duminică, 6 martie 2011

Rande vous [XI]


- Flori ? Cine mi-ar fi adus mie flori ? Nu te-am sunat decat pe tine.
- Da, buchetul l-am pus intr-o vaza cu apa. E cel de acolo, de pe masa din bucatarie. Pot sa zic ca se pricepe tipu. E cel mai frumos buchet de crini imperiali pe care i-am vazut pana acum.
- Cum ziceai ca arata?
- Pai... dupa ce m-am asigurat ca nu vrea sa iti sparga casa m-am dus si l-am intrebat pe cine cauta si a parut foarte surprins sa ma vada. Si mi-a spus ca pe tine. E un tip brunet, inalt, nu mai stiu ce culoare aveau ochii lui dar avea o privire foarte patrunzatoare. Si a tinut sa mentioneze inca o data ca pe tine.
- Aoleo... sper ca nu i-ai spus de starea in care eram...
- Nu. Dar parea foarte ingrijorat. Avem alti admiratori secreti? De care ne ascundem? Credeam ca sunt singurul tau admirator secret.
- Nu e un admirator secret Filip. Tipul pe care l-ai cunoscut tu este Damian. L-am cunoscut cand m-am mutat aici. Accidental. Cand eram la cumparaturi,
- Si de ce era atat de surprins ca ma vazut la tine in casa? Sunteti impreuna sau ce?
- Nu. Era surprins pentru ca aseara, inainte de vizita minunata si neasteptata a lui Leo trebuia sa ne intalnim sa cinam impreuna. A fost surprins pentru ca nu am i-am raspuns la telefon, nu i-am raspuns la mesaje iar acum cine stie ce idei isi face. Dar nu vreau sa il vad acum.
- Eu cred ca ar trebui sa il suni si sa va intalniti. Daca tipu chiar are ceva in cap si incepe sa simta ceva pentru tine ar fi bine sa stie prin ce treci ca sa poata fi alaturi de tine. Ceva imi spune ca atunci cand voi pleca te voi lasa pe maini bune.
Cei doi se luara in brate. Bella ii promise lui Filip ca il va suna pe Damian in cursul zilei. Leo a lovit-o aseara, a redeschis rani de mult uitate, si pentru prima data in multi ani se simtea din nou vulnerabila. Se uita pe geam. Intotdeauna o calma marea dimineata si sunetul pescarusilor. A decis. Nu se va lasa din nou tarata de Leo prin acele depresii care se regaseau in noptile nedormite. A crescut, s-a regasit de-a lungul anilor. Inclusiv faptul ca a putut sa-l dea afara atesta acest lucru. Se uita in oglinda si realiza ca nu mai vede o fata, ci o femeie independeta. Acea femeie independenta care era de multi ani. Acea femeie pe care nu o darama nimic si absolut nimeni.
“ Iti multumesc Leo. Greselile tale m-au ajutat sa ajung ce sunt acum. Ironic, dar datorita tie m-am regasit”, murmura ea cu un zambet iesind pe terasa casei ce era pe malul marii. Un moment de liniste, in care ea se regasea.

Un comentariu:

maria spunea...

imi place cum scrii ai talent, am ciiti cu deosebita placere acest articol