Ghost

Drumul spre mare a fost minunat, desi picaturile de ploaie apasau puternic masina care mergea cu 160km/h. Ploaie fara tunete si fulgere nu exista. Cu castile pe urechi puteam auzi picaturile care se spargeau de masina. Pe geam ma uitam si vedeam cum cerul negru era luminat regulat, din sfert in sfert de ora, ba chiar din 5 in 5 minute uneori. Eram pe “autostrada soarelui”, in camp deschis. Se puta intampla orice si totusi eu aveam un calm si o liniste interioara rar intalnita. Ma gandeam la tine. Nu plecasem de mult timp si deja mi se facuse dor de tine. Primul drum la malul marii de pe anul asta. As fi vrut sa fi cu mine. Esti departe si totusi te simt aproape. Are logica? Poate ca nu, desi eu stiu foarte bine intelesul vorbelor.
Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa le fac cu tine, atatea lucruri pe care as vrea sa ti le spun si nu imi gasesc cuvintele. Nu stiu cuvintele necesare care sa poata exprima dragostea mea pentru tine. Nu exista cuvinte care sa iti spuna cat de mult de doresc. Te vreau in fiecare clipa. Esti ca o picatura de apa de care am nevoie atunci cand strabat desertul. Esti ca sursa de oxigen de care am nevoie atunci cand vreau sa explorez adancurile marii si imi dau seama ca m-am aventuriat prea departe. De fiecare data cand ma gandesc la tine, ma calmez. Ti-am spus-o de o mie de ori, ai un efect calmant asupra mea. Ceva din tine ma linisteste si ma face sa ma gandesc de douaori inainte sa fac ceva. Vroiam sa plec, sa fug pur si simplu, sa nu mai stiu de nimeni, sa nu ma poata gasi nimeni, sa fiu uitata. Uneori asa de mult mi-as dori sa pot si o fantoma si sa pot terce neobservata. Totusi, este imposibil asa ca trebuie sa suport totul, dar gandul la tine ma face sa trec mai usor peste toate. Daca as fi fost o fantoma tu nu m-ai fi vazut si as fi trait pentru o eternitate singura. Te iubesc...