Ma indrept spre meditatii. Ascult muzica. E o melodie despre o relatie care ar fi putut dura la nesfarsit. Ascult versurile care spun exact ce simt. Ridic privirea, ma uit in jur. Vad fel de fel de oameni. Ma uit la ceas. Am intarziat deja. Un tip se uita la mine cu admiratie. Arata bine. Dar ascult melodia si am o urma de nostalgie. “Urmeaza statia: Piata Iancului cu peron pe partea stanga”. Era o vreme cand faceam drumul asta aproape zilnic. I miss how you'd hold me close like you'd never let me go… Am lacrimi in ochi. Ii inchid si o lacrima se prelinge pe obrazul meu. Cu mainile in buzunar ascult aceeasi melodie. Nu sterg lacrima. O las acolo... Cobor. Alerg. Iau masina pe ultima suta de metri. Inchide usile atunci cand am facut si ultimul pas. Ma indrept in continuare spre meditatii. Mai am putin. Nu schimb melodia. I miss what could, could have been, late night calls that never end..i miss how you'd hold me close like you'd never let me go… your smile, your touch is in the past, accept the facts you're never coming back oh no….
La meditatii a fost ok, am inteles totul si sunt pregatita pentru lucrarea de maine. Ma indrept spre casa. In 335 ascult aceeasi melodie. O ascult de vreo 3 zile. E pusa pe repeat pentru ca imi place chiar daca renaste amintiri pe care as vrea ca pentru o perioada sa le pun deoparte, intr-un colt al inimii mele. Ma uit la oamenii din jurul meu. Toti sunt tristi. Fiecare isi vede de treaba lui neavand curaj sa ridice privirea si sa exploreze lumea. Iar imi aduc aminte. Nu imi pare rau. Nu regret nimic. I miss the love loving you,miss everything but is the truth...i don't miss missing you...it's ok ok….i’m ok…ok…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu