luni, 5 aprilie 2010

Doi


5 Aprilie 2010. A doua zi de paste. Ar trebui sa sima numai bucurie si totusi un e asa. E printre putinele sarbatori de care un ma bucur in ultimul an. De ce? Pentru ca imi lipseste ceva. Sau poate cineva. Imi lipseste acel ceva ce ma facea fericita, acel sentiment de fluturi in stomac, de nerabdare, de emotie profunda. Caut, astept….si parca astept in zadar. Un va mai veni.

E un sentiment ciudat. Nu e ura.... nu e dragoste... e vid. E ca si cum ai fi in intuneric. Nu iti place. Dar nici nu te sperie. Stau in fata foii, incerc sa imi gasesc cuvintele potrivite care sa se potriveasca manusa cu ceea ce simt. Dar nu pot. Nu simt. Scriu. Sterg. Iar scriu. Rup paginile mazgalite cu sentimente. Simt un dezgust. Nu stiu pentru ce. Un amalgam de sentimente ma incearca dar niciunul nu se potriveste. Nu stiu ce se intampla. Nu mai pot scrie. Nu ca alta data. As vrea sa ma descarc si nu stiu cum. Am nevoie de tine... si totusi, in adancul meu, te urasc. Te urasc pentru cine esti, pentru ce insemni pentru mine, te urasc pentru ca m-ai facut sa te iubesc. Si pentru ca te iubesc cu tot sufletul. Si pentru ce? Oare chiar mai merita? Sau am ajuns pe locul 2?...

Niciun comentariu: