuut. Nu ma intereseaza de nimeni si nimic. You want me to be a bitch, I'll be a bitch. Ironic nu?

Doi

2010-04-05T19:47:00.000+03:00

5 Aprilie 2010. A doua zi de paste. Ar trebui sa sima numai bucurie si totusi un e asa. E printre putinele sarbatori de care un ma bucur in ultimul an. De ce? Pentru ca imi lipseste ceva. Sau poate cineva. Imi lipseste acel ceva ce ma facea fericita, acel sentiment de fluturi in stomac, de nerabdare, de emotie profunda. Caut, astept….si parca astept in zadar. Un va mai veni.

E un sentiment ciudat. Nu e ura.... nu e dragoste... e vid. E ca si cum ai fi in intuneric. Nu iti place. Dar nici nu te sperie. Stau in fata foii, incerc sa imi gasesc cuvintele potrivite care sa se potriveasca manusa cu ceea ce simt. Dar nu pot. Nu simt. Scriu. Sterg. Iar scriu. Rup paginile mazgalite cu sentimente. Simt un dezgust. Nu stiu pentru ce. Un amalgam de sentimente ma incearca dar niciunul nu se potriveste. Nu stiu ce se intampla. Nu mai pot scrie. Nu ca alta data. As vrea sa ma descarc si nu stiu cum. Am nevoie de tine... si totusi, in adancul meu, te urasc. Te urasc pentru cine esti, pentru ce insemni pentru mine, te urasc pentru ca m-ai facut sa te iubesc. Si pentru ca te iubesc cu tot sufletul. Si pentru ce? Oare chiar mai merita? Sau am ajuns pe locul 2?...

Un nou inceput

2010-02-05T17:11:00.006+02:00

Nu am ales intamplator acest titlu. "Un nou inceput" poate insemna multe lucruri: un an nou, care a inceput perfect pentru mine, prima sesiune, care bineinteles ca s-a ales cu o restanta(pana acum) dar mai ales "schimbarea prefixului".

Poate ca multi dintre noi se gandesc cu groaza cand mai trece un an peste ei, fetele in general se gandesc ca "vai, imbatranesc". Eu prefer sa ma gandesc ca am crescut, am evoluat si m-am maturizat(in limita bunului simt bineinteles). M-au surprins placut foarte multi oameni ieri. Fosti colegi de generala, fosti colegi de liceu, actuali colegi de facultate, prieteni cu care nu am mai vorbit de un car de ani...multi si-au adus aminte ca mai exista si sufletelul asta mic pe lumea asta. Sunt multi oameni de la care nu ma asteptam sa primesc vreo veste ieri. Sunt alti oameni care nu aveam habar ca stiu. Dar ce e mai important prietenii mei au fost langa mine, mai mult sau mai putin fizic, dar i-am simtit langa mine cu sufletul. Chiar daca nu au fost toti. Chiar daca nu au fost si aceia pe care mi-ar si dorit poate sa ii aud. Asa iti dai seama cine se gandeste la tine si isi mai aduce aminte de tine si cine s-a folosit doar de tine. In fine. Asta nu mai conteaza. Ma bucur ca am avut parte de cea mai frumoasa zi, inconjurata de dragoste. Iar persoanele pe care le iubesc cel mai mult, care sunt cele mai importante 2 persoane din viata mea, au fost alaturi de vine si bucurandu-ne impreuna.

Ma uit pe geam si ma gandesc cu groaza ca iar trebuie sa ies din casa. Am ajuns sa urasc iarna. Prea multa gheata, prea mult alb (daca se mai poate numi alb mocirla care inconjoara gheata, care se presupune ca se numeste zapada). Desi am ajuns sa o urasc, e ciudat putin...ca abia astept sa treaca anul, sa vad cum evoluez in acest an si sa pot analiza anul viitor, tot pe vremea asta.

Life

2009-10-04T19:32:00.003+03:00

"-O sa mor?
-Poate...
-Nu si daca esti tu aici."

Stateam si citeam intr-o seara carte inceputa cu cateva zile inainte. Marc Levy - 7 zile pentru o eternitate. Unii dintre voi poate au citit-o, altii nu. Daca nu ati citit-o inca vi-o recomand in cazul in care vreti sa cititi ceva bine facut si cu o poveste misto.

Mi-am adus aminte aceste replici citind ce a mai scris Andreea care mi-a fac reprosat ca nu am mai scris nimic de cateva luni si se cam plictisea ca nu mai are nimic de citit. Postul Andreei m-a facut sa ma regasesc in el intr-o oarecare masura...(psiholoago daca citesti o sa iti dai seama la ce ma refeream;) ). Si da, are dreptate. Toata lumea impartaseste aceeasi experienta in mare parte. Cu mici sau mari diferente, toti trecem prin dezamagire, inimi zdrobite, plansete, apoi brusc fericire si rasete. Important e sa stim cum sa pretuim ceea ce gasim dupa aceea, sa ne bucuram de fiecare clipa pe care o avem... sa simtim ca traim la fiecare reintalnire. Nu sunt genu care sa creada in "traieste clipa" dar uneori chiar merita din plin. Merita pentru ca pe urma o sa ajungeti sa va para rau ca nu ati facut-o. Mie cel putin imi pare. Sunt anumite lucruri sau persoane de care nu am stiut sa ma bucur la timpul lor si acum imi pare rau... Nu sunt genul ala de om care se crede ca le stie pe toate pentru ca niciodata, nimeni, nu le va stii pe toate si nu imi place sa dau sfaturi fara sa mi se ceara. Dar asta pot sa va spun, apreciati ce aveti atat timp cat il aveti. Macar sa nu regretati mai tarziu.
Stiu ca toata lumea isi doreste povestea de dragoste a vietii sale si ca la varsta noastra credem ce stim ca este iubirea si vrem sa dureze cat mai mult, sa ne putem casatori cu prima noastra dragoste. Toata lumea viseaza, toata lumea are dreptul de a visa. Dar de cele mai multe ori trebuie sa revenim cu picioarele pe pamant. De ce? Stiu ca e frumos sa te crezi in rai si sa fi convinsa ca totul merge bine dar... "love is sometimes just an illusion"...

Freedom

2009-07-22T23:21:00.001+03:00

Au trecut trei luni de la ultima postare. Trei luni in care s-au intamplat multe in viata mea. Unele lucruri de care sunt mandra, altele pe care imi doresc sa nu le fi facut si sa nu fi cedat, dar sunt lucruri care m-au schimbat si mi-am dat seama ca poate am gresit. Doar din greseli invatam, nu?
Am terminat liceul. S-a terminat poate una dintre cele mai frumoase perioade din viata unui copil. Deja nu mai pot spune ca sunt copil. Acum la inceputul vacantei, pentru ca de doua zile ma simt si eu cu adevarat in vacanta, stau si analizez ce am invatat in acesti patru ani de liceu. Am invatat cat de schimbatori sunt oamenii, am invatat ca prima impresie ajunge sa mi-o schimbe cineva foarte greu, iar in momentul in care mi se schimba poate ajunge si pana la cer pentru a ma face sa cred altceva si nu va reusi decat prin fapte concrete si nu prin vorbe. Am terminat liceul si mi-am facut prieteni adevarati pe care sper sa ii am toata viata si sa nu ma dezamageasca niciodata, sa fie langa mine atunci cand am nevoie de ei, indiferent daca e la bine sau la rau. Ma astept la anumite lucruri de la anumiti oameni pentru ca ma stiu pe mine si voi fi acolo cand unul dintre ei are nevoie de mine. Am descoperit si ce inseamna dragostea... si sa iubesti cu tot sufletul, pana la cer. Dar... bineinteles... nu sunt eu mai speciala si am descoperit si durerea, acea stare de ura completa fata de persoana pe care au iubit-o mai mult decat pe oricine altcineva...
Lucrurile se schimba, oamenii se schimba si cineva mi-a demonstrat foarte clar acest lucru, chiar si dupa 1 an de zile. De multe ori stau si ma intreb... oare tot ce se intampla cu noi e scris undeva acolo sus? Nu sunt genu de om credincios care sa se duca in fiecare duminica la biserica si asa mai departe. Dar uneori, prin anumite circumstante, imi dau seama ca unele lucruri se intampla atunci cand trebuie pentru ca asa trebuie.
Mi-am dat seama ca...daca nu faci unele lucruri atunci cand ai prima ocazie s-ar putea sa pierzi. Poate chiar foarte mult... Nu stiu, uneori ma gandesc ca poate nu merita sa imi bat capul cu anumite lucruri pentru ca toate se intampla atunci cand e cel mai bine, atunci cand trebuie.
All in all, a fost o perioada frumoasa, s-a terminat frumos. Mereu am simtit ca anumite lucruri apropie oamenii mai mult in momentul in care se termina. M-a terminat frumos liceul, urmeaza o vara frumoasa... Sunt fericita!

Leapsa

2009-04-14T18:57:00.003+03:00

Am citit posturile fetelor, Andreea si Ania, si mi s-a parut chiar interesanta ideea cu leapsa. M-am gandit sa o adopt si eu daca ele tot au inceput sa “fure” de la mine subiecte de abordat si asa mai departe. Asa ca here it goes :

1. Fiecare om care primeşte leapşa trebuie să completeze definiţiile celor 5 cuvinte primite şi să dea mai departe alte 5.

2. Definiţiile nu trebuie să arate stil dicţionar, ci să fie cât mai originale.
Cuvinte:

1. apa
2. iubire
3. mall
4. comunicare
5. muzica

“apa” – dupa parerea mea acesta este elemental vital al vietii. Orice lucru contine apa, in proportii diferite si este poate, singurul care ne tine in viata. Si trebuie sa recunoastem ca fara apa, ar fi ingrozitor. Ganditi-va numai cum e vara cand dai peste un bosketar care s-a urcat in mijlocul de transport in comun, iar afara sunt in jur de 30 de grada, poate chiar mai mult. Acum cred ca toata lumea este de aceeasi parere cu mine k apa este elementul cel mai necesar

“iubire” – eeeeeh...de multe ori am incercat sa gasesc definitia iubirii dar am ajuns la concluzia ca ea, practic nu exista, pentru ca fiecare iubeste in felul sau. O definitie oarecum stintifica poate fi urmatoarea: iubirea este acel sentiment care iti da fruturi in stomac, care iti creste adrenalina cand auzi vocea persoanei iubite sau cand ii vezi chipul ,cand ii simti palma calda pe obrazul tau. Ideea e ca fiecare om e diferit si special in felul lui, deci fiecare are o alta definitie a iubirii.

“mall” – sa zicem ca nu sunt o mare fana a mall-ului dintr-un singur motiv: cocalarii infecti, pitipoancele (mai ales alea de clase primare, desi nici cu cele de liceu nu imi e rusine) si badaranii care vin in mall ca sa “sufere” cu hainele lor “de firma” (de cele mai multe ori cumparate cu sacu), telefoanele sclipicioase (de la care mie mi se face rau numai cand le vad) si asa mai departe. Da, mall-ul are si partile lui bune, gen gasesti intr-un singur loc tot ce ai nevoie, fun, shopping, poti sa vezi un film misto, sa mananci ceva sau pur si simplu sa iesi la o cafea cu cineva (bineinteles daca mai ai si o tigara la indemana e perfect)

“comunicare” – pe langa apa, pot spune ca mai exista un element foarte important in societate, si anume comunicarea. Fara comunicare nu poate exista nicio relatie, indiferent de care este ea. Mai ales in dragoste comunicare este vitala. Cuplul se poate intelege perfect in pat, pot fi compatibili, dar daca tipa de exemplu cand deschide gura e proasta k noaptea si nu poate spune ceva inteligent de fata cu prietenii lui, atunci ceva nu prea e in regula. De cele mai multe ori se intampla astfel de exemple, dar exista situatii cand este si pe dos, adica tipa sa fie cea desteapta (desigur suntem putin astfel de specimene, si mai ales cele care spunem pe fata tot ce gandim. Ah ce mandra ma simt:D)

“muzica” – sa spunem ca muzica exista in orice lucru pe care il faci. Totul tine de un anumit ritm, are felul lui de a se pune in miscare, important e sa stii sa asculti acel ritm. Ca un termen general, muzica este acel sunet care iti poate da o stare de bine sau iti poate pune lacrimi in ochi la auzul catorva versuri.

Si continuam lista ce cuvinte. Sunt curioasa cine se incumeta sa dea definitii pentru cuvintele mele:D. Bafta:D :

1. fluturi (se putea)
2. armonie
3. trandafir
4. ploaie
5. mare

Lovers

2009-04-10T22:31:00.003+03:00

"Te afli pe o banca in parc. In fata ta sunt doi indragostiti. Descrie-i."

Era intr-o zi de vineri. Tocmai terminasem orele de la scoala. Era mult prea frumos afara pentru a ma duce direct acasa. Mi-am luat prietena ce-a mai buna si am hotarat sa mergem in parc. Drumul pana la parcul respectiv il faceai in 20 de minute cu transportul in comun. Dar era o vreme superba afara asa ca noi ne hotarasem sa mergem pe jos. Odata ajunse la destinatie, ne-am oprit pe o banca. In timp ce discutam cu prietena mea, observ pe banca de vis-a-vis un cuplu. Initial nu am insistat cu privirea pentru ca nu mi s-a parut nimic special. Din cand in cand trageam cu ochiul la comportamentul lor. Ceva ma atragea la cei doi indragostiti asa ca m-am hotarat sa le observ miscarile pentru cateva clipe. Fata avea un par lung bogat de o culoare placuta, un satin deschis cu nuante de blond. Soarele ii atingea cu gingasie corpul intreg, dar parului ii dadea o stralucire aparte. Pielea o avea alba, completand parca finetea trupului. Ochii ii avea mari si albastri, nasul mic, obrajii rozalii, iar buzele rosii. Trasesem concluzia ca de la saruturile pasionale pe care iubitul ei i le impartasea capatasera buzele acea culoare. Tricoul alb era complementar pantalonilor negrii care ii confereau o anumita eleganta. Iubitul ei pe de alta parte avea parul de un saten inchis si niste ochi verzi foarte deschisi si la fel de mari. Avea un nas la fel de mic ca si al iubitei lui si buzele subtiri dar la fel de rosii. Nu era nici slab, dar nici plinut. Era bine facut. Tricolul de culoare verde inchis se asorta foarte bine cu blugii, deasemenea inchisi la culoare. Intr-una dintre palmele sale tinea obrazul mic al iubitei, din cand in cand jucanduse cu degetele si cu buzele ei, iar cu cealalta mana strangea la pieptul sau tot mai tare corpul mic si plapand al fetei. Avea o eleganta in gesturi, avea grija sa nu distruga perfectiunea fetei. Prin modul in care se purta, gesturile tandre pe care le facea, sclipirea din ochi care o avea, iti puteai da seama ca cei doi traiesc o dragoste inocenta de adolescenti. Acea dragoste pe care nu o uiti niciodata tocmai din acest motiv, ca ai trait-o atat de intens si de pur. Mi-a placut sa vad ceva atat de frumos si atat de perfect. Cei doi s-au ridicat incet, fata si-a aranjat cu grija tinuta astfel incat sa fie in ordine perfecta, baiatul si-a pus ghiozdanul in spate. Si-a luat iubita de mana si s-au indepartat incet de banca care le fusese martora acelor saruturi pasionale.

I am home...

2009-04-02T17:05:00.002+03:00

"Te afli într-o ţară străină şi primeşti următorul SMS de la un număr de telefon mobil din România, pe care nu-l ai în memoria telefonului: "Ne vedem,cum ne-am inteles,maine la 2,in piata. Nu uita sa aduci". Construieşte o naraţiune pornind de la această situaţie."

Am ramas uimită. Nu cunoşteam numarul de telefon. M-am uitat in jurul meu. Chiar la ora primirii sms-ului eram într-o piaţă în stil vechi. Eram înconjurată de cladiri foarte înalte, în stil baroc. Imi placea acel loc pentru că puteam observa oamenii. Stând în mijlocul pieţii aveam o privelişte minunată. Pe margine erau cafenele. Curioşii degustau aroma fiecarei cafele. Adolescenţii stăteau pe băncile din jurul fântânii şi ascultau muzică, discutau sau pur şi simplu râdeau cu pofta, pe baza unei glume probabil. Stăteam pe marginea fântânii arteziene din mijlocul pieţii, mă uitam la sms-ul primit şi încercam să îmi dau seama la ce se poate referi acel mesaj. Dar mai ales, de la cine ar putea fi. Întâmplător aveam laptop-ul la mine. Mă îndepărtez de fântână şi mă aşez pe o băncuţă. Nu doream să sară apă pe el. Îl deschid, mă loghez la internet si intru pe “mess”. Nu era prea multă lume online şi nici vreun mesaj nu aveam. Văd o prietena destul de bună. O intreb ce mai face, cum e prin ţară şi îi povestesc păţania mea. Nici ea nu ştie ce să zică pe moment, dar mi-a spus că se va gândi şi îmî va transmite. Închid laptopul şi mă prefac ca nu stiu despre ce e vorba. Merg mai departe în turul meu prin acel oraş. Din greşeală în timp ce mă ridicam, atentă să nu scap ceva din braţe mă ciocnesc de un băiat. Cu capul în pământ cercetam să nu se fi spart ceva. Ridic privirea şi văd un băiat destul de înalt. Avea pe cap o sapca neagră cu un imprimeu roşu. De sub sapcă puteam observa un păr brunet care ieşea rebel la spate si pe la colţurile urechilor. Ridică şi tipul capul şi îi văd ochii verzi. De un verde închis precum marea. Pentru câteva momente m-am pierdut în ochii lui. Nu avea nimic special şi totusi avea ceva. Acel “spark” pe care fiecare din noi îl are în el. Acel “ceva” care te face să nu uiţi un chip pentru toată viaţa. Întâmplător, din vorbele pe care începuse să le însire în mod de scuze, am auzit şi câteva cuvinte româneşti aşa că i-am spus că nu e nicio problemă pentru că nu se spărsese nimic. A rămas puţin uimit, şi am observat un mic zâmbet ruşinos schiţat în colţul gurii. Un zambet inocent. Un zambet pe care nu il mai vazusem de mult. Imi parea cunoscut tipul şi totuşi nu stiam de unde. Trezea în mine ceva ce fusese îngropat de mult. Nu ştiam exact ce se întampla cu mine şi cu sentimentul care mă bântuia. Îmi bătea inima foarte tare, aveam fluturi în stomac. Nu ştiam să explic. Vroia sa se revanşeze pentru incidentul creat şi îmi face o invitaţie la o cafea. Vroiam să văd tot oraşul dar am zis că asta mai poate aştepta, aşa că nu i-am refuzat invitaţia. Acea cafea a durat atat de mult încât nici nu am ştiut când a zburat timpul pe langă noi. Începuse să se însereze. De fapt se întunescase de-a binelea când ne-am dat seama cât era ceasul. S-a oferit să mă ducă acasă având în vedere că era întuneric şi nu ştiam prea bine oraşul. Cum puteam refuza? Acei ochi inocenţi ma furau din ce in ce mai tare. Mă puteam scufunda în privirea lui. Ajunsă la hotel nu ştiam ce să fac, cum să îi mulţumesc pentru acea zi, chiar dacă ne cunoscusem accidental. Mă rugă să îi dau numărul meu de telefon. Nu am vazut nimic greşit în asta aşa că i l-am dat. Când am ajuns în cameră, mi-am făcut o baie fierbinte. O baie cu spumă. In timp ce stateam în cadă, mă gândeam cu zâmbetul pe buze la ziua ce o petrecusem. Într-un fel sau altul, ma gândeam la el. Mă schimb în pijamale, mă pun în pat şi deschid din nou laptopul. În timp ce navigam pe internet primesc un sms. De la acelaşi număr de telefon care m-a căutat şi dimineaţa. Începutul, “004” mă facea să cred că numărul este din ţară. Acelaşi număr de telefon imi spunea “Maine, la ora 2, să nu uiţi. Rămâne cum am stabilit.” N-am dat importanta prea mare. Nu vroiam să încep să imi pun intrebări de genul “Cine e? Ce vrea? De ce?”. Intru din nou pe “mess” şi îi povestesc prietenei păţania mea de astăzi. După ce mă ascultă cu multă atenţie mă roagă să îi descriu băiatul cu pricina. În urma unei analize prietena mea îmi spune: “ştii cu cine ai luat tu cafeaua astăzi?” bineînţeles că ştiam, îl chema Gabriel şi era băiatul care mă accidentase. Dar prietena mea îmi spune:”da, dar ştii cine este acest Gabriel de fapt?”. Nu înţelegeam la ce se referea, mai ales că el era în acelaşi oras în care eram şi eu, iar prietena mea era în ţara. Pentru a mă lumina, îmi povesteşte de fapt cine era acel Gabriel...şi cum mă căutese înainte să plec. Întrebase pe toată lumea care o cunoştea el, toţi prietenii mei la care putea apela, îi întreba de mine. Tipul era primul meu prieten cu care nu mai vorbisem de foarte mulţi ani. Prietenia noastrp se terminase brusc din cauza unor greşeli pe care el le facuse faţă de mine. Greşisem şi eu în relaţia pe care o avusesem dar ceea ce facuse el... mă dăduse peste cap pur şi simplu. Nu vroiam să mai ştiu. Nu vroiam să mai existe aşa că am rupt orice legatură cu el. Îl iubisem prea mult şi mă duruse ceea ce făcuse. Când mi-am dat seama cine era de fapt acest băiat care mă furase cu inocenţa pe care o avea pe chip, mă furase cu acei ochi verzi şi acel zâmbet de copil, m-am hotărât să fac ceva. Era clar că ceva se schimbase în el. Totuşi nu iîi venea să cred cum de era în acelaşi loc, la acelaşi moment, în aceeaşi zi, acolo unde eram şi eu. După ce am terminat conversaţia cu prietena mea, m-am băgat în pat. Am luat telefonul şi am scris un sms: “ Ne vedem mâine în acelaşi loc, la aceeaşi oră. Mi-a fost dor de tine. Deea”. Am trimis mesajul şi aşteptând un raspuns am adormit. La ora 3:00 primesc un mesaj:” Credeam că îţi va lua mai putin timp să îţi dai seama. Mai bine mai târziu decat deloc. Şi mie mi-a fost dor de tine. Somn uşor frumoas-o. Gabi”. Am citit mesajul şi am adormit cu zâmbetul pe buze. Visul meu se împlinise.

I'm ok...

2009-03-19T21:07:00.003+02:00

Ma indrept spre meditatii. Ascult muzica. E o melodie despre o relatie care ar fi putut dura la nesfarsit. Ascult versurile care spun exact ce simt. Ridic privirea, ma uit in jur. Vad fel de fel de oameni. Ma uit la ceas. Am intarziat deja. Un tip se uita la mine cu admiratie. Arata bine. Dar ascult melodia si am o urma de nostalgie. “Urmeaza statia: Piata Iancului cu peron pe partea stanga”. Era o vreme cand faceam drumul asta aproape zilnic. I miss how you'd hold me close like you'd never let me go… Am lacrimi in ochi. Ii inchid si o lacrima se prelinge pe obrazul meu. Cu mainile in buzunar ascult aceeasi melodie. Nu sterg lacrima. O las acolo... Cobor. Alerg. Iau masina pe ultima suta de metri. Inchide usile atunci cand am facut si ultimul pas. Ma indrept in continuare spre meditatii. Mai am putin. Nu schimb melodia. I miss what could, could have been, late night calls that never end..i miss how you'd hold me close like you'd never let me go… your smile, your touch is in the past, accept the facts you're never coming back oh no….
La meditatii a fost ok, am inteles totul si sunt pregatita pentru lucrarea de maine. Ma indrept spre casa. In 335 ascult aceeasi melodie. O ascult de vreo 3 zile. E pusa pe repeat pentru ca imi place chiar daca renaste amintiri pe care as vrea ca pentru o perioada sa le pun deoparte, intr-un colt al inimii mele. Ma uit la oamenii din jurul meu. Toti sunt tristi. Fiecare isi vede de treaba lui neavand curaj sa ridice privirea si sa exploreze lumea. Iar imi aduc aminte. Nu imi pare rau. Nu regret nimic. I miss the love loving you,miss everything but is the truth...i don't miss missing you...it's ok ok….i’m ok…ok…

Era o vreme

2009-03-18T20:54:00.002+02:00

Era o vreme in care ma simteam invincibila. Era o vreme in care ma simteam weak. Era o vreme in care ma simteam eu cu adevarat. Si era o vreme in care simteam ca vreau sa iau viata la misto, sa ma iau la fuga cu ea. Era o vreme in care simteam ca nu mai pot. Era o vreme in care simteam ca pot ajunge la stele datorita lui. Era o vreme in care am simtit ce e aia dragoste. Si era o vreme in care am simtit ce e aia durerea sufleteasca, acea durere mai puternica decat orice alta durere fizica, datorita lui. Era o vreme...in care eram cu totul alta. Era o vreme in care....era....o vreme... Acum sunt alta. Trecutul nu il poti schimba. Iti poti aduce aminte de el, cu bune, cu rele, asa cum a fost. Toate lucrurile se intampla cu un motiv. Poate ca e mai bine sa se intample asa, chiar daca noi nu intelegem. Toate se intampla atunci cand trebuie sa se intample, pentru ca anumite lucruri ne schimba. Din cauza lor devenim mai puternici sau mai slabi. Depinde de noi. Don't look back with regret, look back and remember the incredible things. They are ment to happend this way. The future is the only one that we can change...and do you know why? Because it hasn't happend yet.... So change your future in the way You want... In the way you need... to show the world that you are today this way because of the past that you cannot change...( In amintirea unor momente incredibile pe care le-am trait, in amintirea persoanei care va ramane mereu in sufletul meu indiferent de persoana care voi deveni... )

Tu

2009-03-08T11:32:00.002+02:00

Ai avut vreodata sentimentul ca nu mai poti indura nimic? Dupa o lunga perioada de dezamagiri, tristete, poate chiar ura, regrete, resentimente...ai simtit vreodata ca trebuie sa te regasesti? Ca trebuie sa iti dedici timpul, pentru o perioada, numai tie?
In acele momente in care simti ca vrei sa fie vorba numai despre tine, incerca sa faci ceva ce te face sigur pe tine, ce iti da incredere si mai ales te linisteste.
Sa mergi seara pe jos, sa vezi apusul, cerul cum se intuneca, sa vezi parintii cum se joaca cu copii si cum se uita la ei cu admiratie si cu dragoste. Cum acel copil inseamna pentru ei lumea intreaga si ar fi in stare de absolut orice, chiar sa isi dea viata pentru binele fiintei pe care o iubeste cel mai mult, lumina ochilor. Sa mergi cu geanta pe umar, cu mainile in buzunarele blugilor, sa te admire toata lumea, desi tu esti imbracata cat mai normal posibil si pe tine sa nu te intereseze de nimic din jurul tau. Cu castile in urechi, asculti melodia ta preferata. Sau poate nu chiar preferata dar acea melodie care te face sa te simti tu in clipa aia, sa simti cum ritmul muzicii se imbina armonios cu ritmul inimii tale. Sa ,mergi pe strada cu zambetul pe buze desi nu ai niciun motiv special pentru care ai zambi. Sa te simti libera, sa simti ca nimic din univers nu iti poate distruge acele momente, ca nimic nu te poate atinge. Toata lumea sa fie in concordanta cu ritmul tau, semafoarele sa se faca verzi cand tu te apropi, masinile sa te ocoleasca desi tu sti foarte bine ca e ilegal sa treci pe rosu.
Acelea sunt momentele cu adevarat importante pentru tine, ca om. Momente pe care nimeni nu are dreptul sa ti le distruga. Daca ajungi sa iti gasesti “linistea” atunci nimeni nu te poate distruge. Te simti puternic, in stare sa treci prin foc si apa, in stare sa ajungi pana la cer pentru ceva ce tu consideri ca merita sa lupti.

Butterfly

2009-03-06T17:03:00.003+02:00

Am un zambet ironic pe fata. Zambetul asta exista pentru ca ma gandesc la tine. Mai e putin si se va face o luna de cand s-a terminat intre noi. Am facut multe greseli...dar oare numai eu? M-ai ranit mai mult decat crezi. Nu credeam ca tu imi vei face asa ceva. Nu credeam cate va lasa inima. Credeam ca ma iubesti. Poate inca ma mai iubesti. Poate ca nu. Daca inca o mai simti de ce nu mi-o arati?
Atatea intrebari fara raspunsuri. Atatea lucruri pe care as vrea sa le stiu. Inca te iubesc, daca as putea da timpul inapoi.... La fel cum prima atingere ramane in suflet mereu, la fel cum primul sarut ramane pe buze mereu....In privirea ta ma pierdeam ca o lacrima in ocean.... Ma plimb prin ploaie. Plang fara sa ma ascund pentru ca nu poate distinge nimeni daca sunt lacrimi sau picaturi de ploaie. Ajung acasa inghetata de ploaia rece si vantul uscat. Imi fac un dush fierbinte. Nu simt fierbinteala apei pentru ca durerea fizica nu mai are nicio importanta pentru mine. In timp ce imi faceam dus, ma ghemuiesc, goala in dus, cu apa curgand pe pielea mea alba...incep sa plang. Flashback-urile momentelor noastre imi fulgera mintea si in acelasi timp inima...mi-am adus aminte de momentele petrecute cu tine care m-au marcat. Clipele care m-au facut sa simt ca suntem singuri pe pamantul asta mare. Nu ma interesa de nimic din jurul meu, eram doar noi doi. Acele momente in care efectiv simteam ca nu conteaza nimic. Uitam de toate problemele mele. Macar pentru cateva ore simteam ca sunt libera in adevaratul sens al cuvantului. Atat. Asta era tot ce conta. De atat aveam nevoie.
Ne-am facut atatea planuri. Aveam atatea vise. Urma sa calatorim impreuna in jurul lumii. Urma sa ne mutam impreuna. Urma sa fim noi doi liberi, sa scapam de parinti, sa scapam de restrictii...scapam de tot... Acum toate acele momente mi se par doar amintiri care inca dor. Amintiri pe care le am cu tine. Atat... Amintirile sunt singurele care mi-au ramas. As vrea sa le sterg din minte. Poate as reusi. Dar ele nu ar disparea niciodata pentru ca sunt imprimate adanc, in inima mea. Pentru ca nu m-am mai simtit asa niciodata pana sa te cunosc pe tine. Nu pot sa cred ca alte buze te ating...
Abia acum in momentele astea imi dau seama de ce mi se spune Butterfly, de ce imi plac atat de mult fluturii... Ei traiesc doar o zi. Soarele le usuca aripile si acestia mor destul de repede. Dar in fiecare zi a verii vedem zeci de fluturi. Ei se nasc dintr-o omida urata si ajung sa se transforme, in urma unui proces indelungat, in lucruri atat de magnifice. Atat de frumosi. Se bucura de scurta lor viata pentru ca sunt constienti ca nu au mult de trait. De fiecare data cand sunt jos, reusesc sa ma ridic, indiferent de situatie. In naivitatea mea prosteasca iert mereu oamenii, chiar daca m-au dezamagit, chiar daca m-au ranit. Nu mai vreau sa ma razbun. Nu depinde de mine sa ma razbun. Daca e sa primeasca pedeapsa acea persoana tot o va primi. Pana la urma, toata lumea isi da seama de valoarea unei persoane, abia dupa ce o pierd... Poate ca asta e gandul care ma face sa keep on going...

Cum am putut sa cred?

2009-03-01T18:19:00.002+02:00

Cum am putut fi atat de proasta incat sa cred toate lucrurile alea? Cum am putut crede ca cineva ma iubeste cu adevarat?
Asa sunt toti barbatii... niste hiene care vaneaza fete pe care sa le futa si apoi sa le arunce la gunoi ca pe niste carpe folosite. Voi nu vreti sentimente. Voi vreti niste trupuri calde in care sa va bagati “instrumentul” fara sa va intereseze cu adevarat de ceea ce simtim noi. Sau si mai rau, chiar daca va intereseaza, in clipa urmatoare ati uitat toate informatiile primite. Unii incercati sa pareti mai destepti decat noi, vreti sa ne “invatati” cum este viata. Vesti noi baieti!!! NOI STIM MAI BINE DECAT VOI CUM E VIATA ASTA!!! Ar trebui sa va intre bine in cap lucrul asta. Nimeni nu stie mai bine ca noi, fetele, ce e aia suferinta, nimeni nu stie mai bine ce e aia durere, dezamagire, ura, dezgust, durere fizica si sufleteasca. Pe voi va doare in cur de toate lucrurile astea. Nu sunteti in stare sa va aratati adevaratele sentimente. Nu sunteti in stare sa vi le exprimati. Noi va spunem “te iubesc” cu tot sufletul iar voi un “si eu” in cel mai mare sictir ca nici macar o piatra nu v-ar crede daca v-ar auzi. Minciuni. Tot ce este in jurul meu este o minciuna. Din cauza voastra ajungem sa ne inchidem in noi, sa nu mai fim in stare sa ne exprimam, sa iubim. In momentele cele mai vulnerabile mai apare inca un “specimen” de-al vostru care sa ne fure inocenta. Vrea sa ne faca puternice. Yeah, right, what a good joke!!! Se spune ca in spatele unui batbat puternic este o femeie si mai puternica. Se mai spune ca din cauza unei femei incep toate razboaile. Sa fie al dracu daca nu e asa!!!Am crezut ca am intalnit fericirea adevarata si dragostea pura. Se pare ca m-am inselat si ca de fiecare data am fost dezamagita, ranita si inca doare. De ce? PENTRU CA TOTI BARBATII SUNT LA FEL! N-ar trebui sa mai avem incredere in voi. Voi nu sunteti in stare sa iubiti, nu sunteti in stare sa faceti nimic fara sa nu raniti pe cineva. Am ajuns sa va urasc!!!

Beyonce - Halo

2009-02-17T19:46:00.004+02:00

Remember those walls I built
Well baby they're tumbling down
And they didn't even put up a fight
They didn't even make a sound
I found a way to let you in
But I never really had a doubt
Standing in the light of your halo
I got my angel now

It's like I've been awakened
Every rule I had you breakin'
It's the risk that I'm takin'
I ain't never gonna shut you out
Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away

I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo...

Hit me like a ray of sun
Burning through my darkest night
You're the only one that I want
Think I'm addicted to your light
I swore I'd never fall again
But this don't even feel like falling
Gravity can't forget
To pull me to the ground again

Feels like I've been awakened
Every rule I had you breakin'
The risk that I'm takin'
I'm never gonna shut you out
Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away

I can feel your halo (halo) halo
I can see your halo (halo) halo
I can feel your halo (halo) halo
Halooooo ouuuu
Halooooo ouuuu
Ouuuuu ouuuuu ouuuuu...

Life isn't fair...

2009-02-15T20:58:00.003+02:00

De ce oamenii la care tinem cel mai mult incep sa ne paraseasca atat de curand? De ce trebuie sa trecem prin toata aceasta suferinta? N-ar fi mai usor daca s-ar stinge pur si simplu dintr-o data decat sa indure atata durere?

Stau la birou. Cu stiloul in mana incerc sa imi fac temele. Penita este de prea mult timp pe hartia alba asa ca se innegreste de la cerneala care curge continuu. E precum veninul care se raspandeste in corp. Nu ma gandesc decat la un singur lucru. Cum sa fac sa ii fie bine? Unde sa ma mai duc? Unde sa ma interesez? De ce nu pot face efectiv nimic?

De cateva luni bune imi tot pun aceste intrebari si nu gasesc raspunsuri pentru ele. Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca se va stinge din viata mea. Mai curand decat as vrea eu. As fi vrut sa ma poata vedea terminand liceul, terminand facultatea. As fi vrut sa poata veni la nunta mea dar...se pare ca sunt doar vise...durerea acapareaza corpul ca un virus care gaseste corp sanatos. Ca o tumoare ce se raspandeste mancand celulele inca functionabile...

Mi-a fost alaturi cand aveam cel mai mult nevoie de sprijin. M-a crescut, m-a educat. Nu vreau ca acele momente sa treaca. Nu vreau sa pierd clipele cand imi dadea sfaturi sau cand imi asculta toate problemele lasandu-ma sa ma descarc de toti nervii care ii aveam.... A mers cu mine la toate competitiile, s-a bucurat cu mine la fiecare premiu castigat... Ii tremurau mainile pe aparatul foto de emotie si de mandrie. Nu pot spune ca a fost a doua mea mama dar nici ca imi este mama naturala. Este o mama pe care nu o voi uita niciodata si mi-o voi aminti mereu vesela, in putere si mereu cu o vorba buna pe varful buzelor, cu mana calda mereu gata sa imi stearga lacrimile care imi inghetau chipul.... Sper ca ingerii care o vor lua sub aripa lor protectoare sa aiba mare grija de ea...

Horoscop

2009-01-02T23:34:00.002+02:00

A venit in sfarsit anul 2008. ma uit la telefon si vad ora si data: 23:09, 02-01-2009. Ieri am avut o curiozitate si mi-am citit horoscopul pe anul 2009. Se pare ca va fi un an pe cinste. Din cate imi aduc aminte, suna promitator inca din prima luna, spunand ca ma voi bucura de incredere totala din partea partenerului de viata. Pot spune ca anul 2009 a inceput chiar mai mult decat bine pentru ca in seara de revelion am dormit la tine si pe 1 ianuarie cand m-am trezit dimineata, erai tu alaturi de mine si mi-ai spus “buna dimineata” trezindu-ma cu un sarut. Acest revelion a fost cel mai frumos revelion petrecut vreodata. De ce? Pt ca am fost alaturi de tine, de prietenii nostrii, am facut ce am vrut noi, fara retineri si mam trezit langa tine dimineata. Din cate imi aduc aminte, horoscopul mai spunea si ceva de genul ca voi evita singuratatea. Pai cum sa nu fie asa cand te am pe tine alaturi? Nu voi fi niciodata singura atat timip cat te am pe tine. “Sub protectia lui Jupiter, sunteti in forma maxima si puteti avea realizari deosebite. Va bucurati de o energie debordanta, iar capacitatile intelectuale sunt la cote maxime.” Cum sa nu vezi lumea altfel, intr-o alta lumina, cand citesti numai vesti bune? Pe romaneste, ca sa inteleaga tot omul, cei ce sunteti in zodia Varsator, precum autoarea acestui post, si sunteti in clasa a 12a, de asemenea precum autoarea, veti lua bacul cu bine, veti intra la facultate, daca aveti de gand sa dati examenul pt carnet il veti promova cu bine, in cazul in care sunteti indragostiti, veti avea o viata de cuplu fericita. “Sunteti foarte activ in 2009 si se pare ca veti calatori destul de mult.” Daaaa, dupa bac munte, mare, munte mare, peste tot vom colinda. Deja vom fi studenti, nu vom mai avea stresuri atat de mari. Vom fi mult mai liberi in luarea decizilor, vom fi “pe propriile picioare”, com face ce vom vrea noi fara sa se mai tina cont de una sau de alta, fara sa ni se zica ca nu avem voie sa mergem undeva pt ca suntem pedepsiti....

Anul nou se pare a fi unul foarte bun, cu multe realizari grozave. Si asa va fi daca avem incredere in noi si in puterile noastre...

Ganduri inainte de Revelion

2008-12-29T21:06:00.001+02:00

Inca 50 de ore si s-a terminat si anul 2008. a fost un an frumos, am avut multe lucruri de care sa ma bucur dar si care sa ma intristeze. Am reusit sa trec peste.

Daca ar fi sa o iau in ordine cronologica, as incepe cu luna februarie. A fost un inceput frumos de an pentru ca atunci a fost ziua mea, zi in care am sarbatorit 18 ani de viata, petrecere la care mi-au fost alaturi prietenii dragi...chiar daca nu au fost toti sau chiar daca pe parcurs am mai pierdut din ei...iar la cateva zile distanta a fost Ziua Indragostitilor. Nu pot spune ca am fost trista in ziua aceea din cauza ca inca incercam sa uit pe cineva si imi era destul de greu vazandu-l zilnic, dar nici ca am fost foarte fericita....sa spunem ca eram impacata cu ideea ca am prieteni adevarati si ca ma bucur ca imi sunt alaturi. In luna martie a fost martisorul si 8 martie. Luna martie imi place destul de mult si nu pentru ca sunt doua sarbatori la un interval de o saptamana ci pentru ca aceasta luna anunta venirea primaverii, un anotimp destul de frumos deoarece simti si vezi cum natura revine la viata... Din luna mai pot spune ca mi s-a schimbat viata incepand cu ziua de 3 mai, cand am aflat ca unele prietene pe care le credeam dintre cele mai bune nu sunt chiar asa cum credeam eu. Din ziua respectiva hotarasem ca voi lua totul in ras, ca voi face ce ma va taia capul si ca nu ma va interesa daca voi rani oameni sau nu. Asta pana in ziua de 16 mai cand am fost la majoratul unei prietene foarte bune pe care o stiu de vreo 8 ani de zile, din prima zi cand am descoperit “generala”, clasa a 5a. Majorat la care am spus ca nu ma intereseaza sa ma cuplez cu cineva, i just wanna have fun. Sa zicem ca s-au intamplat amandoua, fara sa vreau. Mam distrat de minunte si pot spune ca acolo mi-am descoperit dragostea de mult cautata. I-am luat id-ul de mess si am continuat sa vb cu tipul respectiv in continuu. La cateva zile dupa aceea a fost din nou ziua mea cand m-a surprins placut, sunandu-ma sa imi spuna “La multi ani!”. A fost un lucru la care nu m-am asteptat. A doiua zi, am hotarat sa ne intalnim asa ca zis si facut. Din clipa cand ne-am sarutat prima data....suntem nedespartiti. Am reusit sa ne indragostim (eu zic ca a fost dragoste la prima vedere) atat de repede incat nici macar acum, cand scriu aceste cuvinte nu imi vine sa cred ca au trecut 7 luni. 7 luni in care mi-a fost alaturi indiferent de situatie... am reusit sa iau CAE-ul cu bine si s-a bucurat alaturi de mine. Ne-am bucurat de reusitele amandurora, pentru ca si el a promovat testul si inca mult mai bine ca mine. Au fost fel de fel de momente, unele foarte bune pe care nu le voi uita niciodata deoarece mi s-au intiparit nu numai in minte ci si in suflet, altele care ne-au facut sa ne gandim mai bine la ceea ce avem si daca merita sa continuam in aceasta relatie sau nu. Am hotarat ca merita, ca merit, ca meritam...ca nu vrem, niciunul, sa pierdem ce avem. Orele trec...revelionul se apropie...nu pot sa cred ca voi incepe un an nou, destul de greu pentru amandoi, alaturi de el... Va fi greu, va trebui sa muncim mult dar vom trece cu bine peste...pentru ca asa e la noi, trecem peste totul cu bine. Te Iubesc Mult, oare stii? Oare stii cu adevarat cat de mult de iubesc?...

Nu stiu ce importanta are pentru voi, cei care cititi acest blog, ceea ce scriu. Nu stiu daca considerati ca merita citit sau daca eu merit atentia voastra...sper ca da. Pentru mine acest blog este ca un jurnal unde imi pot expune ideile si sentimentele... Nu stiu cati dintre voi simtiti ceea ce simt eu dar daca nu o simtiti va doresc, in prag de an nou, sa vi se indeplineasca in anul care vine toate dorintele si sa nu duceti lipsa de dragoste... La Multi Ani!

Cum te vad eu

2008-12-22T22:09:00.003+02:00

Cum te vad eu? Nu e foarte usor sa spui in cuvinte cum vezi persoana de langa tine. Pai...sa o luam usor.

Esti o persoana cu multa incredere in ea, o fire puternica si foarte sensibila in acelasi timp. Cand iubesti cu adevatat, iubesti din tot sufletul si nu iti e frica de nimic. Nu iti e frica in general de nimic, nici de greseli, nici de moarte. Esti o persoana care tine foarte mult la prietenii adevarati si incearca sa ii ajute mereu, fiind alaturi de ei de fiecare data, la bine sau la rau. Si nu numai... ajuti persoanele pe care le crezi tu importante, poate ca nu pentru tine, dar importante pentruu altii pe care tu ii cunosti destul de bine.

Ai o putere de manipulare excelenta, de care nimeni nu isi da seama. Ai momente de un calm extraordinar, calmul ala de dinaintea furtunii si momente de furie maxima cand furtuna loveste coasta si distruge tot ce este in calea ei.
Esti o persoana care a trecut prin multe in viata, poate mai mult decat altii si stie ce inseamna cu adevarat sa traiesti. O persoana care a facut greseli, careia ii pare rau pentru ele mai mult sau mai putin (de cele mai multe ori nu ii pare rau deloc). O persoana care a trait din plin unele momente chiar daca, poate, nu era chiar momentul potrivit.

Ai o mentalitate deosebita, si de cele mai multe ori cand purtam discutii serioase ma uimeste increderea pe care o ai in mine si increderea pe care o inspiri oamenilor in ei. Imi place ca putem sa purtam discutii tampite, discutii kinky, discutii serioase. Imi place ca ma faci sa rad aproape mereu, cel putin de fiecare data cand ne vedem desi nici pe mess nu e mare diferenta.

Esti o persoana care inca de la o varsta atat de frageda vrea sa isi descopere potentialul, vrea sa vada cat se poate descurca pe propriile picioare. De aici rezulta maturitatea si ca esti capabil sa isi faci propria viata. Multi prefera sa stea “in baza parintilor” pana termina facultatea iar atunci au o diploma in mana si habar nu au ce inseamna cu adevarat lumea. Nu au pic de experienta chiar daca au terminat cine stie ce facultate.

Imi place ca esti comunicativ si ca te intelegi cu aproape oricine. Imi place ca iti poti face cunostinte iar de aici, cine stie, poate chiar viitori clienti. (you never know what might happen.)

Te iubesc pur si simplu. Pentru tot ce existi tu, pentru ce vrei sa devii, pentru ce rezervi viitorului nostru.

Doar tu

2008-11-27T18:59:00.002+02:00

18.38. Stau in pat cu lumina inchisa. Afara e deja intuneric de vreo 40 de minute, poate chiar mai mult. Intinsa in pat, incerc sa ma odihnesc putin pentru a putea reveni la temele banale pentru scoala. Maine am teza, test... nu am niciun chef de invatat. Cu ochii inchis, ma scufund in lumea mea. Lume care te cuprinde si pe tine. Tu esti lumea mea. Esti in mintea mea mereu, nu exista clipa cand sa nu ma gandesc la tine. Imi imaginez cum vom arata peste cateva luni cand vom termina liceul. Asta vrem amandoi, sa se termine mai repede si sa ne putem face viata....viata noastra. Sa ne indeplinim planurile facute inca de la primele intalniri. Imaginile apar din ce in ce mai repede trezind emotii. Imi aduc aminte momentele pe care eu le pretuiesc, imi imaginez viitorul alaturi de tine. Nu m-as plictisi nici macar o clipa. Te iubesc. Esti tot ce vreau, esti perfect. Imi spunei ca iti place ca iti maresc orgoliul cu fiecare ocazie pe care o prind. Imi aduc aminte petrecerea de acum cateva saptamani la care am mers impreuna. Chiar daca eu nu cunosteam aproape pe nimeni nu m-am simtit in plus. Pentru ca eram cu tine si vroiam sa fiu acolo. Imi aduc aminte sentimentele, emotiile, fluturii din stomac pe care mii dadeai. Cat de sexy puteai sa fii...imi dadeai fiori atunci cand ma atingeai cand dansam impreuna aratandu-mi cat de mult ma vrei, felul in care ma sarutai ma incita la maxim. Cum faceai ca toata lumea sa fie atenta la noi chiar si pentru o clipa. Toata lumea ne privea, unii cu mai putina invidie, altii mureau de invidei. Pentru ca eu te aveam, pentru ca eram a ta. Stii al dracu de bine sa arati lumii ca sunt a ta si numai a ta. Ador cand esti romantic, chiar daca nu vrei sa o recunosti. Imi place ca poti fi foarte senzual si ca ma surprinzi mai mereu. Imi place ca stii cum sa te porti cu mine, cum sa ai grija de mine, imi place fizicul tau pentru ca protectia ta isi face si mai mult simtita prezenta. Esti una dintre putinele persoane care nu ma judeca pentru gandurile mele, pentru faptele mele sau pentru vorbele mele. Imi place ca stii atat de multe si ca vrei sa ma inveti atat de multe, sa pot evolua eu ca persoana in timp ce noi evoluam ca un cuplu. Stii sa manipulezi oamenii al naibii de bine, uneori stiu ca aplici tehnica asta si pe mine si sunt constienta dar...nu pot rezista, recunosc. Te iubesc asa cum esti si nu vreau sa te schimb, nu vreau sa te schimbi vreodata.

In miez de noapte

2008-10-09T18:15:00.000+03:00

“ E prima ora din prima zi,
E greu fara tine nu pot minti,
Tu ai fost totul si puteai fi...
E prima vara din primul an,
Azi numai ploaia imi bate la geam,
Si imi aminteste cat te iubeam...”

Imi place melodia. Versurile sunt putine dar daca le asculti cu atentie, si stii intelesul lor ti se va parea la fel de frumoasa cum mi se pare si mie, chiar daca ea este trista. Vocile se coordoneaza perfect, in acelasi ritm cu muzica, in acelasi tempo. Ascult melodia, care canta deja de 10 minute, si ma gandesc la tine. Ma gandesc tot timpul la tine. De fiecare data cand nu esti langa mine iti simt lipsa. Mai ales in momentele cand avem mici divergente, mici certuri. Te iubesc si am nevoie de tine asa cum nu am mai avut nevoie de cineva pana acum in viata mea. Ma doare cand ne certam sau cand lucrurile nu ies asa cum vrem noi.

Dragostea noastra este ca o floare. De fiecare data cand ne vedem, cand ne sarutam, cand ne iubim...florii ii mai creste cate o petala. Iar atunci cand ne certam sau cand avem divergente, atunci cand ma doare, aceleiasi flori ii cade cate o petala. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt. Sentimente complexe si complicate pe care nici macar eu nu le inteleg uneori. De fiecare data cand vreau sa explic, ma blocez. Asa ca stau calma cateva momente si o iau de la capat incercand sa explic ceea ce simt.

Visele iar apar si dispar. As vrea ca visele cu noi sa nu dispara niciodata. De multe ori mi se pare ca traiesc un vis. Un vis mult prea frumos ca sa fie adevarat. Oare dupa atatea cautari sa fi gasit acel “prince charming” care nu ma va dezamagi niciodata? Acel print care ma va face fericita de fiecare data? Oare poate fi adevarat? De ce am impresia ca traiesc un vis prea frumos ca sa fie adevarat? Sunt fericita. Ma faci fericita. Ma faci sa ma simt femeie, sa ma simt atragatoare, sa ma simt frumoasa. Mi-ai spus de multe ori ca sunt frumoasa dar astea sunt simple vorbe. Modul in care te porti cu mine, modul in care ma privesti, atunci cand ma descoperi din ce in ce mai mult...asa imi demonstrezi ca sunt frumoasa. Nu m-am considerat niciodata frumoasa dar tu...imi demonstrezi ca m-am inselat. Nu ar trebui sa imi fie frica, nu cu tine. Imi inspiri incredere. Am mai multa incredere in tine decat am in mine. Esti acel om pe care l-am cautat toata viata mea.

Numele tau este la fel de comun ca si al meu. Un nume comun cu in chip special si un suflet nemai intalnit. Te iubesc pentru cine esti, pentru tot ce faci pentru mine si pentru oamenii de care iti pasa. Te iubesc pentr personalitatea ta, mentalitatea ta, sufletul tau si grija permanenta pe care o porti oamenilor despre care crezi ca merita. Imi place ca si atunci cand nu stii daca faci bine sau nu, nu iti pierzi increderea si continui sa mergi mai departe. Imi place ca risti chiar si atunci cand, poate, nu ar trebui. In starile mele de cumpana ma intreb daca sunt destul de buna pentru tine si de multe ori nu gasesc raspunsuri intrebarilor mele. Tu vezi ceva in mine ce eu nu vad.

Odata mi-ai spus ca, sunt o fire al naibii de puternica. Asta credeam si eu inainte dar pe parcursul ultimilor ani, sa zicem ca am incetat sa cred asta. Mi-ai mai spus ca...sunt o tipa complet diferita fata de ce stiai tu, chiar mi-ai dat vreo 2 exemple. Incapatanata - sentimentala, dura – dragastoasa. Cat de dura pot si daca de multe ori nici macar un copil mic de 4-5 ani nu face cum ii spun eu? Cat de sentimentala pot fi daca uneori nici macar pe mine nu ma mai iubesc sau nu ma mai suport? Degeaba sunt incapatanata daca niciodata nu iese ce vreau eu.
Scriu, citesc si recitesc scrierile vechi. Observ ca sunt din ce in ce mai nesigura pe mine. Scriu numai lucruri negative, pentru sa asa le simt. Curand voi ajunge sa ma distrug singura. Momentan, singurul lucru care ma opreste sa fac asta este dragostea. M-ai facut sa ma indragostesc cu adevarat, intr-un timp atat de scurt.
“ Vlad : Deea, orice ar fi tine minte asta..niciodata n-o sa te judec...orice ar fi..de orice ti-ar fi jena...trust me.
Deea: stii ca te simt exact in clipa asta in sufletul meu...ca ma iei in brate?
Deea : e foarte ciudat...
Deea : simt cum o flacara interioara imi arde tot corpu
Vlad : imi place ca stii al dracu de bine sati descrii sentimentele.”

Si totusi, nu stiu sa explic ce simt. Nu imi pot explica sentimentele mele pentru tine. De fiecare data cand incerc sa iti spun, am impresia ca spun acelasi lucru desi nu vreau asta. Sper sa intelegi exact ce vreau eu sa explic pentru ca de multe ori, unele lucruri chiar nu pot fi explicate...trebuie sa le simtit. Sper ca si tu sa simti la fel ca mine. Te iubesc...te iubesc enorm si te voi iubi mereu, indiferent de ce va fi sau cum se va termina, daca se va termina vreodata. Nu vreau sa te pierd din cauza unei prostii...sau din cauza timiditatii mele. Te iubesc...

Incredible things

2008-09-13T21:41:00.000+03:00

Sunt momente pe care pur si simplu nu le poti explica. Exista momente care pur si simplu sunt magice. Exista doua tipuri de astfel de momente: cele petrecute cu prietenii cu adevarat importanti si momentele petrecute cu persoana iubita.

Am avut si eu parte de astfel de momente, din ambele categorii. Pot spune ca au fost si mai frumoase momentele respective pentru ca aveam langa mine persoanele pe care le iubesc enorm.

Daca ar si sa pot multumi in cuvinte pentru prietenii adevarati care ii am, as face-o...dar sunt unele lucruri pe care pur si simplu nu le poti exprima in cuvinte, sunt unii oameni carora nu le poti spune cat de mult ii iubesti, sunt unii oameni care pur si simplu iti schimba viata prin pura lor prezenta.

Mai sunt doar cateva zile si incepe scoala. Intr-un fel imi pare rau ca s-a terminat vara. A fost cea mai frumoasa vara pe care am avut-o in cei 18 ani de zile. Am avut parte de tot felul de momente, tot felul de senzatii. Am reusit sa ma apropii enorm de unii oameni, am reusit sa ii indepartez pe unii care ii credeam prieteni adevarati... s-au dovedit a nu fi asa... Am descoperit ca nu mai vreau sa fiu ranita de cei pe care ii credeam prieteni, am descoperit ca nu mai vreau sa sar in ajutorul oricui, decat pentru oamenii care chiar conteaza pentru mine si cel mai important am decoperit dragostea adevarata.

Am fost plecata o saptamana la munte. In saptamana aia am simtit cu adevarat vacanta, libertate, dragoste. Am simtit ce inseama sa fi liber cu adevarat, ce inceamna sa fiu iubit cu adevarat, ce inseamna sa ai prieteni care ar face orice pentru tine. Daca as putea sa le demonstrez acestor oameni cat inseamna pentru mine n-as ezita niciun moment sa o fac.

Poate ca nu inseamna cine stie ce acest post pentru multi, unii sunt convinsa ca nici nu veti intelege ce vreau sa spun sau sa explic, sa exprim, dar cei care stiu la ce ma refer (si nu numai cei cu care am fost plecata la munte, adevaratii mei prieteni, voua ma adresez) as vrea sa stiti cat de mult va iubesc, cat de mult apreciez prietenia voastra, cat de mult o pretuiesc. Cat despre tine iubitul meu...sa nu te indoiesti niciodata de dragostea mea si de ce sunt in stare sa fac pentru noi...

Mi-a fost dor...

2008-08-29T21:00:00.000+03:00

Stand in pat incerc sa iti spun ce simt, incerc sa scriu ce simt,incerc sa gasesc cuvintele potrivite. Nu reusesc...dar incerc, incerc,incerc...pentru ca vreau sa iti spun ce e in sufletul meu.

Te iubesc mult de tot...si stii asta. Niciodata nu fac unele lucruri cu rea intentie. Mi-a fost dor de tine...de tine tot... de atingerea ta. Cand stateam pe scaun si erai in spatele meu, ma mangaiai pe fata, pe corp, ma simteam in siguranta si iubita. Mi-a fost dor de sarutul tau, se pare k nu ai uitat. Mi-a fost dor sa ma tii in brate. Mi-a fost dor de privirea ta plina de dorinta si plina de iubire. Mi-a fost dor de tine complet, de tot ce insemni tu pt mine... si stii ca nu sunt minciuni astea, stii ca nu te pot minti. Te vreau mult de tot...enorm de mult, numai pt mine, mereu. Esti oaza mea de liniste si fericire, chiar nu intelegi? Chiar nu iti dai seama ca pura ta presenta langa mine si simplul fapt ca ma tii in brate ma face sa nu ma mai gandesc la problemele mele. Simplul fapt ca esti in viata mea, ca vorbesc cu tine, ca ma saruti ma face sa uit de toate, sa uit de mine... sa magandesc la noi. Te iubesc bebe, mult de tot. You are my everything and always will be...

Far away...

2008-08-17T11:13:00.000+03:00

Distanta nu ne poate desparti. Esti departe de mine fizic dar sufleteste te simt aproape. N-a trecut mult timp de cand ai plecat dar deja simt cum devine din ce in ce mai grea lipsa ta. Incerc sa imi ocup timpul dar tu esti mereu in mintea mea. Mi-ai acaparat toate simturile.

Imi trimiti mesaje cum numai tu stii. Reusesti sa le scrii in asa fel incat sa imi arati lipsa mea, dorinta de a fi aproape de mine, dorinta de a te intoarce. Vreau sa scapam amandoi, sa evadam, sa fim numai noi...

As vrea sa fugim pe o insula pustie. Sa fim numai noi doi si marea. Sa facem ce vrem noi, cum vrem noi, cand vrem noi. O insula pustie dar aproape de civilizatie pentru a ne putea intoarce repede in serile cand vrem sa ne distram cu prietenii nostrii.

Planuri. De viitor. Imi vin tot mai multe in minte. Vreau sa ne distram. Vreau sa mergem la party-uri nebune, sa pierdem noptile... sa pierdem noptile incercand sa numaram stelele, unul in bratele celuilalt si luna sa ne fie martora, sa ne vegheze visele...

Mi-e dor de tine si stiu ca si tu imi simti lipsa. Pe zi ce trece te iubesc mai mult decat ieri. Acelasi suflet il avem in doua inimi separate, noapte si zi vom imparti un singur vis. Buzele noastre vor sopti mereu la fel... te iubesc...

Teardrops

2008-08-11T22:49:00.001+03:00

Ma tineai strans in brate… nu vroiam sa imi dai drumu. Un calm nemaintalnit ma cuprinsese. Eram pe drum spre Bucuresti, stateam in bratele tale si ma uitam cum cerul incepea sa capete o culoare rosiatica, violeta, din cauza apusului. Ma uitam la norii care incepusera sa imi arate diferitele lor forme, lasandu-mi imaginatia sa isi faca de cap. Un calm mult prea mare pentru binele meu, pentru binele tau...

Ma uitam la cer si aveam lacrimi in ochi. Evitam privirea ta. Evitam sa ma vezi, evitam sa raspund intrebarilor tale. Incercam sa ascund lacrimile din coltul ochilor dar m-au dat de gol pana la urma. M-ai vazut ca plang si ai inceput sa ma intrebi ce nu era in ordine. Totul era in ordine, totul era perfect... si incercam sa iti explic asta dar tu nu intelegeai. Am vazut dragostea de pe fata ta, din ochii tai. Era inexplicabil momentul si am stiut sa il descopar si sa il pretuiesc. Pentru cateva momente ai lasat-o asa...

Cand ne-am oprit pentru cateva minute, m-ai luat in brate si m-ai strans si mai tare. Ai incercat sa redeschizi subiectul, incercand sa glumesti pe seama lacrimilor mele, desi stiai foarte bine ca vrei sa afli adevarul. Nu exista nimic de ascuns...plangeam de fericire... De fericire ca sunt cu tine...

Baby boo

2008-08-10T22:32:00.000+03:00

Stau in fata calculatorului si incerc sa scriu. Mintea imi este blocata de o singura imagine...de imaginea ta. Ultima data cand am postat ceva pe blog, a fost acum aproape o luna...o luna intreaga in care tu ai inceput sa ma domini din ce in ce mai mult. Simt cum devin dependenta de tine, cum te vreau din ce in ce mai mult, cum nu ma mai pot satura de tine.

Ciudat cum pot evolua lucrurile, nu ? Acum o saptamana, pe vremea asta credeam ca totul s-a dus, ca tot ce a fost frumos...a disparut. Mi-ai demonstrat ce inseamna cu adevarat sa iubesti, ce inseamna sa nu vrei sa pierzi persoana de langa tine... Ce inseamna sa devi dependent de cineva... Nu imi vine sa cred... te-am facut dependent de mine... Nu credeam ca voi reusi asa ceva…

Mi-ai aratat dragostea adevarata, ce inseamna sa iubesti cu tot sufletul tau, ce inseamna sa iti faci griji efectiv pentru persoana de langa tine. M-ai facut sa fiu eu, asa cum sunt cu adevarat, m-ai facut sa prind curaj si sa nu imi fie teama de absolut nimic. M-ai facut sa ma simt femeie, frumoasa, protejata…

Iti multumesc ca esti langa mine mereu, indiferent de situatie, la bine si la greu. Iti multumesc ca existi in viata mea si ca nu vrei sa pleci de langa mine. Nu te schimba niciodata, pentru nimic in lumea asta...pentru absolut nimic. E o lume de oameni mult prea prosti, mult prea naivi ca sa vada lumea asa cum o vedem noi si ca sa o perceapa asa cum o percepem noi. Cine vrea sa te schimbe inseamna ca nu te merita cu adevarat sau ca nu te iubeste asa cum esti...

Incerc sa scriu. Incerc sa gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce vreau, sentimentele care le am atunci cand sunt cu tine, cand stau in bratele tale, cand ma saruti, cand ne unim si devenim in tot... Daca timpul ar putea sta in loc...nu l-as mai porni... As vrea sa pot sta cu tine secunda a fiecarui minut, a fiecarei ore... te iubesc cu tot sufletul meu, trupul te vrea mereu...din ce in ce mai mult...te iubesc...

Scrisul

2008-07-19T16:20:00.000+03:00

Se pare ca scrisul este singurul meu prieten care ma ajuta de fiecare data fara sa trebuiasca sa ii dau explicatii, fara sa ma judece, fara sa il ranesca.

Am descoperit in sfarsit dragostea adevarata. Am descoperit o fiinta care este complet diferita de ce am intalnit pana acum. Il iubesc pe acest om mai mult decat orice. Sunt nebuna... uneori am impresia ca il iubesc mai mult decat insusi viata mea. As face orice pentru el...il iubesc asa cum soarele iubeste cerul, cum stelele iubesc luna, fluturele floarea.

Ca orice cuplu mai avem si divergente. De cele mai multe ori se nasc din cauza mea. Fara sa vreau, ranesc acest suflet care imi este alaturi mereu. Ma simt neputincioasa si fara vreun scop in momentul in care il ranesc si devine o persoana cu care nu ma mai pot intelege. In momentele acelea simt cum sufletul meu se sparge in mii de bucatele. Incep sa cada, una cate una, incet, incet, pana nu va mai ramane nimic. In momentul in care il vad, cand il sarut simt cum toate acele bucatele pierdute se aduna, lipindu-se, transformandu-se in bucatele mai mari, devenind iar un suflet.

As vrea sa pot schimba foarte multe pe lumea asta. Are o putere enorm de mare asupra mea si sunt constienta de asta. Multi m-au avertizat ca sa am grija si sa nu ma indragostesc nebuneste pentru ca voi ajunge sa sufer. Momentan eu sunt cea care provoaca durerea... automat provocandu-mi-o si mie.

Te iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine. Stiu ca gresesc dar nu ma pot abtine. Ma doare cand suferi. E acea durere pe care o simti cand moare cineva drag tie. Pentru o vreme simt cum ceva din mine moare...

Uneori as vrea sa mor ca sa nu mai pot provoca durere. Daca nu as mai exista ar fi mai bine. Oricum nimeni nu mi-ar duce dorul. Nimeni nu si-ar mai aduce aminte de mine peste o saptamana, doua. Toata lumea m-ar uita, m-ar ignora. Nu ca ar fi o diferenta prea mare acum. Ma doare...ma scufund in lacrimi. Azi ar fi trebuit sa ma scufund in lacrimi de fericire...in schimb ele sunt de durere...

I’m weak in moments like this, I’m weak because I love you. I’m deeply in love with you and I will always be…I’d like the world to stop breathing so we could start living like we want to…

Two months...

2008-07-17T21:34:00.000+03:00

Au trecut doua luni si deja simt ca te cunosc de o viata. Pe zi ce trece te cunosc din ce in ce mai bine, descopar fiecare bucatica din tine. Imi place sentimentul.

Pe zi ce trece te ador din ce in ce mai mult. M-ai facut sa ma indragostesc cu adevarat, m-ai facut sa simt dragostea pura. Doamne, e atat de simplu. E atat de usor cu tine si totusi uneori greu, dar stii cum sa faci si sa trecem peste greul din fata noastra. Nu imi e frica de greutati, de boala sau de moarte. Sa spunem ca imi e frica de singuratate, mai ales acum cand stiu ce inseamna cu adevarat sa iubesti. Cu pasiune, cu suflet, cu toata fiinta ta.

Ma uimesti pe zi ce trece. Ma uimeste mentalitatea ta, pasiunea cu care faci unele lucruri, maturitatea pe care nu vrei sa o recunosti, grija pa care o porti unor oameni. Ma uimesti tu asa cum esti cu adevarat, care esti doar pentru mine si nu vrei sa iti arati adevarata fata cu oricine.

Ti-am spus si iti voi mai spune de o mie de ori... daca s-ar intampla ceva cu tine, cu noi, o mare parte din mine ar muri efectiv. Nu as mai putea sa simt vreodata ceea ce simt acum, dragostea pura. Unii pot spune ca e doar o dragoste trecatoare, de adolescenti, care da, e frumoasa dar nu inseamna nimic. Cei ce gandesc asa se inseala amarnic si inseamna ca nu stiu cu adevarat ce inseamna sa fi adolescent si ce inseamna sa iubesti.

Poate ca tot ce scriu, poate ca de fiecare data, par vorbe simple. Te iubesc si te voi iubi mereu. You will always have a special place in my heart, a special place that will always be yours no matter what, no one could replace you or take that from me.

Nu exista cuvinte prin care sa iti pot multumi pentru tot ceea ce faci pentru mine. Nu stiu cum sa iti pot arata ceea ce simt.... I will always love you baby...for ever and ever, always…

First

2008-06-29T14:23:00.000+03:00

“ E prima ora din prima zi,
E greu fara tine nu pot minti,
Tu ai fost totul si puteai fi...
E prima vara din primul an,
Azi numai ploaia imi bate la geam,
Si imi aminteste cat te iubeam...”

Imi place melodia. Versurile sunt putine dar daca le asculti cu atentie, si stii intelesul lor ti se va parea la fel de frumoasa cum mi se pare si mie, chiar daca ea este trista. Vocile se coordoneaza perfect, in acelasi ritm cu muzica, in acelasi tempo. Ascult melodia, care canta deja de 10 minute, si ma gandesc la tine. Ma gandesc tot timpul la tine. De fiecare data cand nu esti langa mine iti simt lipsa. Mai ales in momentele cand avem mici divergente, mici certuri. Te iubesc si am nevoie de tine asa cum nu am mai avut nevoie de cineva pana acum in viata mea. Ma doare cand ne certam sau cand lucrurile nu ies asa cum vrem noi.

Dragostea noastra este ca o floare. De fiecare data cand ne vedem, cand ne sarutam, cand ne iubim...florii ii mai creste cate o petala. Iar atunci cand ne certam sau cand avem divergente, atunci cand ma doare, aceleiasi flori ii cade cate o petala. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt. Sentimente complexe si complicate pe care nici macar eu nu le inteleg uneori. De fiecare data cand vreau sa explic, ma blocez. Asa ca stau calma cateva momente si o iau de la capat incercand sa explic ceea ce simt.

Visele apar si apoi dispar. As vrea ca visele cu noi sa nu dispara niciodata. De multe ori mi se pare ca traiesc un vis. Un vis mult prea frumos ca sa fie adevarat. Oare dupa atatea cautari sa fi gasit acel “prince charming” care nu ma va dezamagi niciodata? Acel print care ma va face fericita de fiecare data? Oare poate fi adevarat? De ce am impresia ca traiesc un vis prea frumos ca sa fie adevarat? Sunt fericita. Ma faci fericita. Ma faci sa ma simt femeie, sa ma simt atragatoare, sa ma simt frumoasa. Mi-ai spus de multe ori ca sunt frumoasa dar astea sunt simple vorbe. Modul in care te porti cu mine, modul in care ma privesti, atunci cand ma descoperi din ce in ce mai mult...asa imi demonstrezi ca sunt frumoasa. Nu m-am considerat niciodata frumoasa dar tu...imi demonstrezi ca m-am inselat. Nu ar trebui sa imi fie frica, nu cu tine. Imi inspiri incredere. Am mai multa incredere in tine decat am in mine. Esti acel om pe care l-am cautat toata viata...

Ghost

2008-06-19T08:54:00.000+03:00

Drumul spre mare a fost minunat, desi picaturile de ploaie apasau puternic masina care mergea cu 160km/h. Ploaie fara tunete si fulgere nu exista. Cu castile pe urechi puteam auzi picaturile care se spargeau de masina. Pe geam ma uitam si vedeam cum cerul negru era luminat regulat, din sfert in sfert de ora, ba chiar din 5 in 5 minute uneori. Eram pe “autostrada soarelui”, in camp deschis. Se puta intampla orice si totusi eu aveam un calm si o liniste interioara rar intalnita. Ma gandeam la tine. Nu plecasem de mult timp si deja mi se facuse dor de tine. Primul drum la malul marii de pe anul asta. As fi vrut sa fi cu mine. Esti departe si totusi te simt aproape. Are logica? Poate ca nu, desi eu stiu foarte bine intelesul vorbelor.
Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa le fac cu tine, atatea lucruri pe care as vrea sa ti le spun si nu imi gasesc cuvintele. Nu stiu cuvintele necesare care sa poata exprima dragostea mea pentru tine. Nu exista cuvinte care sa iti spuna cat de mult de doresc. Te vreau in fiecare clipa. Esti ca o picatura de apa de care am nevoie atunci cand strabat desertul. Esti ca sursa de oxigen de care am nevoie atunci cand vreau sa explorez adancurile marii si imi dau seama ca m-am aventuriat prea departe. De fiecare data cand ma gandesc la tine, ma calmez. Ti-am spus-o de o mie de ori, ai un efect calmant asupra mea. Ceva din tine ma linisteste si ma face sa ma gandesc de douaori inainte sa fac ceva. Vroiam sa plec, sa fug pur si simplu, sa nu mai stiu de nimeni, sa nu ma poata gasi nimeni, sa fiu uitata. Uneori asa de mult mi-as dori sa pot si o fantoma si sa pot terce neobservata. Totusi, este imposibil asa ca trebuie sa suport totul, dar gandul la tine ma face sa trec mai usor peste toate. Daca as fi fost o fantoma tu nu m-ai fi vazut si as fi trait pentru o eternitate singura. Te iubesc...

Vara

2008-06-11T21:42:00.000+03:00

Deja a venit vara. Orele la scoala mi se par din ce in ce mai plictisitoare. As vrea sa fiu oriunde in alta parte mai putin aici. Am obosit fizic si psihic. O raza de lumina ce strabate geamul imi atinge chipul si simt cum ma incalzeste.
Stau afara in curtea scolii si simt cum fumul tigarii imi invadeaza plamanii. Razele soarelui imi incalzeste trupul. O alta rada de lumina imi incalzeste sufletul. O caldura sufleteasca ma invaluie ca o dulceata de capsuni proaspat pregatita. Ma gandesc la tine. Prietenii ma vad stand rezemata de perete, cu tigara in mana, zambint subtil. Mi-au spus ca mi se citeste fericirea pe fata.
As vrea sa vina vacanta, sa scapam de stresul scolii. Profi, colegi, note, prieteni, chiuluri....fericire. Jumatate din toate astea vor fi de domeniul trecutului peste cateva saptamani.
Soare, mare. Abia astept. Sa stau pur si simplu pe malul marii fara sa am griji prea multe. Mare, soare, nisip fin, apa rece a marii. Sa stau pe mal cu tine alaturi tinandu-ma in brate si sarutandu-ma asa cum numai tu stii. Briza marii imi racoreste trupul incins (de tine si de soare). Un joc inocent ne trimite in apa rece si clara ca ochii tai. Inocenta aparenta ascunde multa perversitate. In ochii mei. In ochii tai. In noi.
Vine seara. Daca esti la mare si nu vezi macar un apus sau un rasarit inseamna ca te-ai dus degeaba. Ador apusurile. Mi e par mult mai frumoase decat rasariturile. Un sfarsit de zi. Sau un sfarsit care imbina culorile calde si dulci ale soarelui cu negrul rece al noptii. Un sfarsit care aduce dupa el o noua zi, alt inceput. Un sfarsit care anunta venirea lunii pe cerul plin de stele. Isi poate lua locul sau din veci, odata ce soarele a apus. “Ori de cate ori iesi pe usa, trebuie sa fi cu bagare de seama, pentru ca trotuarul din fata casei e de fapt un drum, iar drumul duce mereu mai departe. Daca nu esti atent, te poti pomeni...ei bine...luat de val, un strain intr-o tara straina, fara sa ai habar cum ai ajuns acolo.”
Stam pe nisipul incins de catre soarele ce bronzeaza trupurile oamenilor. Briza rece a marii imi raceste trupul. Luna ne zambeste. Se uita la noi si ne priveste cum ne iubim. Suntem singuri. Noi...si luna. Noi...si noaptea. Apa calda a marii imi atinge picioarele. Ma racoreste desi nu imi e cald. Iti simt parfumul, pe gatul meu, te simt cum respiri. Iti imt mainile care ma ating usor, imi mangaie trupul intins pe nisip.” True love is night jasmine, a diamond in darkness, the heartbeat no cardiologist has ever heard. It is the most common of miracles, fashioned of fleecy clouds -- a handful of stars tossed into the night sky. Feelings are much like waves, we can't stop them from coming but we can choose which one to surf.”

E cald

2008-06-08T09:42:00.000+03:00

E cald. Ma indrept spre casa. Imi pun ochelarii de soare ca sa imi pot ferii ochii de lumina orbitoare. Parca as purta o masca. Imi ascund privirea de lumea din jurul meu. Astfel ochii mei nu ma pot trada. Pot privi pe toata lumea fara ca ei sa poata facea acelasi lucru in mod direct. Ma simt bine. Ma simt protejata.

In statia de autobuz ma asez pe o banca. In jurul meu aud numai injuraturi. Toata lumea isi baga, isi scoate, injura de mame, injura de morti. Auzul vorbelor ma dezgusta din ce in ce mai tare. Oare chiar se simt mai bine oamenii astia daca injura? Se simt mai liberi? Sau se simt oare superiori celorlalti?

Pun castile in urechi si ascult melodiile mele preferate. Fiecare are semnificatia ei. Fiecare melodie imi aduce aminte de cineva. Amintiri. Placute. Dureroase. Vremuri de mult trecute. Traiesc prezentul. Incerc sa il traiesc fara sa ma gandesc la ce va fi sau la ce se va intampla. Ma las purtata de val... Poate pentru prima data. Ma simt bine. Nu ma preocupa decat un singur gand...oare asa voi putea sa fiu mereu?

Caldura imi acapareaza mintea. Simt cum durerea incepe sa imi preseze capul. Soare. Mult prea mult. Durerea este inevitabila. Si totusi trece repede. M-a strapuns ca o sageata.“In fiecare zi, in fiecare ora, ai sa cauti sa te convingi ca rezistenta, purtarea, subterifugiile tale sunt in masura sa te apere, dar dorul dupa el va fi mai tare ca un drog. Asa ca nu te pacali singura, doar atat de rog. Barbatul asta va pune stapanire pe mintea ta si nimic nu o sa te ajute cand ii vei simti lipsa. Nu te va ajuta nimic. Nici ratiunea si nici macar timpul, care iti va fi cel mai aprig vrajmas. Doar gandul ca il vei revedea asa cum iti inchipui tu ca este te va face sa iti invingi cea mai teribila frica: aceea de a fi parasita... de el... de tine insuti. Este cea mai dificila alegere pe care ne-o impune viata.”

Love at first sight

2008-06-05T18:23:00.000+03:00

Do you belive in love at first sight? I do. It is the feeling that can’t be explained. That feeling whici starts with fizical attraction. After a conversation with that boy I begin to discover him. It all started with a laughter. He made me laugh, for good, for real. It’s that feeling when you what him just for his looks, you want him really bad but something stops you from doing it, at first. It is important to discover him on the way, step by step, little by little. I have found love. Yes, love at first sight. After a few conversations, it all began. Love. For real. I started discovering his qualities, his personality, his ambitions, his mentality…him… for the first time I didn’t feel afraid. I felt good. I felt like I belonged somewhere. Like I have found my soulmate. He amazes me every step of the way. He wants to know everything about me, every little detail, my fears, my qualities,my mistakes…everything. I like it. It’s amazing how two people can connect, how God made them so alike. If I wouldn’t have gone to that party, would we have found each other? Would we have met and fallen in love?
We often have the feeling we have fallen in love with a person from the first time we saw him or her. But in 95% of the cases we just liked a lot how that person looked like. We didn’t fall in love because love isn’t that simple. I don’t care if it is considered to be old fashion…as long as I’m happy, I don’t care what others say or think.

Sarutul

2008-05-27T15:52:00.000+03:00

9:48 p.m. Stau in fata calculatorului. Caldura din camera imi incinge mintea care ar vrea sa scoata ceva in seara asta. Nu ma lasa sa scriu. Dar eu incerc, incerc, incerc....si ma straduiesc sa creez. Vorbesc cu tine pe mess. Tot felul de lucruri, banale sau mai putin banale. Orice-ar fi, imi place. Indiferent de subiect...imi place sa vorbesc cu tine. Imi ti mintea ocupata. Imi ti mintea in priza. Avem concepte comune. Calitati. Poate defecte. Avem mentalitati asemanatoare. Imi place. You make me feel good. You make me feel like I belong somewhere. You make me feel special.

9:57 p.m. Tot incerc sa gasesc un subiect, o tema de abordare petru a-l dezvolta. Sa vedem. Viata...am trecut deja in revista subiectul, destinul....si el s-a dus, prietenia...am putea vorbi despre asta la infinit si tot n-am ajunge la o conluzie, dragostea...are mult prea multe semnificatii si intelesuri pentru a-l putea acapara pe tot. Sarutul...cum vede oare o persoana sarutul? Ce semnificatie are pentru fiecare persoana in parte. Avem fel de fel de definitii. Vorbesc cu tine si te intreb definitia sarutului. Raspunsul tau ma uimeste putin: “Un sarut este o joaca, ba inocenta, ba al naibii de vulgara. E ca o joaca care-mi place fiindca poate crea o apropiere dintre 2 persoane. Eu il vad ca pe un gest de tandrete in unele cazuri desi totusi, de multe ori l-am folosit mai mult ca pe un capriciu.” ... Frumos. Perfect.

In cautarea definitiei perfecte am intrebat mai multa lume. O amica mi-a spus: “Pai...e foarte important...nu trebuie sa fie perfect...dar sa fie dat din dragoste...si sarutul este singurul care iti da starea aia de fluturasi in stomac...care este intr-un fel placuta...”. “Starea de fluturi in stomac”, o stare de euforie, o stare de inconstienta, o stare care te face sa plutesti dandu-ti aripi sa zbori pana la stele. Un alt bun prieten, poate unul dintre cei mai buni mi-a raspuns: “Inseamna atingerea buzelor catifelate care tind dupa trandetze si dupa dragostea care este in interiorul fiecarui om...si pentru multi oameni este cam greu de facut acest pas. Unii il fac doar de dragul de a-l face dar multi il fac deoarece vor sa simta cum porneste acest punct din suflet. Cat de mult ti-ai dori sa iti saruti partenera pe care ti-o doresti atat de mult, si o vei dori si mai mult dupa aceea”. Cate sentimente se pot ascunde in spatele unui chip.

Pe parcursul cautarilor mele, descopar alte definitii: “ Sarutul = nu doar un simplu act fizic, este un act emotional ce strabate barierele metafizicului, uniune a doua entitati spirituale ce tind sa devina o singura faptura, sa devina acel androgin despartit acum mult timp” ; “ Sarautul este ceva simplu si totusi complex, multi il ofera pur si simplu pentru placere. Altii savureaza momentul pentru a fi mai intimi cu persoanele pe care le iubesc”. Definitii mai simple, definitii mai complexe, definitii in care poti distinge putin personalitatea unui om sau mentalitatea sa. Alte cunostinte, alti prieteni, alte raspunsuri. Mai mult profunde sau mai putin. Raspunsuri care pot fi greu puse in cuvinte. De multe ori nu putem sa punem in cuvinte exact ceea ce simtim, ce gandim sau de multe ori nu putem pur si simplu sa mai vorbim. Cea mai buna prietena a mea spunea astfel : „Sarutul e ca un rau puternic si nelinistit. Dorinta de a saruta persoana iubita izvoraste din adancul inimii tale aproape insesizabil. Cursul raului desi mereu acelasi e totusi intotdeauna fascinant si surprinzator.Amplitudinea raului creste odata cu reuniunea mai multor rauri de dorinta,toate avand acelasi scop. Raul agitat si fermecator isi descopera visul in marea misterioasa. El niciodata nu isi pierde fascinatie fata de mare astfel ca intotdeauna va izvora si va parcurge sinugurul drum din munti doar pentru secunda pretioasa in care va ajunge sa se verse in ea.” O alta prietena, foarte sentimentala de fel, spune ca „ sarutul este contopirea a doua suflete intr-un gest pasional de iubire” . O alta prietena spune : “ Eu il vad ca fiind acel lucru pe care il vrei din ce in ce mai mult, indiferent de moment sau inprejurari, pentru a-l simti aproape pe cel pe care il iubesti”. Cineva care m-a dezamagit candva mi-a spus ca...” Uneori poate fi exprimarea atractiei dintre 2 persoane, rezultatul chimie dintre ei. Alteori poate fi acel gest fara de care nu poti sa respiri, sa ti-l doresti din tot sufletul, iar daca cel pe care il iubesti nu este langa tine amintirea saruturilor lui devine sufocanta. Un sarut poate sa insemne totul sau poate sa nu insemne nimic.” Totusi, un sarut poate provoca multe distrugeri. Pe toate planurile.

Ciudat nu? Cum raspunsurile intrebarii mele sunt diferite si totusi asemanatoare in esenta. Cele care mi-au placut cel mai mult... au fost primul si ultimul raspuns. Oare de ce? Oare care este motivul pentru care acele doua raspunsuri mi-au placut atat de mult avand in vedere ca sentimentele mele pentru acele persoane sunt complet diferite ? Un sarut poate apropia foarte mult doi oameni si totusi... un sarut poate distruge relatii. Indiferent de felul lor, fie ca este vorba de iubire, fie ca este vorba de prietenie, poate distruge multe. Invatam sa iubim...invatam sa iertam...

Timpul trece si pe parcurul incercarii mele de a da definitia perfecta... ajung pur si simplu la definitia mea: “Sarutul este acel act care vine de la ingeri, in care sufletele a doi oameni se impreuneaza. Cineva mi-a spus candva ca, dragostea adevarata dureaza 30 de secunde... cat un sarut. Oare am putea pastra acel timp in loc? Daca am putea sa o facem, cati dintre noi ar face asta cu adevarat? Un sarut. Apropierea a doua suflete care incep sa se cunoasca incet, incet... dezvaluind misterul ce se ascunde in interiorul fiecaruia. Dorinta febrila de mai mult. Mereu mai mult. Tot mai mult. Acel act prin care, parca, o mica particica din noi trece in celalalt, lasandu-si amprenta, undeva, intr-un coltisor de inima. O amprenta mai adanca sau mai putin adanca. Dar ramane. Mereu. Sau poate ca nu.... depinde de noi. Doar de noi…”

Suna-ma

2008-05-21T20:42:00.000+03:00

Merg prin ploaia rece. Simt cum fiecare picatura imi atinge trupul. Imi e frig. Ma uit spre cer. Vad norii cenusii care isi combina armonios culorile. Cerul putin insangerat ma fascineaza de fiecare data. Nu m-as putea plictisi niciodata de el. As sta cu orele si m-as uita spre cer.

Merg pe strada. Vad oamenii care merg cu capul in jos parca pentru a se feri de ploaie desi stau ascunsi sub umbrelele enorme.

Ma uit la o doamna elegant imbracata. Isi poarta cu mare stil hainele, geanta, manusile albe ce ii contureaza degetele si incheieturile dandu-i o anumita prestanta, o anumita eleganta. Imi arunca o privire fulgeratoare. Trec cu privirea mai departe. O alta doamna se uita la mine pe sub ochelarii mici si negrii cu o privire ucigatoare de parca m-ar fi cunoscut de o viata. De parca as fi fost cel mai mare dusman ai ei. Un barbat, al carui aspect lasa de dorit, imi arunca o privire plina de perversitate. Ca si cum exact atunci, pe loc, ar fi vrut sa ma dezbrace. Ma dezgusta. Toti cei care au o astfel de privire si mai ales un astfel de aspect...ma dezgusta. Nu ma uitam la el dar ii simteam privirea si insistenta. Nu ma interesa. Ma gandeam la altceva. La altcineva.

Mergeam in continuare pe strada. Ploaia imi cadea pe fata. O simteam rece, pe fata mea calda. Ascultam muzica. Ma simteam bine totusi. Frigul incepuse sa treaca. Ma obisnuisem cu vremea.

La un moment dat...ma opresc. Auzeam cum suna telefonul. Il cautam si nu il gaseam. Caut si caut si caut...si il gasesc intr-un final. Primisem un mesaj. Ma lasa rece. In fata mea se opreste un tip. Arata destul de bine. Si totusi ceva ma surprinsese. Era in pantaloni 3/4, cu un tricou si o sapta pe cap. Era dragut. Imi ceruse un foc. Pe o ploaie ca aceea el incerca sa fumeze desi stia foarte bine ca i se va ude tigara si ca nu va acea acelasi gust ca cea obisnuita. Nu il interesa. Nu ii era frig. Se vedea ca era in largul lui. Se simtea bine. Se uita la mine cum cautam disperata o bricheta prin ghizdanul meu “ordonat”. Se pare ca asteptarea nu il deranja. Avea niste ochi albastrii superbi. Parul putin blond, poate chiar rebel intr-un mod foarte interesant si dragut in acelasi timp, iesea de sub sapca asortata cu tricoul. Combinatia perfecta. Rosu si negru. Pret de cateva secunde raman usor uitata in privirea lui. Acea privire patrunzatoare. Acea privire care aparent pare diabolica dar in spatele careia se ascunde adevarata esenta a omului. Imi inapoiaza bricheta si pleaca... ramana in ploaie, uitandu-ma dupa el. Dupa cateva secunde se intoarce si imi da un pachet de servetele. Ma uit uimita la el si la pachet in acelasi timp. Pleaca din nou. Ma indepartez si eu. Dupa o clipa ma mai uit putin in spate si ii vad privirea care ma urmarea indepartundu-ma. Merg. Spre statia de autobuz. Incepuse sa ploua din ce in ce mai tare. Reconstitui momentele in mintea mea si zambesc. Odata urcata in masina, imi duca aminte de pachetul de servetele. Il caut in buzunar...si il gasesc. Vad...un numar de telefon. Era al lui. Imi lasase un semn. “Suna-ma” scria sub numar. “Suna-ma”...

Viata

2008-05-17T14:44:00.000+03:00

Viata. Oare cum a fost ea creata? Cine a creat-o cu adevarat? Toata lumea crede ca viata a fost creata de Dumnezeu. Oare asa sa fie? Dar de fapt...cine este Dumnezeu? Sau ce este El? Exista fel de fel de “mituri” dar de fapt nimeni nu stie. Se vordeste despre Rai si despre Iad. Exista? Cine le-a creat?

Sa dai viata...e cel mai frumos lucru posibil. Mai ales atunci cand e facut cu dragoste. Nimic nu se poate compara cu nasterea unui copil. Sa il simti timp de 9 luni cum creste, cum se dezvolta. Sa simti fiecare miscare, fiecare gest, fiecare respiratie. Atunci se infiripa o legatura pe care nimeni nu o va putea intelege. Legatura dintre o mama si un copil e infinita, nu are margini. La fel cum nici dragostea unei mame nu are margini. Aceasta legatura este atat sufleteasca, emotionala cat si telepatica. De cate ori nu vi s-a intamplat sa ganditi ceva si in acelasi timp mama voastra sa gandeasca acelasi lucru? Nu cred ca exista persoana careia sa nu i se fi intamplat asa ceva.
Sa dai viata...poate fi si cel mai groaznic lucru posibil. Sa simti cum se dezvolta in interiorul pantecului tau timp de 9 luni...si sa nu e bucuri de el. Mai ales atunci cand e facut fara voia ta... Nu cred ca voi intelege niciodata mamele care isi parasesc copii din diferite motive. Indiferent de situatie si circumstante...cum il poti parasi? E parte din tine. Din sufletul tau. A fost acolo timp de 9 luni. Indiferent de ce se va intampla...acea legatura emotionala si telepatica nu se va distruge niciodata. Chiar daca unii nu cred ceea ce spun...stiu ca am dreptate.

Viata...e atat de scurta. Merita traita. Din plin. Oare...oamenii care fac rau altora, acestia nu au viata lor personala? Sunt chiar atat de lipsiti de orice emotie si de orice alta activitate incat iti omoara timpul cu inventarea minciunilor, aberatiilor si porcariilor pe care le auzim poate chiar zilnic. Despre noi. Despre prietenii nostrii. Despre dusmani. Despre oricine. Stau si scriu. Pe fundal se aud versurile melodiei. Ritmul si melodia imi dau de gandit. Si totusi nu atat de mult pe cat as vrea. Ma uit pe geam si va lumea. Vine. Pleaca. Lumea din ziua de azi e tot mai trista. Vezi fel de fel de oameni, toti mergand cu capul in jos parca sa nu intelneasca privirile celor din jur. Oare de ce? Chiar nu mai exista bucurie pe lumea asta? Chiar nu mai vede nimeni nimic bun in lucrurile simple? Chiar nu se mai poate bucura nimeni de un o raza de soare dupa o ploaie furtunoasa? Chiar nu se mai poate bucura nimeni de un cer senin, de zambetul unui prieten sau poate chiar de zambetul persoanei iubite? De un sarut? De o floare primita? De un fluture? Chiar nu mai exista atata bunatate incat nimeni sa nu mai observe lucrurile astea banale, minore?

Trecem pe langa lucrurile care poate o data ne faceau sa zambim. Bucurati-va de viata pentru ca e scurta. Si e frumoasa. Chiar daca de multe ori ai impresia ca mai rau nu se poate. O sa vina si vremea lucrurilor mai bune. Trebuie doar sa ai incredere in tine...

Stii ce e un "Banchert"?

2008-05-15T22:41:00.000+03:00

“Stii ce e un Banchert? Asculta-ma bine, asta e cea mai frumoasa poveste din lume: Banchert este persoana pe care ti-a harazit-o Dumnezeu, este cealalata jumatate a ta, adevarata ta dragoste. Asa ca toata intelepciunea vietii tale consta in a-l gasi...si mai ales in a-l recunoaste.”

Oare cata lume stie ca exista un astfel de personaj? Oare stie cineva povestea cu “banchert”-ul? Ma indoiesc. Cati dintre voi s-au gandit sa se duca in cautarea iubirii? In cautarea celeilalte jumatati a sa? De gandit poate ca ne-am gandit multi. Cati ati fost in stare sa faceti asa ceva? Eu stiu ca nu am facut-o. Tu ai cautat adevarata dragoste? Cat? Cand? Unde? Dragostea e o particica de speranta, e necontenita reinnoire a lumii, e calea spre pamantul fagaduintei. Cel care isi gaseste jumatatea, devine mai implinit decat toata omenirea la un loc! Omul nu este unic, in sine. Abia cand incepe sa iubeasca devine, intradevar, unic. Nimic din unives nu poate depasi perfectiunea a doua fiinte care se iubesc. Asa merge treaba: exista imagini ale fericirii pe care n-ai dreptul sa le retusezi. Le colorezi dar nu depasesti contururile! Prin urmare, unul si cu unul fac doi, doi face cuplul si cuplul face planuri. Planuri pe care mai tarziu are datoria de a le respecta. Nu ai voie sa gresesti. Atunci cand iubesti...nu gresesti pentru ca poti pierde totul...intr-o clipa.

Deja vu...

2008-05-14T15:33:00.000+03:00

Ai avut vreodata sentimentul ca, desi te afli intr-un loc pentru prima data, totul iti e foarte familiar? Ai avut vreodata senzatia ca stii o persoana foarte bine, desi abia ai facut cunostinta cu ea? Ai avut vreodata o senzatie ciudata, ca si cum ai sti ce se va intampla?

Deja vu. Un sentiment ciudat. Placut uneori. Straniu alte ori. Deja vu-ul are un impact profund asupra multora dintre noi. Indiferent de sex, varsta, natie, culoare, mentalitate sau credinta. Chiar se intampla. Toti trecem prin asa ceva. Mai devreme sau mai tarziu. Prefer mai devreme decat mai tarziu. Prefer sa se intample acum decat cand “imi e lumea mai draga”. Oamenii. Aceiasi. Sentimentele. Aceleasi. Visele. Mereu diferite.

Deja vu in dragoste. Poate e cel mai dureros. Poate fi cel mai placut totusi. Depinde de situatie. Sper sa nu mai am un astfel de deja vu. O data, de doua ori...mi-a ajuns. A treia oara deja e ghinion. Sau inseamna ca cineva acolo sus nu tine la tine. Ciudat cat de asemanatoare pot fi sentimentele provocate. Diferite conjuncturi, diferite persoane, aceeasi situatie. Aceeasi poveste de care te feresti, te loveste mai tare. Aceeasi impresie ca tu esti cel parasit. Aceeasi impresie ca nu te iubeste nimeni. Vrei sa dai dragoste. Poti sa dai dragoste. N-ai cui.

Deja vu. De cate ori ai avut impreia ca “you found the right one”? Acel “prience charming” sau acea “sleeping beauty”. De cate ori ai avut impresia ca te-ai indragostit la prima vedere? De cate ori ai crezut ca e adevarat sau ca va dura o vesnicie? Credeai ca nu se poate termina. Credeai ca este numai al tau si ca te vrea numai pe tine. Te-ai inselat. Barbati... fideli. Rar gasesti asemenea “exponate”. Gasesti de care vrei. Depinde sa sti ce vrei. Eu stiu. Tu sti? Oare perversitatea aparenta poate ascunde sentimente sincere? Oare perversitatea totala poate ascunde dorinte nesatisfacute. Imbinarea pura al unui fizic de invidiat, cu o inima putin perversa si o minte geniala...poate fi un “exemplar bun de luat acasa”. Cate va revasiti in descrierea mea? Cati v-ati pus intrebarile astea? Dar cati ati gasit raspunsul intrebarilor mele? Credezi ca sti? Chiar crezi?....

Ploaia

2008-05-12T19:39:00.000+03:00

Ploua. Stau pe marginea geamului si ma pierd in ploaie. Ploua torential. Aceeasi ploaie se regaseste si in mine. Trecut, amintiri, vorbe, regrete...prezent, intrebari fara raspuns. Zambet inocent. Ciudat. Ploaia avea un efect linistitor asupra mea dar acum...cu cat ploua mai tare cu atat simt cum starile mele se amplifica. Ma scufund. Oare e bine? E normal? Cum sa fie normal? Cum pot fi eu normala? Dupa atatea lucruri facute, dupa atatea idei bolnave ce ma strapung ca pe o foaie, dupa atatea nopti nedormite in care in veneau in minte fel de fel de imagini, intrebari, posibile raspunsuri...nopti ce imi dominau zilele, saptamanile, lunile... Scriu si scriu degeaba.

Am descoperit ca nu mai pot scrie la fel ca inainte...asa cum vroiam eu...asa cum simteam eu. Nu ma mai ajuta. Nimic nu ma mai ajuta. Cand puneam creionul in mana, stiam exact ce am de facut. Ideile, cuvintele veneau instantaneu. Ca o ploaie. O ploaie dureroasa care lasa urme adanci in urma ei. O ploaie acida. Imi topea orice senzatie, orice sentiment. Ardea. Topea. Tot. Ca o ploaie ce te secatuia de orice urma de viata. Ura se transpunea pe hartie. Durerea era mana in mana cu ura. Dorinta de razbunare domnea in continuare in mine. Vroiam mai mult. Tot mai mult. Sete nebuna. Dorinta febrila. Pentru cine? Pentru ce? De ce? Ploua. Incet. Ploaia m-a secatuit. De tot. Ies in ploaia uda. Simt fiecare picatura ce imi atinge corpul. Vreau sa evadez. De tot. La infinit. Cu tine. Te vreau…

Dormi

2008-05-11T21:01:00.000+03:00

Te vad cum dormi. Te ador. Esti ca o mare linistita gata sa izbucneasca din clipa in clipa intr-o furtuna. Copil. Singur. Parca simt nevoia ta de afectiune, de dragoste, de...”noi”. Inca dormi. Stau si te privesc si nu m-as putea satura de tine. Fiecare cm2 din tine are povestea sa. Ranile de la suprafata au fost candva vindecate de saruturi dulci. Nu ale mele. Dar ranile din interior, care dor cel mai tare, au fost oare vindecate? Vreodata? Scriu. Imi aduc aminte conversatiile noastre de ieri. Te-ai deschis in fata mea. Repede. Oare de ce? Oare de ce ma simt atat de bine in preajma ta ? Oare de ce toate intrebarile astea imi invadeaza mintea ca o panza de paianjen ?
Ma uit la tine si parca furtuna din mine cum se linisteste. Te ating usor. Un fior de gheata imi invadeaza trupul. Simt o chimie intre noi atat de mare... Atractie. Maxima. Si nu numai. Love at first sight. I wonder…do you feel the same? I’m afraid of what the answer might be… Love at first sight…second time in my life. Could it be real? Ironic nu? Prima data cand am patit acelasi lucru…tipu’ era tizul tau. Avea acelasi nume, aceeasi culoare de par...aceeasi ochi inocenti si blanzi, in spatele carora se ascund sentimente inimaginabile. Cuvintele imi vin mult prea repede si totusi deloc. Mintea e...goala. Ma pierd. In fericire. In euforie. In tine. Copil. Matur. Trecut prin viata. Traieste. Oare? Chiar traieste cu adevarat? In interior? Ma indrept spre nicaieri. Ma uit la tine si scriu...

Prietenie

2008-05-10T20:41:00.000+03:00

Viata. Exista din totdeauna. Mai buna sau mai rea...fiecare are un rost in viata. Un rol. Care e rolul meu? Care e rolul tau? Rolul nostru?
Viata. Prietenie. De-o viata. Prietenie. Oare ce inseamna cu adevarat? Ultimile zile m-au invatat ca nu exista atat de multi prieteni adevarati. Sunt putini la numar. Da, avem multe “cunostinte”, “amici” dar “prieteni adevarati” avem putini. Poate cu cat sunt mai putini cu atat e mai bine. Dar exista. Sunt adevarati. Ii simti. Aproape. Mereu. Poate ca oamenii pe care ii cunosti in doar cateva ore, cateva zile, cateva saptamani...si aceia care ti se deschid cel mai mult in fata in subiecte intime sau dureroase pentru ei...poate ca aceia iti devin adevaratii prieteni. Cei pe care crezi ca ii cunosti de o viata...ajung sa te dezamageasca. Ca si pe mine.

O credeam prietena mea. Acum nu stiu ce sa mai cred. Stia secretele mele. Tristetile mele. Visurile. Lucrurile care ma faceau sa zambesc. Planurile de viitor. Poate ma cunostea mai bine ca toata lumea. Cum a putut sa faca asta? Oare chiar i-a pasat cu adevarat? De ce m-a facut sa ma deschid in fata ei? M-ai ajutat de atatea ori. Te-am ajutat mereu. Ti-am fost alaturi la bine sau la greu. Poate ca mai mult la greu decat la bine. Dar nu conta pentru mine. Atat timp cat te ajutam si erai prietena mea. Nu conta. Stiai secretele mele intime. Oare de ce nu te-ai putut abtine? Chiar sunt mai importante “poftele” tale decat visele mele? Stai linistita ca nu e prima oara cand sufar. Dar acum ma doare ca erai prietena mea. Poate daca era alta tipa in locul tau ...nu cred ca ma afecta foarte mult...Dar...erai prietena mea...imi stia secretele...gandurile...planurile...tot...”True friendship never ends”. Asta sa crede-ti voi... totul se termina. Odata. Candva. Totul se termina. Mai devreme sau mai tarziu. Toti o sa dam peste asa ceva. Si pe urma o sa ne intrebam...oare am gresit eu cu ceva? Oare eu sunt de vina ca le-am facut cunostinta? Oare sunt o persoana chiar atat de rea? Oare...exista prietenie?

Doare

2008-05-09T15:49:00.000+03:00

Aflu. Si nu imi vine sa cred. E ireal. Credeam ca nu tin la tine. Chiar nu te iubeam. Nu te iubesc. Ma doare. Lacrimile au inceput sa imi invadeze chipul. Simt cum ma afund in prapastie. Prapastia singuratatii. De fiecare data cand incep sa capat putina incredere in mine...cineva are grija sa imi dovedeasca ca nu e chiar asa. Dar acum doare mai tare. De ce? Pentru ca era prietena mea. Una dintre cele mai bune. Cum a putut oare sa imi faca asta? Cum a putut sa ma minta de atatea ori ca ma intelege? Cum a putut sa imi faca asta dupa ce stia toate detaliile?

Doare. Simt cum sufletul meu se transforma intr-o gaura neagra ce absoarbe tot...ce e viu...tot...in jurul ei... Nu imi pot deschide ochii din cauza lacrimilor reci care imi inunda ochii, obrajii calzi, buzele fierbinti. Tremur. Nu de nervi. Nu de frica. Urlu in sinea mea...ca sa nu ii trezesc pe cei din jur. Vreau sa ies si sa urlu...dar nu pot. Vreau sa dau cu pumnii in pereti ca durerea fizica sa o inlocuiasca pe cea sufleteasca. Nu pot.
Stau amutita pe scaun. Inmarmurita de uimire. Tot nu imi vine sa cred. Momentul de furie externa izbucneste. Contactul oaselor pumnului meu cu peretele semana cu acea imagine cand un balon de apa cade de la etajul 10. Doare. Mai tare. Imposibilitatea de a misca degetele, durerea cumplita. Imi place. Palma alba plina de sangele rosu imi provoaca o stare ciudata. Lesin. Greata. Pofta. Gustul sarat al sangelui imi place. E gustul razbunarii. Fructul interzis unora si de neatins altora. Ma uit pe perete si vad picaturile de sange. Ma sperii. Realizez totusi ca este al meu. Ma uit iar la mana si vad prosopul alb plin de rosu. Ma sperii pentru ca nu merita. Nu meriti nici tu...nici ea...nici eu...si totusi doare...

Timpul

2008-05-08T21:13:00.000+03:00

Timpul. Trece. As fi vrut sa il pot opri, doar pentru cateva momente. Timpul poate ucide dar tot el poate apropia oamenii. As vrea sa stea in loc, sa te opreasca aici, langa mine dar nu se poate. Fiecare, are propriul drum de urmat in viata si trebuie sa ni-l urmam. Timpul ne schimba. Ne transforma in oameni mai buni sau mai putin buni, dar ceea ce este cert, acesta ne maturizeaza. Peste cativa ani, poate ca nu vom mai gandi la fel ca acum sau din contra, poate vom gandi exact ca acum, dar mai profund. Nimeni nu poate stii ce va urma. Timpul trece. Trebuie traita clipa. Prezentul. Fara sa ne gandim cu regret la trecut sau sa fim prea nerabdatori in privinta viitorului. Se spune ca omul are un destin scris sus in cer, inca de la prima gura de aer, dar totodata se mai spune si ca omul isi poate crea propriul destin. Tu ce alegi? Tu in ce varianta crezi? Poate ca asa a fost sa fie si poate ca a fost mai bine. Adu-ti aminte de momentele frumoase petrecute alaturi de prietenii tai, alaturi de mine. Adu-ti aminte si de conversatiile interminabile. Adu-ti aminte de clipele traite din plin dar si de momentele triste din viata. Aminteste-ti cu placere. Tot. Pentru ca...avem doar o viata... iar timpul e scurt...

Noaptea

2008-05-08T19:52:00.001+03:00

Statea intinsa in pat, cu piciorul prins in ghips pe doua perne pufoase. Patul ii era aproape de fereastra. Era seara si lumina din camera era inchisa. Afara ploua torential iar ea avea niste dureri groaznice. O durea tot corpul. Ambitia de a atinge performanta in sport o impingea la limite. In ultimile 3 saptamani toate i-au mers prost. O ajunsesera toate relele, se lasase dominata pana si de rautatile pe care le spuneau ceilalti. Statea inchisa in casa de cateva zile, imobilizata . Era singura cu gandurile ei . Brusc se ridica din pat, isi lua cele doua perne pufoase si le aseza pe scaunul de langa fereastra . Se aseza si ea pe un scaun si se lasa purtata de val, in miezul noptii se uita cum ploua . Lasa ca sunetul ploii sa ii invadeze simturile si sa o cuprinda . Pentru o clipa inchise ochii si nu mai simtea altceva decat un fior rece si auzea sunetul ploii. Deschise ochii si se uita afara . Vedea orasul intunecat. Luminile parca erau singurele surse de viata pe care le putea vedea . De cele mai multe ori isi dadea seama ca pierdea orele in fata ferestrei. Imaginea orasului era de o fumusete inexplicabila, o priveliste de care niciodata nu se putea satura . Sa vezi un apus de soare, de la etajul 10, in fiecare seara, era pentru ea ceva divin, chiar perfectiune. Realizase ca de mult nu mai avusese timp sa stea si sa savureze aceste momente. Ii placea ploaia . O facea sa viseze. Si chiar asta se intampla , visa cu ochii deschisi. Se gandea la el . Fusese ceva frumos....

Vad

2008-05-07T17:32:00.000+03:00

Vad. Ma uit in mine si te vad. Ma uit afara si esti si acolo. Camera nenorocita in care stau nu ma mai lasa sa respir. Se strange in jurul meu. Ma da afara. In cautarea libertatii deschid usa si plec. Nu stiu unde ma duc. Nici macar nu stiu unde sunt.Incep sa fug. Fug in cautarea perfectiunii.
Ma impiedic si cad pe nisipul fierbinte si portocaliu al plajei de la apusul soarelui. Imi suprim mintea sa gandeasca si sufletul sa simta. Ma intind pe jos. In douazeci de minute s-a facut intuneric. S-a facut frig. Dar nu ma ridic si continui sa astept.
Asteptarea pare a fi singurul mod de a te face present.Am auzit langa mine niste pasi in nisip. Se indreptau spre mare. I-am lasat sa treaca.
Si totusi ma ridic. Stai langa apa. Nu stiu cine esti si nici nu-mi pasa. Ma intind langa tine si astept. Te sarut pe frunte. Inchizi ochii si ma iei in brate.Tremuri de frig. Simt. Tot. Iti simt pana si mirosul. Al tau. Numai si numai al tau. Adormim. Deja nu mai vreau sa ma mai trezesc.

Ploua

2008-05-06T15:53:00.000+03:00

Daca ploaia ar putea sa stearga durerea din sufletul meu , as vrea sa nu se mai opreasca . As vrea sa ploua tare si repede...sa-mi poata atinge sufletul... Stii de ce ploua? Ploua pentru ca s-a plictisit soarele de cer, ploua pentru ca ii e pamântului sete. Stii de ce moare uneori viata? Moare pentru ca nu mai vrea sa fie viata , moare pentru ca e vie si scurta in clipele de fericire….eu nu sunt ploaie sa ma plictisesc, nici viata sa mor! Ma revolt impotriva unui cer pustiu , un cer care ma priveste neinteles si ma intelege privindu-ma . Cerul meu picura lacrimi de sange si avalanse de nori spre pamantul meu. Fii cerul meu , lasa-ma sa iti fiu pamant... Lasa-ma sa zbor spre tine, lasa-ma sa ajung la tine. Iar tu...cu picaturile tale vei uda pielea mea uscata. Cand o vei atinge vei simti ce simt si eu. We are like angels with just one wing. We can only fly by embracing each other. Ne contopim intr-un singur corp...un singur suflet...un singur “eu”....

Suflet

2008-05-05T20:52:00.000+03:00

Oare sufletul nostru este nemuritor? Sau ce il face pe el de fapt nemuritor? Sa fim noi cei care il putem trimite in rai sau il vom trimite in iad ? Daca Dumnezeu nu a creat iadul, atunci cine l-a creat? Cum de a ajuns el sa existe? Se spune ca...Lucifer a fost si el inger, sus in imparatia Domnului dar ca...o forta mistica l-a impins la fapte necurate. Se mai spune ca...si Lucifer a iubit o data, candva...si chiar a iubit foarte mult...poate prea mult... Oare sa fi suferit atat de mult incat ii place sa ii vada pe cei tradati in dragoste cum sufera, oare ii place sa vda cum unii se razbuna din dragoste, cum oamenii mor pentru dragoste...dar pana la urma urmei...ce este dragostea? Cine o poate defini? Metaforic vorbind, dragostea este cel mai frumos sentiment pe care fiinta umana il poate avea. Astfel poti da nastere altei vieti, altui suflet...altei...lumi...

Dragostea

2008-05-05T14:18:00.000+03:00

Un sentiment ciudat. Am auzit o data ca...se numeste dragoste. Dar ...ce e dragostea? Oare acest sentiment poate schimba firea unui om? Poate schimba modul sau de a trai si gandi? Poate ca da. Dar poate ca...nu sentimentul ne schimba ci...persoana care il provoaca.Oare pura aparitie a unui om te poate schimba? Posibil. Am inceput sa traiesc, sa simt fiecare vibratie, fiecare sunet care ma chiama; mirosul de trandafiri... il simt permanent desi... e doar o senzatie.
Iti vad chipul. Incep sa tremur. Un tremurat ca si cand cuburi de gheata mi-ar strabate venele, si totusi... imi e cald. Atingerea ta ma linisteste. Ma uit in ochii tai, ma scufund in sufletul tau. Descopar... dragostea.
Oare...oare acest sentiment va dura sau... e doar ceva trecator? Oare aceasta caldura va tine la nesfarsit? Poate ca nu. Dar in bratele tale ma simt in siguranta, ca si cand nimeni nu m-ar putea rani, si totusi simt frica...o frica a viitorului. Dar totusi prezentul ma linisteste, simtindu-ma ca un copil caruia ii trebuie atentie.
Mi-am recapatat increderea, increderea de mult pierduta. Simt ca acum, in clipa de fata, tot ce conteaza suntem NOI, intreg universul se poate opri in loc... doar daca vrem NOI...

Destinul

2008-05-04T19:10:00.000+03:00

Destinul. Oare care este adevaratul sens al cuvantului? E ceva care iti este scris sa ti se intample, iti este predestinate? Oare de la prima gura de aer, cineva, acolo sus, ne-a scris destinul? Oare il putem schimba?
In momentul de fata toate aceste intrebari imi urla in minte. Nu ma lasa in pace. Incerc sa ma ocup cu ceva, incerc sa imi ocup timpul si sa ma concentrez asupra lucrurilor care imi plac. Nu reusesc. De ce ma preocupa toate aceste intrebari atat de mult? Am 18 ani, in curand voi termina liceul. Practic…am toata viata inainte. De ce ar trebui sa imi pese de toate astea acum?
Pe zi ce trece, vad tot mai multa lume care, pur si simplu, traiesc clipa fara sa se gandeasca la ce va fi, la ce se va intampla peste cateva minute.Merg pe strada si incerc sa gasesc raspunsuri intrebarilor mele. Parca, mintea imi...imi anuleaza toate celelalte simturi. Nu vad, nu aud, nu simt. Parca sunt un robot. Pe zi ce trece robotelul din mine preia conducerea din ce in ce mai mult, deja toate lucrurile care imi placeau au devenit monotone, banale si...nu mai suport. Vreau...vreau sa ma las in voia destinului dar totodata vreau sa...sa scap de banalitatea asta insuportabila care ma inconjoara. Stau in pat si scriu. Gandurile...curg prea repede sau deloc. Parca simt cum peretii camerei ma tin captiva. Nu ma lasa sa ma descopar, sunt captiva in lumea prostilor, idiotilor care nu sunt in stare sa plece in lume si sa se descopere, sa afle adevarata lor menire in viata...