Rande vous [II]

O noua zi, o noua provocare. Ar fi putut spune ca de aceasta sedinta depindeau cateva milioane bune pe care firma la care Bella lucra avea, fie sa le castige, fie sa le piarda. 6 30. Ceasul suna. Constienta de ceea ce avea de facut, Bella se trezi, isi facu un dus, se aranja si se uita in oglinda. Parul prins in coada, ochii albastrii erau foarte accentuati in dimineata aceea, un machiaj natural si totusi avea ceva ce te atragea, camasa alba, deschisa la doi nasturi (provocator si totusi decent), fusta neagra (scurta, dar suficient d lunga incat sa nu fie foarte provocatoare) pantofii cu toc (inchisi la varf, pentru a fi totul ca la carte, iar tocul inalt dar suficient cat sa poata sta in picioare cateva ore bune, avand in vedere ca ea si tocurile nu erau tocmai prieteni). Isi puse sacoul pe ea, se dadu cu parfum (un parfum dulce ce te facea sa intorci privirea, doar se numea “Very Irrezistible”), isi lua documentele, laptopul, geanta si se mai uita inca o data in oglinda. Era increzatoare. Doar de aceea o trimisesera pe ea. Era cea mai buna. Inchise usa si pleca. In urma ei lasase dezordine in camera de hotel. Nu isi facea griji, doar de aceea existau hotelurile,nu? Sa poti face dezordine cand esti pe fuga, fara sa iti faci griji ca va trebui sa strangi totul cand te intorci. Masina o astepta deja in fata hotelului. Deschise portiera, isi pusese lucrurile pe scaunul din dreapta cand suna telefonul. “Nu trebuia sa te imbraci office, ti-am spus ca sedinta s-a anulat. Fugi si schimbate, imbracate sport, avem multe de facut azi”. Se pare ca anonimul e foarte insistent, dar Bella arunca telefonul pe scaunul din dreapta si pleca spre sediul central al firmei. BMW-ul sport, negru, era “nervos” pe sosele, desi Bella conducea regulamentar. Ajunsa la sediul firmei, urca la etajul 23 (ce dragut, cu acelasi numar de ierni se putea lauda si Bella). Se duce la secretara presedintelui si ii spune ca a venit pentru sedinta de la ora 8. Aceasta, putin surprinsa ii spune: “Ne cerem scuze, in cazul in care nu ati fost informata, dar sedinta s-a anulat. Dl presedinte nu este in oras.” Socata, Bella nu stia ce sa faca, daca sa inceapa sa rada ironic, nevenindu-i sa creada, sau sa se enerveze. Fara sa mai zica nimic...pleca. In lift, isi dadu seama ceva. Anonimul avusese dreptate. Cum de putea stii? De unde avea numarul ei de telefon? Cine era el de fapt? Ce vroia? Se urca din nou la volanul BMW-ului negru si de data asta chiar conducea ca nebuna, plina de nervi. Vrand sa se elibereze de tensiune, iese repede din oras, doar cunostea micutul oras italian destul de bine, asa ca se hotara sa faca o tura pana in varful muntelui. Evident, eliberare de tensiune pentru ea insemna sa simta adrenalina in vene, sa simta cum creste pulsul, cum isi pierde putin controlul. Ajunsa in varful muntelui, se dadu jos din masina, se descalca de pantofi, se deschise la camasa si si-o lega in jurul abdomenului, deschizand aproape toti nasturii. Era umbra, era racoare, era o vreme perfecta pentru luna mai. Se aseza cu fundul pe capota masinii si inspira aer in piept, in timp ce isi ridica mainile in sus. “Hai Bella, ce faci? Vrei sa ma ingrijorezi? Ai incredere in mine”. Mesajul pe care Bella il gasise pe telefon cand deschise portiera sa isi ia sticla de apa. “Cum sa am incredere in tine? Nici nu stiu cine esti.....Cine esti?”