Aflu. Si nu imi vine sa cred. E ireal. Credeam ca nu tin la tine. Chiar nu te iubeam. Nu te iubesc. Ma doare. Lacrimile au inceput sa imi invadeze chipul. Simt cum ma afund in prapastie. Prapastia singuratatii. De fiecare data cand incep sa capat putina incredere in mine...cineva are grija sa imi dovedeasca ca nu e chiar asa. Dar acum doare mai tare. De ce? Pentru ca era prietena mea. Una dintre cele mai bune. Cum a putut oare sa imi faca asta? Cum a putut sa ma minta de atatea ori ca ma intelege? Cum a putut sa imi faca asta dupa ce stia toate detaliile?
Doare. Simt cum sufletul meu se transforma intr-o gaura neagra ce absoarbe tot...ce e viu...tot...in jurul ei... Nu imi pot deschide ochii din cauza lacrimilor reci care imi inunda ochii, obrajii calzi, buzele fierbinti. Tremur. Nu de nervi. Nu de frica. Urlu in sinea mea...ca sa nu ii trezesc pe cei din jur. Vreau sa ies si sa urlu...dar nu pot. Vreau sa dau cu pumnii in pereti ca durerea fizica sa o inlocuiasca pe cea sufleteasca. Nu pot.
Stau amutita pe scaun. Inmarmurita de uimire. Tot nu imi vine sa cred. Momentul de furie externa izbucneste. Contactul oaselor pumnului meu cu peretele semana cu acea imagine cand un balon de apa cade de la etajul 10. Doare. Mai tare. Imposibilitatea de a misca degetele, durerea cumplita. Imi place. Palma alba plina de sangele rosu imi provoaca o stare ciudata. Lesin. Greata. Pofta. Gustul sarat al sangelui imi place. E gustul razbunarii. Fructul interzis unora si de neatins altora. Ma uit pe perete si vad picaturile de sange. Ma sperii. Realizez totusi ca este al meu. Ma uit iar la mana si vad prosopul alb plin de rosu. Ma sperii pentru ca nu merita. Nu meriti nici tu...nici ea...nici eu...si totusi doare...
Stau amutita pe scaun. Inmarmurita de uimire. Tot nu imi vine sa cred. Momentul de furie externa izbucneste. Contactul oaselor pumnului meu cu peretele semana cu acea imagine cand un balon de apa cade de la etajul 10. Doare. Mai tare. Imposibilitatea de a misca degetele, durerea cumplita. Imi place. Palma alba plina de sangele rosu imi provoaca o stare ciudata. Lesin. Greata. Pofta. Gustul sarat al sangelui imi place. E gustul razbunarii. Fructul interzis unora si de neatins altora. Ma uit pe perete si vad picaturile de sange. Ma sperii. Realizez totusi ca este al meu. Ma uit iar la mana si vad prosopul alb plin de rosu. Ma sperii pentru ca nu merita. Nu meriti nici tu...nici ea...nici eu...si totusi doare...
2 comentarii:
... nu ai voie sa fi asha... nimeni nu are voie sa te faca sa fi asha si cu atat mai mult tu nu ai voie sa te lasi... tu tre sa fi ffff strong cum te stiu eu... si cu putin sarcasm:X:X:x... si oricum sti k nu merita... ai spuso si tu:D:D:D.... io t ubesc>:D<>:D< si vreau s pui ceva funny si cute aja k tine in blogu asta chipesh rau:P:P:Pb-)b-)
atat de frumos si totusi atat de sad:(and you know that's not worth it; ce ar fi sa scrie si andreea just for once ceva mai happy:) poate atunci chiar s-ar intampla ceva dragut:)hmmm:-?defapt chiar ai despre ce sa scrii>:)>:) anyway ff frumos si... si si sensibil:X:*:*
Trimiteți un comentariu