duminică, 20 februarie 2011

Rande vous [X]

Vantul adia usor iar soarele isi trimtea cate o raza pe chipul Bellei. Se trezi. Era imbracata intr-o camasa alba barbateasca, era in patul ei. Se ridica. Statea in fund cu picioarele atarnand pe marginea patului, uitandu-se afara si incercand sa isi dea seama ce s-a intamplat. Se duse in bucatarie fara sa se intrebe a cui era camasa barbateasca desi parfumul ii parea foarte cunoscut. Putea fi oricine totusi. Era un parfum barbatesc destul de cunoscut. Nu isi amintea nimic. Ajunsa in pragul usii de la bucatarie, nu ii venea sa creada. Un barbat blond, bine facut, facea ceva la aragaz. Statea nemiscata, nescotand niciun sunet, parca nici nu respira. Barbatul se intoarse si puse legumele calite in doua farfurii. O vazu si ii zambi. Avea un zambet larg, cu cate o gropita in fiecare obraz, niste ochi albastrii care luceau, parca de fericire sa o vada treaza. Lasa tigaia pe tocatorul de langa chiuveta, se sterse pe maini si o lua in brate. Bella incepuse sa planga, nu stia daca de bucurie sau de tristete, dar cand Filip o lua in brate, parca declansa cascada de lacrimi reci.
- Esti nebun. Ce cauti aici? Cum m-ai gasit? Cum ai ajuns asa repede?
- Ar trebui sa mai reactionez in vreun fel cand imi spui ca sunt nebun? A fost simplu sa te gasesc, odata ce am stat calm, dupa ce am citit mesajul tau, si m-am gandit. Mi-am adus aminte de oraselul in care ai copilarit. Mi-am amintit ca am fost impreuna in vizita la bunica ta intr-o vara. De gasit a fost usor. Imi spusesei deja unde sa te caut. E singura casa de pe plaja. Si ca sa raspund si la ultima intrebare, eram in Budapesta, in centrul vechi. Am avut o serie de sedinte foto pe care trebuia sa le fac pentru ca expira termenul. Revista avea nevoie de ele. Am avut noroc ca avionul decola la doar 4 ore dupa ce am primit mesajul tau. M-ai cam speriat. Am stiut ca trebuie sa vin. Si ma bucur ca am facut-o. Uitate la tine in ce hal arati. Nu te-am mai vazut in starea asta de ... eh, sa zicem ca de foarte multa vreme. Ce s-a intamplat Bella? Ce-i cu tine? De ce pareai asa panicata in mesajul care mi l-ai trimis?
- Ce s-a intamplat... asta as vrea si eu sa stiu... am crezut ca am incheiat de mult capitolul asta din viata mea. Ca toate amintirile sunt incuiate intr-un sertar si cheia aruncata. Dar se pare ca niciodata nu poti uita cu adevarat.
- Nu inteleg nimic. Explica-mi.
- Ce e de explicat Filip?
Bella se arunca pe canapea, cu picioarele ei lungi pe spatarul acesteia, cu mainile si capul atarnand in afara canapelei. Ramase asa pret de cateva minute, fara sa scoata vreun sunet, fara sa schiteze vreun gest.
- Hai frumoaso, spune-mi. Doar daia ai vrut sa fiu aici, nu? Sa te poti descarca.
- “Frumoaso”... de mult nu am mai auzit cuvantul asta... Aseara mi-a facut o vizita Leo.
- Leo... prietenul tau cel mai bun din copilarie?
- Da. El.
- Si? Ar trebui sa te bucuri ca a venit in vizita. Stiu ca regretai anumite lucruri pentru ca nu i le-ai spus. Uite, acum e sansa ta.
- Oare? Dupa ce am depanat amintiri, dupa ce am vorbit despre relatii, el cu Amy, si alte cateva fete care au mai facut parte din viata lui, mi-a spus ca ma iubeste.
- Si e e rau in asta Bella? Ati fost precum fratii, e normal sa te iubeasca.
- Nu, nu e normal. Nu asa.
- Nu inteleg. Cum adica “nu asa”.
- Leo s-a imprietenit cu Amy, la inceput, pentru a ma face pe mine geloasa. Ca nu vedeam “semnele”. Mi-a spus ca ma iubeste din prima clipa cand m-a vazut si ca nu ma iubeste ca pe o sora. Ci ca pe o viitoare sotie poate.
- Doamne...
- Si ca sa fie tot meniul complet, mi-am adus aminte si de.... de.... aaaaah... nu imi vine sa cred ca i-am uitat numele. Mihai.
- Mi-e rau... ce mai exact de Mihai.
- Paaaaai...sa vedem: mi-am adus aminte toate momentele bune, mi-am adus aminte de prima noapte de dragoste, primul sarut, mai multe....tot. Doare. Chiar si acum. Dupa atata timp.
- Doamne iubita mea (Filip era langa ea pe canapea, ii ridica capul impreuna cu corpul pe jumatate atarnat in jos si o lua in brate). Apropo, cat timp ai dormit tu am avut surpriza de a ma intalni cu cineva. In timp ce te puneam in pat, lasandu-te sa dormi am auzit ceva. M-am dus repede la usa de la intrare si nu era nimeni. Apoi am auzit sunete ciudate in sufragerie si am descoperit un tip bine facut incerca cu disperare sa intre in casa. (Razand) Am uitat sa mentionez ca avea un imens buchet de crini in mana.

Niciun comentariu: