Daca ploaia ar putea sa stearga durerea din sufletul meu , as vrea sa nu se mai opreasca . As vrea sa ploua tare si repede...sa-mi poata atinge sufletul... Stii de ce ploua? Ploua pentru ca s-a plictisit soarele de cer, ploua pentru ca ii e pamântului sete. Stii de ce moare uneori viata? Moare pentru ca nu mai vrea sa fie viata , moare pentru ca e vie si scurta in clipele de fericire….eu nu sunt ploaie sa ma plictisesc, nici viata sa mor! Ma revolt impotriva unui cer pustiu , un cer care ma priveste neinteles si ma intelege privindu-ma . Cerul meu picura lacrimi de sange si avalanse de nori spre pamantul meu. Fii cerul meu , lasa-ma sa iti fiu pamant... Lasa-ma sa zbor spre tine, lasa-ma sa ajung la tine. Iar tu...cu picaturile tale vei uda pielea mea uscata. Cand o vei atinge vei simti ce simt si eu. We are like angels with just one wing. We can only fly by embracing each other. Ne contopim intr-un singur corp...un singur suflet...un singur “eu”....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu