duminică, 8 iunie 2008

E cald


E cald. Ma indrept spre casa. Imi pun ochelarii de soare ca sa imi pot ferii ochii de lumina orbitoare. Parca as purta o masca. Imi ascund privirea de lumea din jurul meu. Astfel ochii mei nu ma pot trada. Pot privi pe toata lumea fara ca ei sa poata facea acelasi lucru in mod direct. Ma simt bine. Ma simt protejata.
In statia de autobuz ma asez pe o banca. In jurul meu aud numai injuraturi. Toata lumea isi baga, isi scoate, injura de mame, injura de morti. Auzul vorbelor ma dezgusta din ce in ce mai tare. Oare chiar se simt mai bine oamenii astia daca injura? Se simt mai liberi? Sau se simt oare superiori celorlalti?
Pun castile in urechi si ascult melodiile mele preferate. Fiecare are semnificatia ei. Fiecare melodie imi aduce aminte de cineva. Amintiri. Placute. Dureroase. Vremuri de mult trecute. Traiesc prezentul. Incerc sa il traiesc fara sa ma gandesc la ce va fi sau la ce se va intampla. Ma las purtata de val... Poate pentru prima data. Ma simt bine. Nu ma preocupa decat un singur gand...oare asa voi putea sa fiu mereu?
Caldura imi acapareaza mintea. Simt cum durerea incepe sa imi preseze capul. Soare. Mult prea mult. Durerea este inevitabila. Si totusi trece repede. M-a strapuns ca o sageata.“In fiecare zi, in fiecare ora, ai sa cauti sa te convingi ca rezistenta, purtarea, subterifugiile tale sunt in masura sa te apere, dar dorul dupa el va fi mai tare ca un drog. Asa ca nu te pacali singura, doar atat de rog. Barbatul asta va pune stapanire pe mintea ta si nimic nu o sa te ajute cand ii vei simti lipsa. Nu te va ajuta nimic. Nici ratiunea si nici macar timpul, care iti va fi cel mai aprig vrajmas. Doar gandul ca il vei revedea asa cum iti inchipui tu ca este te va face sa iti invingi cea mai teribila frica: aceea de a fi parasita... de el... de tine insuti. Este cea mai dificila alegere pe care ne-o impune viata.”

Niciun comentariu: