duminică, 15 februarie 2009

Life isn't fair...


De ce oamenii la care tinem cel mai mult incep sa ne paraseasca atat de curand? De ce trebuie sa trecem prin toata aceasta suferinta? N-ar fi mai usor daca s-ar stinge pur si simplu dintr-o data decat sa indure atata durere?

Stau la birou. Cu stiloul in mana incerc sa imi fac temele. Penita este de prea mult timp pe hartia alba asa ca se innegreste de la cerneala care curge continuu. E precum veninul care se raspandeste in corp. Nu ma gandesc decat la un singur lucru. Cum sa fac sa ii fie bine? Unde sa ma mai duc? Unde sa ma interesez? De ce nu pot face efectiv nimic?

De cateva luni bune imi tot pun aceste intrebari si nu gasesc raspunsuri pentru ele. Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca se va stinge din viata mea. Mai curand decat as vrea eu. As fi vrut sa ma poata vedea terminand liceul, terminand facultatea. As fi vrut sa poata veni la nunta mea dar...se pare ca sunt doar vise...durerea acapareaza corpul ca un virus care gaseste corp sanatos. Ca o tumoare ce se raspandeste mancand celulele inca functionabile...
Mi-a fost alaturi cand aveam cel mai mult nevoie de sprijin. M-a crescut, m-a educat. Nu vreau ca acele momente sa treaca. Nu vreau sa pierd clipele cand imi dadea sfaturi sau cand imi asculta toate problemele lasandu-ma sa ma descarc de toti nervii care ii aveam.... A mers cu mine la toate competitiile, s-a bucurat cu mine la fiecare premiu castigat... Ii tremurau mainile pe aparatul foto de emotie si de mandrie. Nu pot spune ca a fost a doua mea mama dar nici ca imi este mama naturala. Este o mama pe care nu o voi uita niciodata si mi-o voi aminti mereu vesela, in putere si mereu cu o vorba buna pe varful buzelor, cu mana calda mereu gata sa imi stearga lacrimile care imi inghetau chipul.... Sper ca ingerii care o vor lua sub aripa lor protectoare sa aiba mare grija de ea...

vineri, 2 ianuarie 2009

Horoscop

A venit in sfarsit anul 2008. ma uit la telefon si vad ora si data: 23:09, 02-01-2009. Ieri am avut o curiozitate si mi-am citit horoscopul pe anul 2009. Se pare ca va fi un an pe cinste. Din cate imi aduc aminte, suna promitator inca din prima luna, spunand ca ma voi bucura de incredere totala din partea partenerului de viata. Pot spune ca anul 2009 a inceput chiar mai mult decat bine pentru ca in seara de revelion am dormit la tine si pe 1 ianuarie cand m-am trezit dimineata, erai tu alaturi de mine si mi-ai spus “buna dimineata” trezindu-ma cu un sarut. Acest revelion a fost cel mai frumos revelion petrecut vreodata. De ce? Pt ca am fost alaturi de tine, de prietenii nostrii, am facut ce am vrut noi, fara retineri si mam trezit langa tine dimineata. Din cate imi aduc aminte, horoscopul mai spunea si ceva de genul ca voi evita singuratatea. Pai cum sa nu fie asa cand te am pe tine alaturi? Nu voi fi niciodata singura atat timip cat te am pe tine. “Sub protectia lui Jupiter, sunteti in forma maxima si puteti avea realizari deosebite. Va bucurati de o energie debordanta, iar capacitatile intelectuale sunt la cote maxime.” Cum sa nu vezi lumea altfel, intr-o alta lumina, cand citesti numai vesti bune? Pe romaneste, ca sa inteleaga tot omul, cei ce sunteti in zodia Varsator, precum autoarea acestui post, si sunteti in clasa a 12a, de asemenea precum autoarea, veti lua bacul cu bine, veti intra la facultate, daca aveti de gand sa dati examenul pt carnet il veti promova cu bine, in cazul in care sunteti indragostiti, veti avea o viata de cuplu fericita. “Sunteti foarte activ in 2009 si se pare ca veti calatori destul de mult.” Daaaa, dupa bac munte, mare, munte mare, peste tot vom colinda. Deja vom fi studenti, nu vom mai avea stresuri atat de mari. Vom fi mult mai liberi in luarea decizilor, vom fi “pe propriile picioare”, com face ce vom vrea noi fara sa se mai tina cont de una sau de alta, fara sa ni se zica ca nu avem voie sa mergem undeva pt ca suntem pedepsiti....

Anul nou se pare a fi unul foarte bun, cu multe realizari grozave. Si asa va fi daca avem incredere in noi si in puterile noastre...

luni, 29 decembrie 2008

Ganduri inainte de Revelion

Inca 50 de ore si s-a terminat si anul 2008. a fost un an frumos, am avut multe lucruri de care sa ma bucur dar si care sa ma intristeze. Am reusit sa trec peste.

Daca ar fi sa o iau in ordine cronologica, as incepe cu luna februarie. A fost un inceput frumos de an pentru ca atunci a fost ziua mea, zi in care am sarbatorit 18 ani de viata, petrecere la care mi-au fost alaturi prietenii dragi...chiar daca nu au fost toti sau chiar daca pe parcurs am mai pierdut din ei...iar la cateva zile distanta a fost Ziua Indragostitilor. Nu pot spune ca am fost trista in ziua aceea din cauza ca inca incercam sa uit pe cineva si imi era destul de greu vazandu-l zilnic, dar nici ca am fost foarte fericita....sa spunem ca eram impacata cu ideea ca am prieteni adevarati si ca ma bucur ca imi sunt alaturi. In luna martie a fost martisorul si 8 martie. Luna martie imi place destul de mult si nu pentru ca sunt doua sarbatori la un interval de o saptamana ci pentru ca aceasta luna anunta venirea primaverii, un anotimp destul de frumos deoarece simti si vezi cum natura revine la viata... Din luna mai pot spune ca mi s-a schimbat viata incepand cu ziua de 3 mai, cand am aflat ca unele prietene pe care le credeam dintre cele mai bune nu sunt chiar asa cum credeam eu. Din ziua respectiva hotarasem ca voi lua totul in ras, ca voi face ce ma va taia capul si ca nu ma va interesa daca voi rani oameni sau nu. Asta pana in ziua de 16 mai cand am fost la majoratul unei prietene foarte bune pe care o stiu de vreo 8 ani de zile, din prima zi cand am descoperit “generala”, clasa a 5a. Majorat la care am spus ca nu ma intereseaza sa ma cuplez cu cineva, i just wanna have fun. Sa zicem ca s-au intamplat amandoua, fara sa vreau. Mam distrat de minunte si pot spune ca acolo mi-am descoperit dragostea de mult cautata. I-am luat id-ul de mess si am continuat sa vb cu tipul respectiv in continuu. La cateva zile dupa aceea a fost din nou ziua mea cand m-a surprins placut, sunandu-ma sa imi spuna “La multi ani!”. A fost un lucru la care nu m-am asteptat. A doiua zi, am hotarat sa ne intalnim asa ca zis si facut. Din clipa cand ne-am sarutat prima data....suntem nedespartiti. Am reusit sa ne indragostim (eu zic ca a fost dragoste la prima vedere) atat de repede incat nici macar acum, cand scriu aceste cuvinte nu imi vine sa cred ca au trecut 7 luni. 7 luni in care mi-a fost alaturi indiferent de situatie... am reusit sa iau CAE-ul cu bine si s-a bucurat alaturi de mine. Ne-am bucurat de reusitele amandurora, pentru ca si el a promovat testul si inca mult mai bine ca mine. Au fost fel de fel de momente, unele foarte bune pe care nu le voi uita niciodata deoarece mi s-au intiparit nu numai in minte ci si in suflet, altele care ne-au facut sa ne gandim mai bine la ceea ce avem si daca merita sa continuam in aceasta relatie sau nu. Am hotarat ca merita, ca merit, ca meritam...ca nu vrem, niciunul, sa pierdem ce avem. Orele trec...revelionul se apropie...nu pot sa cred ca voi incepe un an nou, destul de greu pentru amandoi, alaturi de el... Va fi greu, va trebui sa muncim mult dar vom trece cu bine peste...pentru ca asa e la noi, trecem peste totul cu bine. Te Iubesc Mult, oare stii? Oare stii cu adevarat cat de mult de iubesc?...

Nu stiu ce importanta are pentru voi, cei care cititi acest blog, ceea ce scriu. Nu stiu daca considerati ca merita citit sau daca eu merit atentia voastra...sper ca da. Pentru mine acest blog este ca un jurnal unde imi pot expune ideile si sentimentele... Nu stiu cati dintre voi simtiti ceea ce simt eu dar daca nu o simtiti va doresc, in prag de an nou, sa vi se indeplineasca in anul care vine toate dorintele si sa nu duceti lipsa de dragoste... La Multi Ani!

luni, 22 decembrie 2008

Cum te vad eu


Cum te vad eu? Nu e foarte usor sa spui in cuvinte cum vezi persoana de langa tine. Pai...sa o luam usor.
Esti o persoana cu multa incredere in ea, o fire puternica si foarte sensibila in acelasi timp. Cand iubesti cu adevatat, iubesti din tot sufletul si nu iti e frica de nimic. Nu iti e frica in general de nimic, nici de greseli, nici de moarte. Esti o persoana care tine foarte mult la prietenii adevarati si incearca sa ii ajute mereu, fiind alaturi de ei de fiecare data, la bine sau la rau. Si nu numai... ajuti persoanele pe care le crezi tu importante, poate ca nu pentru tine, dar importante pentruu altii pe care tu ii cunosti destul de bine.
Ai o putere de manipulare excelenta, de care nimeni nu isi da seama. Ai momente de un calm extraordinar, calmul ala de dinaintea furtunii si momente de furie maxima cand furtuna loveste coasta si distruge tot ce este in calea ei.
Esti o persoana care a trecut prin multe in viata, poate mai mult decat altii si stie ce inseamna cu adevarat sa traiesti. O persoana care a facut greseli, careia ii pare rau pentru ele mai mult sau mai putin (de cele mai multe ori nu ii pare rau deloc). O persoana care a trait din plin unele momente chiar daca, poate, nu era chiar momentul potrivit.
Ai o mentalitate deosebita, si de cele mai multe ori cand purtam discutii serioase ma uimeste increderea pe care o ai in mine si increderea pe care o inspiri oamenilor in ei. Imi place ca putem sa purtam discutii tampite, discutii kinky, discutii serioase. Imi place ca ma faci sa rad aproape mereu, cel putin de fiecare data cand ne vedem desi nici pe mess nu e mare diferenta.
Esti o persoana care inca de la o varsta atat de frageda vrea sa isi descopere potentialul, vrea sa vada cat se poate descurca pe propriile picioare. De aici rezulta maturitatea si ca esti capabil sa isi faci propria viata. Multi prefera sa stea “in baza parintilor” pana termina facultatea iar atunci au o diploma in mana si habar nu au ce inseamna cu adevarat lumea. Nu au pic de experienta chiar daca au terminat cine stie ce facultate.
Imi place ca esti comunicativ si ca te intelegi cu aproape oricine. Imi place ca iti poti face cunostinte iar de aici, cine stie, poate chiar viitori clienti. (you never know what might happen.)
Te iubesc pur si simplu. Pentru tot ce existi tu, pentru ce vrei sa devii, pentru ce rezervi viitorului nostru.

joi, 27 noiembrie 2008

Doar tu


18.38. Stau in pat cu lumina inchisa. Afara e deja intuneric de vreo 40 de minute, poate chiar mai mult. Intinsa in pat, incerc sa ma odihnesc putin pentru a putea reveni la temele banale pentru scoala. Maine am teza, test... nu am niciun chef de invatat. Cu ochii inchis, ma scufund in lumea mea. Lume care te cuprinde si pe tine. Tu esti lumea mea. Esti in mintea mea mereu, nu exista clipa cand sa nu ma gandesc la tine. Imi imaginez cum vom arata peste cateva luni cand vom termina liceul. Asta vrem amandoi, sa se termine mai repede si sa ne putem face viata....viata noastra. Sa ne indeplinim planurile facute inca de la primele intalniri. Imaginile apar din ce in ce mai repede trezind emotii. Imi aduc aminte momentele pe care eu le pretuiesc, imi imaginez viitorul alaturi de tine. Nu m-as plictisi nici macar o clipa. Te iubesc. Esti tot ce vreau, esti perfect. Imi spunei ca iti place ca iti maresc orgoliul cu fiecare ocazie pe care o prind. Imi aduc aminte petrecerea de acum cateva saptamani la care am mers impreuna. Chiar daca eu nu cunosteam aproape pe nimeni nu m-am simtit in plus. Pentru ca eram cu tine si vroiam sa fiu acolo. Imi aduc aminte sentimentele, emotiile, fluturii din stomac pe care mii dadeai. Cat de sexy puteai sa fii...imi dadeai fiori atunci cand ma atingeai cand dansam impreuna aratandu-mi cat de mult ma vrei, felul in care ma sarutai ma incita la maxim. Cum faceai ca toata lumea sa fie atenta la noi chiar si pentru o clipa. Toata lumea ne privea, unii cu mai putina invidie, altii mureau de invidei. Pentru ca eu te aveam, pentru ca eram a ta. Stii al dracu de bine sa arati lumii ca sunt a ta si numai a ta. Ador cand esti romantic, chiar daca nu vrei sa o recunosti. Imi place ca poti fi foarte senzual si ca ma surprinzi mai mereu. Imi place ca stii cum sa te porti cu mine, cum sa ai grija de mine, imi place fizicul tau pentru ca protectia ta isi face si mai mult simtita prezenta. Esti una dintre putinele persoane care nu ma judeca pentru gandurile mele, pentru faptele mele sau pentru vorbele mele. Imi place ca stii atat de multe si ca vrei sa ma inveti atat de multe, sa pot evolua eu ca persoana in timp ce noi evoluam ca un cuplu. Stii sa manipulezi oamenii al naibii de bine, uneori stiu ca aplici tehnica asta si pe mine si sunt constienta dar...nu pot rezista, recunosc. Te iubesc asa cum esti si nu vreau sa te schimb, nu vreau sa te schimbi vreodata.

joi, 9 octombrie 2008

In miez de noapte


“ E prima ora din prima zi,
E greu fara tine nu pot minti,
Tu ai fost totul si puteai fi...
E prima vara din primul an,
Azi numai ploaia imi bate la geam,
Si imi aminteste cat te iubeam...”

Imi place melodia. Versurile sunt putine dar daca le asculti cu atentie, si stii intelesul lor ti se va parea la fel de frumoasa cum mi se pare si mie, chiar daca ea este trista. Vocile se coordoneaza perfect, in acelasi ritm cu muzica, in acelasi tempo. Ascult melodia, care canta deja de 10 minute, si ma gandesc la tine. Ma gandesc tot timpul la tine. De fiecare data cand nu esti langa mine iti simt lipsa. Mai ales in momentele cand avem mici divergente, mici certuri. Te iubesc si am nevoie de tine asa cum nu am mai avut nevoie de cineva pana acum in viata mea. Ma doare cand ne certam sau cand lucrurile nu ies asa cum vrem noi.

Dragostea noastra este ca o floare. De fiecare data cand ne vedem, cand ne sarutam, cand ne iubim...florii ii mai creste cate o petala. Iar atunci cand ne certam sau cand avem divergente, atunci cand ma doare, aceleiasi flori ii cade cate o petala. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt. Sentimente complexe si complicate pe care nici macar eu nu le inteleg uneori. De fiecare data cand vreau sa explic, ma blocez. Asa ca stau calma cateva momente si o iau de la capat incercand sa explic ceea ce simt.

Visele iar apar si dispar. As vrea ca visele cu noi sa nu dispara niciodata. De multe ori mi se pare ca traiesc un vis. Un vis mult prea frumos ca sa fie adevarat. Oare dupa atatea cautari sa fi gasit acel “prince charming” care nu ma va dezamagi niciodata? Acel print care ma va face fericita de fiecare data? Oare poate fi adevarat? De ce am impresia ca traiesc un vis prea frumos ca sa fie adevarat? Sunt fericita. Ma faci fericita. Ma faci sa ma simt femeie, sa ma simt atragatoare, sa ma simt frumoasa. Mi-ai spus de multe ori ca sunt frumoasa dar astea sunt simple vorbe. Modul in care te porti cu mine, modul in care ma privesti, atunci cand ma descoperi din ce in ce mai mult...asa imi demonstrezi ca sunt frumoasa. Nu m-am considerat niciodata frumoasa dar tu...imi demonstrezi ca m-am inselat. Nu ar trebui sa imi fie frica, nu cu tine. Imi inspiri incredere. Am mai multa incredere in tine decat am in mine. Esti acel om pe care l-am cautat toata viata mea.

Numele tau este la fel de comun ca si al meu. Un nume comun cu in chip special si un suflet nemai intalnit. Te iubesc pentru cine esti, pentru tot ce faci pentru mine si pentru oamenii de care iti pasa. Te iubesc pentr personalitatea ta, mentalitatea ta, sufletul tau si grija permanenta pe care o porti oamenilor despre care crezi ca merita. Imi place ca si atunci cand nu stii daca faci bine sau nu, nu iti pierzi increderea si continui sa mergi mai departe. Imi place ca risti chiar si atunci cand, poate, nu ar trebui. In starile mele de cumpana ma intreb daca sunt destul de buna pentru tine si de multe ori nu gasesc raspunsuri intrebarilor mele. Tu vezi ceva in mine ce eu nu vad.

Odata mi-ai spus ca, sunt o fire al naibii de puternica. Asta credeam si eu inainte dar pe parcursul ultimilor ani, sa zicem ca am incetat sa cred asta. Mi-ai mai spus ca...sunt o tipa complet diferita fata de ce stiai tu, chiar mi-ai dat vreo 2 exemple. Incapatanata - sentimentala, dura – dragastoasa. Cat de dura pot si daca de multe ori nici macar un copil mic de 4-5 ani nu face cum ii spun eu? Cat de sentimentala pot fi daca uneori nici macar pe mine nu ma mai iubesc sau nu ma mai suport? Degeaba sunt incapatanata daca niciodata nu iese ce vreau eu.
Scriu, citesc si recitesc scrierile vechi. Observ ca sunt din ce in ce mai nesigura pe mine. Scriu numai lucruri negative, pentru sa asa le simt. Curand voi ajunge sa ma distrug singura. Momentan, singurul lucru care ma opreste sa fac asta este dragostea. M-ai facut sa ma indragostesc cu adevarat, intr-un timp atat de scurt.
“ Vlad : Deea, orice ar fi tine minte asta..niciodata n-o sa te judec...orice ar fi..de orice ti-ar fi jena...trust me.
Deea: stii ca te simt exact in clipa asta in sufletul meu...ca ma iei in brate?
Deea : e foarte ciudat...
Deea : simt cum o flacara interioara imi arde tot corpu
Vlad : imi place ca stii al dracu de bine sati descrii sentimentele.”

Si totusi, nu stiu sa explic ce simt. Nu imi pot explica sentimentele mele pentru tine. De fiecare data cand incerc sa iti spun, am impresia ca spun acelasi lucru desi nu vreau asta. Sper sa intelegi exact ce vreau eu sa explic pentru ca de multe ori, unele lucruri chiar nu pot fi explicate...trebuie sa le simtit. Sper ca si tu sa simti la fel ca mine. Te iubesc...te iubesc enorm si te voi iubi mereu, indiferent de ce va fi sau cum se va termina, daca se va termina vreodata. Nu vreau sa te pierd din cauza unei prostii...sau din cauza timiditatii mele. Te iubesc...

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Incredible things




Sunt momente pe care pur si simplu nu le poti explica. Exista momente care pur si simplu sunt magice. Exista doua tipuri de astfel de momente: cele petrecute cu prietenii cu adevarat importanti si momentele petrecute cu persoana iubita.

Am avut si eu parte de astfel de momente, din ambele categorii. Pot spune ca au fost si mai frumoase momentele respective pentru ca aveam langa mine persoanele pe care le iubesc enorm.

Daca ar si sa pot multumi in cuvinte pentru prietenii adevarati care ii am, as face-o...dar sunt unele lucruri pe care pur si simplu nu le poti exprima in cuvinte, sunt unii oameni carora nu le poti spune cat de mult ii iubesti, sunt unii oameni care pur si simplu iti schimba viata prin pura lor prezenta.

Mai sunt doar cateva zile si incepe scoala. Intr-un fel imi pare rau ca s-a terminat vara. A fost cea mai frumoasa vara pe care am avut-o in cei 18 ani de zile. Am avut parte de tot felul de momente, tot felul de senzatii. Am reusit sa ma apropii enorm de unii oameni, am reusit sa ii indepartez pe unii care ii credeam prieteni adevarati... s-au dovedit a nu fi asa... Am descoperit ca nu mai vreau sa fiu ranita de cei pe care ii credeam prieteni, am descoperit ca nu mai vreau sa sar in ajutorul oricui, decat pentru oamenii care chiar conteaza pentru mine si cel mai important am decoperit dragostea adevarata.
Am fost plecata o saptamana la munte. In saptamana aia am simtit cu adevarat vacanta, libertate, dragoste. Am simtit ce inseama sa fi liber cu adevarat, ce inceamna sa fiu iubit cu adevarat, ce inseamna sa ai prieteni care ar face orice pentru tine. Daca as putea sa le demonstrez acestor oameni cat inseamna pentru mine n-as ezita niciun moment sa o fac.
Poate ca nu inseamna cine stie ce acest post pentru multi, unii sunt convinsa ca nici nu veti intelege ce vreau sa spun sau sa explic, sa exprim, dar cei care stiu la ce ma refer (si nu numai cei cu care am fost plecata la munte, adevaratii mei prieteni, voua ma adresez) as vrea sa stiti cat de mult va iubesc, cat de mult apreciez prietenia voastra, cat de mult o pretuiesc. Cat despre tine iubitul meu...sa nu te indoiesti niciodata de dragostea mea si de ce sunt in stare sa fac pentru noi...