Bazaitul telefonului care se descarca o trezi. Era dimineata. Vantul ridica perdelele albe de pe podea jucanduse cu ele. Se ridica de jos. Se duse la baie si se uita in oglinda. Arata de parca s-ar fi intors de la o petrecere de Halloween unde a fost costumata drept "mireasa moarta". Rochia ei alba se patase de rimelul ce ii cursese pe fata, creionul se intinsese si era neagra complet la ochi, parur era un dezastru. Ochii ei albastri ca marea erau goi. Se dezbraca de rochie si se baga in dus. Cand termina se aranja putin incercand sa arate normal. Telefonul mobil isi daduse ultima suflare asa ca il baga la incarcat. Il deschise. Mesajele incepusera sa curga siroaie. Il lasa sa isi faca damblaua iar ea se duce la bucatarie si isi facu o cafea. Ce prostie... Nu putea sa bea cafea pentru ca ii facea rau. Deschise barul, lua sticla de votca si isi puse intr-un pahar. "Daca nu ma pot trezi cu o cafea tare, macar sa adorm la loc." In timp ce dadea pe gat, unul dupa altul, paharele de votca cu gheata, isi facea o salata de fructe. Avea nevoie de ceva cat de cat consistent in stomac iar altceva nu putea manca. Isi baga rochia in masina de spalat, isi aranjase hainele aruncate pe patul din dormitor din ziua precedenta, lua telefonul care prinsese ceva viata, se aseza pe sezlongul de pe terasa si incepuse sa citeasca mesajele. Era curioasa cine o cautase. Oricum nu avea de gand sa vorbeasca cu nimeni. Vroia sa fie lasata in pace. Cateva mesaje de la Damian, care parea destul de ingrijorat avand in vedere ca o sunase de vreo 15 ori si nu ii raspunsese la telefon, doar ea insistase sa o sune, nu? Cateva apeluri de la mama ei, de la Eva, prietena ei cea mai buna si cateva apeluri de la Filip. Inima incepu sa ii bata cu putere si isi aminti noaptea trecuta. Isi amintise mesajul pe care il trimisese lui Filip. Fara sa schiteze vreun alt gest lacrimile incepusera sa se scurga pe obrajii ei. Suna soneria. Nu avea chef sa vada pe nimeni asa ca nici nu se misca. Se gandea ca era din noi Leo care vroia sa repare greseala comisa. Auzise vocea lui Damian, ce o ruga sa deschida usa. Il lasa sa strige in continuare iar ea se uita in gol in largul marii. La un moment dat adormise. Dupa cateva clipe (sau cel putin asa i se paruse ei, dar de fapt trecusera cateva ore bune) bazaitul telefonul ce se descarca iar (evident, nu se incarcase complet) o trezi. Sau cel putin asa credea ea. De fapt, soneria si bataile in usa si geam o trezi. Vazand ca nu inceteaza, aceasta se ridica. Isi puse telefonul la incarcat, lasa paharul la fel de gol ca si sticla de votca, ce ramasese pe terasa, undeva pe drumul dintre living si hol. Deschise usa si Bella ramase inmarmurita (a doua oara in doua zile), apoi lesina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu