Rande vous [VIII]

Dupa ore in sir de vorbit, despre viata lor, despre ce au ratat, despre relatii, despre prietenii, Bella il dadu afara pe Leo. De ce? Pentru ca nu intelegea cum de a avut acesta tupeul de a veni la ea acasa si de a-i spune toate aceste prostii. Ce prosti probabil va intrebati. Dupa ce discutasera despre viata lor din liceu, din facultate, relatiile care cei doi le-au avut, Leo nu s-a mai putut abinte si ii tranti Bellei bomba: "Te iubesc!!! Te-am iubit din prima clipa cand te-am vazut. Am tot incercat sa te fac sa intelegi asta dar tu nu vedeai semnele mele. Cand am intalnit-o pe Amy am crezut ca te pot face geloasa si ca iti vei da seama. In schimb am inceput sa ma indragostesc de ea si nu am stiut ce sa fac. Eram foarte confuz. Te vroiam pe tine dar si pe ea in acelasi timp. M-am casatorit cu Amy dar te iubeam in secret. De aceea ii faceam vizite bunicii tale. Casnicia mea cu Amy nu a durat foarte mult pentru ca aceasta sa saturat sa se simta neglijata asa ca m-a parasit. A zis ca vrea sa fie iubita si sa i se ofere atentie. Lucruri pe care eu nu i le pot oferi si ca e mai bine asa. Te iubesc Bella. Trebuia sa iti spun asta in speranta ca lucrurile se vor indrepta." Bella tranti usa in urma lui Leo dupa ce il dadu afara din casa, cazu in genunghi si incepu sa planga. "Prostule, te-am iubit ca pe fratele meu, ti-am spus toate secretele mele iar tu acum, dupa atata timp imi spui asa ceva? Nu am nevoie de asta. Lasa-ma in pace.", erau ultimile cuvinte din mintea ei. Plangea, ghemuita in fata usii. Vorbind cu el isi adusese aminte de prima ei dragoste. Primul baiat de care se indragostise. Era la liceu, in clasa a X-a. El era tot clasa a X-a dar intr-un alt liceu. Se cunoscusera la ziua unei prietene comune. Din prima clipa cand s-au vazut a fost ceva intre ei. Au vorbit toata noaptea. A fost invitata la dans de catre alt baiat dar ea se tot uita la el. Il vedea cum se uita la cel cu care dansa, prieteni fiind cei doi, cum se uita la el cu ura iar in ochii lui se puteau vedea cuvintele "eu trebuia sa fiu cel care danseaza cu tine, nu el". Nu isi mai aducea aminte toate detaliile fizice, dar ochii lui de un verde patrunzator nu ii va uita niciodata. Isi aducea aminte sclipiri din momentele petrecute cu el. Momente in care era indragostita pana peste cap de el, iar el o considera centrul universului sau. Isi adusese aminte primul sarut, emotia acestuia, prima data cand a luat-o in brate, cum tremura, prima data cand i-a adus un trandafir, primul ursulet primit, prima data cand acesta i-a cantat, prima noapte de dragoste. Plangea pentru ca Leo ii readusese la viata toate aceste sentimente. Sentimente ce le ingropase undeva adanc si le facuse uitate. Suferise mult prea mult in urma despartirii drastice a celor doi. Isi adusese aminte si cum s-a simtit cand a aflat ca el o inselase cu alta. Lumea ei se prabusise, cazuse in depresie. Fusese foarte nesigura pe ea, pe sentimentele ei, pe tot. Raza ei de soare fusese Filip, pe care il cunoscuse in timp ce poza pentru o revista de moda. Cum Filip era fotograf, ea poza pentru revista respectiva din pasiune pentru arta, cei doi au legat o prietenie foarte lunga, puternica si frumoasa. Erau in primul rand prieteni. Chiar daca lucrurile au luat o intorsatura neasteptata, iar cei doi s-au despartit, prietenia lor a ramas intacta. Ii era dor de Filip. Ar fi vrut sa fie langa ea, sa o ia in brate si sa o linisteasca, sa o faca sa uite de toate lucrurile acelea. Asa cum facuse si prima data. "Filip unde esti? Cand vii? Sunt in casa de pe plaja. Am nevoie de tine. Te rog ajuta-ma. Bella". Era tarziu, era obosita, extenuata mai mult psihic decat fizic, Bella adormi in fata usii, cu rimelul intins pe fata, parul cret era valvoi, ghemuita ca un pui de pisica caruia ii e frica de ceva...sau cineva...

Rande vous [VII]

Socata inca, Bella nu avusese nicio reactie. De partea cealalta a usii era Leo. (Leo...hmm...poveste lunga. Hai sa va explic. Leo era cel ma bun prieten al Bellei pe vremea cand acestia erau copii. Bunica Bellei a fost colega de banca in scoala generala cu bunica lui Leo, automat acestea au ramas prietene. Cei doi se intelegeau foarte bine. Se vedeau doar in vacante locuind in orase diferite dar se bucurau din plin de timpul petrecut impreuna atunci cand se vedeau. Totul a fost frumos pana cand Leo s-a indragostit pentru prima data. Fata de care acesta se indragostise era foarte geloasa pe Bella. Avea si motive. Practic Bella era ca o sora pentru Leo, o sora de care Leo ar fi putut sa se indragosteasca. Amy nu fusese la fel de instarita de mama natura ca Bella. Aceasta avea niste ochi negrii mari, un par blondut si putin ondulat, putin plinuta, micuta de statura si cu niste ochelari micuti rotunzi pe varful nasului, in timp ce Bella arata ca un manechin inca de mica. Bruneta cu ochii albastrii, bine proportionata datorita sportului, inalta si cu un zambet ce te facea si pe tine sa zambesti. Dupa cum spuneam, Bella si Leo au fost mai mult decat prieteni foarte buni pana in momentul aparitiei lui Amy. Atunci a inceput sa se rupa relatia celor doi. Amy incepuse sa fie geloasa pe Bella, pentru ca se intelegea atat de bine cu prietenul ei. Cei doi au inceput sa se certe, au inceput sa se ignore pana cand Bella a hotarat ca e cel mai bine sa rupa relatia cu Leo si a incetat sa isi mai petreaca vacantele la bunicii ei. Venea destul de des, dar statea foarte putin. Evita orice contact pe care ar fi putut sa il aiba cu Leo, pierzand legatura cu acesta definitiv.) Trecand peste starea de uimire, Bella incerca sa poarte o conversatie cu acesta:
"- Ce cauti aici?"
"- Asa intampini tu un vechi prieten? Nu te-ai schimbat deloc, tot impulsiva ai ramas."
"- Te asteptai cumva sa am alta reactie? Sunt surprinsa. Si totusi, nu mi-ai raspuns la intrebare."
"- Am aflat de la bunica ta ca ai tai ti-au cumparat casa de pe malul marii. Chiar ma intrebam cine a cumparat-o."
"- Unu la mana: ce cauti tu la bunica mea? Si doi la mana: de ce erai curios cine a cumparat casa?"
"- Unu la mana: am tot incercat sa te caut, chiar si dupa ce ne-am certat. Am vazut ca ma tot evitai, dar vroiam sa vorbim. Din moment ce nu puteam sa dau de tine, m-am gandit ca as putea vorbi cu bunica ta sa imi dea un numar de telefon sau ceva, ca sa pot da de tine. Nu a vrut. Mi-a spus ca te-am ranit foarte mult si ca e mai bine sa nu te mai caut asa ca bunica ta mi-a devenit "partener de conversatie". Cand aveam putin timp liber ma duceam in vizita si vorbeam cu dumneaei. Imi povestea de tine. Imi spunea ca ai un job foarte bun pe un post destul de important, ca te-ai maturizat foarte mult si ca te-ai facut foarte frumoasa. Nu o credeam pe cuvant dar acum ii dau toata dreptatea. Esti foarte frumoasa Bella. Doi la mana: cum sa nu fiu curios? Doar e opera mea. Eu am proiectat casa. Agentia imobiliara nu a vrut sa imi spuna cine a cumparat-o, dar ultima discutie pe care am avut-o cu bunica ta, m-a facut sa realizez ca tu esti. Mi-am adus aminte ca de cand eram mici iti doreai o astfel de casa. Ca sa fiu sincer, cand lucram la proiect, ma gandeam cum as putea sa o fac ca sa iti placa. Cum e? Am nimerit-o?"
"- Nu stiam ca te-ai facut arhitect. Nu prea aveai talent la desen iar imaginatie cu atat mai putin. Sunt impresionata sincera sa fiu. Casa e foarte frumoasa. Da, ai nimerit-o de data asta."
"- Ma bucur ca iti place."
"- Asta nu schimba cu nimic situatia. Ce a fost si ce s-a intamplat."
"- Stiu. Nici nu pretind asa ceva. As putea sa intru? As vrea sa vorbim daca se poate."
Bella isi aminti de intalnirea sa cu Damian. Era foarte curioasa sa afle motivele pentru care venise Leo sa o vada.
"- Da... Intra."
Isi lua telefonul si ii trimise un mesaj lui Damian: "Damian...imi pare rau dar trebui sa contramandam planurile pentru ziua de azi. Mi s-a intamplat ceva neasteptat si... o sa iti explic cand ne vedem. Suna-ma mai pe seara. Te rog."