Ganduri inainte de Revelion

Inca 50 de ore si s-a terminat si anul 2008. a fost un an frumos, am avut multe lucruri de care sa ma bucur dar si care sa ma intristeze. Am reusit sa trec peste.

Daca ar fi sa o iau in ordine cronologica, as incepe cu luna februarie. A fost un inceput frumos de an pentru ca atunci a fost ziua mea, zi in care am sarbatorit 18 ani de viata, petrecere la care mi-au fost alaturi prietenii dragi...chiar daca nu au fost toti sau chiar daca pe parcurs am mai pierdut din ei...iar la cateva zile distanta a fost Ziua Indragostitilor. Nu pot spune ca am fost trista in ziua aceea din cauza ca inca incercam sa uit pe cineva si imi era destul de greu vazandu-l zilnic, dar nici ca am fost foarte fericita....sa spunem ca eram impacata cu ideea ca am prieteni adevarati si ca ma bucur ca imi sunt alaturi. In luna martie a fost martisorul si 8 martie. Luna martie imi place destul de mult si nu pentru ca sunt doua sarbatori la un interval de o saptamana ci pentru ca aceasta luna anunta venirea primaverii, un anotimp destul de frumos deoarece simti si vezi cum natura revine la viata... Din luna mai pot spune ca mi s-a schimbat viata incepand cu ziua de 3 mai, cand am aflat ca unele prietene pe care le credeam dintre cele mai bune nu sunt chiar asa cum credeam eu. Din ziua respectiva hotarasem ca voi lua totul in ras, ca voi face ce ma va taia capul si ca nu ma va interesa daca voi rani oameni sau nu. Asta pana in ziua de 16 mai cand am fost la majoratul unei prietene foarte bune pe care o stiu de vreo 8 ani de zile, din prima zi cand am descoperit “generala”, clasa a 5a. Majorat la care am spus ca nu ma intereseaza sa ma cuplez cu cineva, i just wanna have fun. Sa zicem ca s-au intamplat amandoua, fara sa vreau. Mam distrat de minunte si pot spune ca acolo mi-am descoperit dragostea de mult cautata. I-am luat id-ul de mess si am continuat sa vb cu tipul respectiv in continuu. La cateva zile dupa aceea a fost din nou ziua mea cand m-a surprins placut, sunandu-ma sa imi spuna “La multi ani!”. A fost un lucru la care nu m-am asteptat. A doiua zi, am hotarat sa ne intalnim asa ca zis si facut. Din clipa cand ne-am sarutat prima data....suntem nedespartiti. Am reusit sa ne indragostim (eu zic ca a fost dragoste la prima vedere) atat de repede incat nici macar acum, cand scriu aceste cuvinte nu imi vine sa cred ca au trecut 7 luni. 7 luni in care mi-a fost alaturi indiferent de situatie... am reusit sa iau CAE-ul cu bine si s-a bucurat alaturi de mine. Ne-am bucurat de reusitele amandurora, pentru ca si el a promovat testul si inca mult mai bine ca mine. Au fost fel de fel de momente, unele foarte bune pe care nu le voi uita niciodata deoarece mi s-au intiparit nu numai in minte ci si in suflet, altele care ne-au facut sa ne gandim mai bine la ceea ce avem si daca merita sa continuam in aceasta relatie sau nu. Am hotarat ca merita, ca merit, ca meritam...ca nu vrem, niciunul, sa pierdem ce avem. Orele trec...revelionul se apropie...nu pot sa cred ca voi incepe un an nou, destul de greu pentru amandoi, alaturi de el... Va fi greu, va trebui sa muncim mult dar vom trece cu bine peste...pentru ca asa e la noi, trecem peste totul cu bine. Te Iubesc Mult, oare stii? Oare stii cu adevarat cat de mult de iubesc?...

Nu stiu ce importanta are pentru voi, cei care cititi acest blog, ceea ce scriu. Nu stiu daca considerati ca merita citit sau daca eu merit atentia voastra...sper ca da. Pentru mine acest blog este ca un jurnal unde imi pot expune ideile si sentimentele... Nu stiu cati dintre voi simtiti ceea ce simt eu dar daca nu o simtiti va doresc, in prag de an nou, sa vi se indeplineasca in anul care vine toate dorintele si sa nu duceti lipsa de dragoste... La Multi Ani!