Rande vous [VIII]

Dupa ore in sir de vorbit, despre viata lor, despre ce au ratat, despre relatii, despre prietenii, Bella il dadu afara pe Leo. De ce? Pentru ca nu intelegea cum de a avut acesta tupeul de a veni la ea acasa si de a-i spune toate aceste prostii. Ce prosti probabil va intrebati. Dupa ce discutasera despre viata lor din liceu, din facultate, relatiile care cei doi le-au avut, Leo nu s-a mai putut abinte si ii tranti Bellei bomba: "Te iubesc!!! Te-am iubit din prima clipa cand te-am vazut. Am tot incercat sa te fac sa intelegi asta dar tu nu vedeai semnele mele. Cand am intalnit-o pe Amy am crezut ca te pot face geloasa si ca iti vei da seama. In schimb am inceput sa ma indragostesc de ea si nu am stiut ce sa fac. Eram foarte confuz. Te vroiam pe tine dar si pe ea in acelasi timp. M-am casatorit cu Amy dar te iubeam in secret. De aceea ii faceam vizite bunicii tale. Casnicia mea cu Amy nu a durat foarte mult pentru ca aceasta sa saturat sa se simta neglijata asa ca m-a parasit. A zis ca vrea sa fie iubita si sa i se ofere atentie. Lucruri pe care eu nu i le pot oferi si ca e mai bine asa. Te iubesc Bella. Trebuia sa iti spun asta in speranta ca lucrurile se vor indrepta." Bella tranti usa in urma lui Leo dupa ce il dadu afara din casa, cazu in genunghi si incepu sa planga. "Prostule, te-am iubit ca pe fratele meu, ti-am spus toate secretele mele iar tu acum, dupa atata timp imi spui asa ceva? Nu am nevoie de asta. Lasa-ma in pace.", erau ultimile cuvinte din mintea ei. Plangea, ghemuita in fata usii. Vorbind cu el isi adusese aminte de prima ei dragoste. Primul baiat de care se indragostise. Era la liceu, in clasa a X-a. El era tot clasa a X-a dar intr-un alt liceu. Se cunoscusera la ziua unei prietene comune. Din prima clipa cand s-au vazut a fost ceva intre ei. Au vorbit toata noaptea. A fost invitata la dans de catre alt baiat dar ea se tot uita la el. Il vedea cum se uita la cel cu care dansa, prieteni fiind cei doi, cum se uita la el cu ura iar in ochii lui se puteau vedea cuvintele "eu trebuia sa fiu cel care danseaza cu tine, nu el". Nu isi mai aducea aminte toate detaliile fizice, dar ochii lui de un verde patrunzator nu ii va uita niciodata. Isi aducea aminte sclipiri din momentele petrecute cu el. Momente in care era indragostita pana peste cap de el, iar el o considera centrul universului sau. Isi adusese aminte primul sarut, emotia acestuia, prima data cand a luat-o in brate, cum tremura, prima data cand i-a adus un trandafir, primul ursulet primit, prima data cand acesta i-a cantat, prima noapte de dragoste. Plangea pentru ca Leo ii readusese la viata toate aceste sentimente. Sentimente ce le ingropase undeva adanc si le facuse uitate. Suferise mult prea mult in urma despartirii drastice a celor doi. Isi adusese aminte si cum s-a simtit cand a aflat ca el o inselase cu alta. Lumea ei se prabusise, cazuse in depresie. Fusese foarte nesigura pe ea, pe sentimentele ei, pe tot. Raza ei de soare fusese Filip, pe care il cunoscuse in timp ce poza pentru o revista de moda. Cum Filip era fotograf, ea poza pentru revista respectiva din pasiune pentru arta, cei doi au legat o prietenie foarte lunga, puternica si frumoasa. Erau in primul rand prieteni. Chiar daca lucrurile au luat o intorsatura neasteptata, iar cei doi s-au despartit, prietenia lor a ramas intacta. Ii era dor de Filip. Ar fi vrut sa fie langa ea, sa o ia in brate si sa o linisteasca, sa o faca sa uite de toate lucrurile acelea. Asa cum facuse si prima data. "Filip unde esti? Cand vii? Sunt in casa de pe plaja. Am nevoie de tine. Te rog ajuta-ma. Bella". Era tarziu, era obosita, extenuata mai mult psihic decat fizic, Bella adormi in fata usii, cu rimelul intins pe fata, parul cret era valvoi, ghemuita ca un pui de pisica caruia ii e frica de ceva...sau cineva...