Cum am putea noi sa avem incredere in necunoscuti? Nu poti stii niciodata la ce sa te astepti. Asta credea si Bella. De cateva zile incoace un necunoscut o tot hartuia cu mesaje. I-ar fi raspuns si i-ar fi spus exact ceea ce credea despre el daca ar fi avut numarul de telefon. Se intorsese in oras de vreo doua zile. Nu putea sa spuna exact daca se bucura ca se intorsese acasa sau nu. Ceea ce isi dorea ea era o vacanta. Si exact asta facuse. Se duse la birou, isi lua concediu, isi facu bagajele din nou si pleca la mare. Singura. De obicei nu ii placea sa plece in vacanta de una singura dar de aceasta data simtea ca marea si frumoasa ei casa de pe plaja, pe care i-o facusera parintii cadou, era tot ceea ce avea ea nevoie atunci. In drum spre casa de pe plaja se oprise sa faca niste cumparaturi. Nu stia ce era prin congelatorul frigiderului si decat sa moara de foame a preferat sa se opreasca atunci. In timp ce isi facea cumparaturile, concentrata pe ceea ce era scris pe lista accidenta din greseala cu caruciorul un barbat. Acesta se intoarse. Bella, putin rosie in obraji de rusine, ridica capul si vazuse ca bietul barbat imbracat in pantaloni si camasa alba se patase de strugurii negrii pe care tocmai ii avusese in mana si ii analiza,vrand sa se asigure ca nu sunt stricati. Rusinoasa, bruneta cu ochii albastri isi ceru scuze in timp ce ridica incet, incet privirea pentru a o putea intalni pe cea a barbatului. El, inalt, brunet, cu ochii verzi, un zambet firav cu gropite in obraji, se uita calm la Bella si ii spuse ca nu este nicio problema. Bella insista sa ii dea barbatului niste bani pentru a-si putea rascumpara greseala si pentru a-si putea cumpara un costum nou, la fel de frumos ca cel pe care tocmai il distrusese ea.
- Imi cer mii de scuze domnule, nu stiu ce se intampla cu mine in ultima vreme de sunt atat de neatenta.
- Domnisoara, nu este nicio problema, v-am mai spus o data.
- Nu, nu, nu. Insist sa luati acesti bani si sa va comparati un costum nou.
- Petele vor iesi la spalat, stati linistita.
- Petele de struguri negrii nu ies niciodata, am avut si eu belele cu aceste fructe. Doamne, ma simt atat de prost.
- Uitati cum facem, daca imi acceptati invitatia la cina in seara aceasta suntem chit.
- Aaaa...poftim? Eu v-am stricat costumul iar dumneavoastra ma invitati la cina?
- In primul rand, ma cheama Damian. Si da, mi-ar face placere daca ati accepta invitatia mea. Sunt nou in oras si nu cunosc pe nimeni si...sincer sa fiu, nu imi place sa iau cina singur.
- Numele meu este Bella. Nu pot spune ca sunt din oras. Am venit in vacanta. Dar cunosc orasul destul de bine pentru ca aici am copilarit. In momentul in care am implinit 23 de ani, parintii mei s-au gandit sa imi faca un cadou mai special asa ca mi-au cumparat casa de pe plaja. Spun “casa de pe plaja” pentru ca este singura construita pana acum. Probabil “vecinilor” mei le-a fost frica sa nu vina vre-o furtuna si sa le darame casa. Mi-ar face placere sa va arat orasul cand aveti timp.
- Pai, ramane stabilit atunci. Vin pe la ora 19 sa va iau ca sa cinam impreuna.
- Daca alta scapare nu am, atunci ora 19 sa fie.
- Bine Bella. Ne vedem atunci. Paaa
- Stai...nu stii unde stau.
- Ba da. Tocmai mi-ai spus ca e singura casa de pe plaja. Stai linistita ca o gasesc.
Uimita putin de cele ce se intamplasera, Bella isi termina de facut cumparaturile, se urca in masina si in timp ce era la volan, isi dadu seama ca zambea. Pur si simplu. Fara motiv. Sau cel putin asta credea ea. Poate ca motivul pentru care zambea era tocmai toate cele ce se intamplasera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu