Viata

Viata. Oare cum a fost ea creata? Cine a creat-o cu adevarat? Toata lumea crede ca viata a fost creata de Dumnezeu. Oare asa sa fie? Dar de fapt...cine este Dumnezeu? Sau ce este El? Exista fel de fel de “mituri” dar de fapt nimeni nu stie. Se vordeste despre Rai si despre Iad. Exista? Cine le-a creat?

Sa dai viata...e cel mai frumos lucru posibil. Mai ales atunci cand e facut cu dragoste. Nimic nu se poate compara cu nasterea unui copil. Sa il simti timp de 9 luni cum creste, cum se dezvolta. Sa simti fiecare miscare, fiecare gest, fiecare respiratie. Atunci se infiripa o legatura pe care nimeni nu o va putea intelege. Legatura dintre o mama si un copil e infinita, nu are margini. La fel cum nici dragostea unei mame nu are margini. Aceasta legatura este atat sufleteasca, emotionala cat si telepatica. De cate ori nu vi s-a intamplat sa ganditi ceva si in acelasi timp mama voastra sa gandeasca acelasi lucru? Nu cred ca exista persoana careia sa nu i se fi intamplat asa ceva.
Sa dai viata...poate fi si cel mai groaznic lucru posibil. Sa simti cum se dezvolta in interiorul pantecului tau timp de 9 luni...si sa nu e bucuri de el. Mai ales atunci cand e facut fara voia ta... Nu cred ca voi intelege niciodata mamele care isi parasesc copii din diferite motive. Indiferent de situatie si circumstante...cum il poti parasi? E parte din tine. Din sufletul tau. A fost acolo timp de 9 luni. Indiferent de ce se va intampla...acea legatura emotionala si telepatica nu se va distruge niciodata. Chiar daca unii nu cred ceea ce spun...stiu ca am dreptate.

Viata...e atat de scurta. Merita traita. Din plin. Oare...oamenii care fac rau altora, acestia nu au viata lor personala? Sunt chiar atat de lipsiti de orice emotie si de orice alta activitate incat iti omoara timpul cu inventarea minciunilor, aberatiilor si porcariilor pe care le auzim poate chiar zilnic. Despre noi. Despre prietenii nostrii. Despre dusmani. Despre oricine. Stau si scriu. Pe fundal se aud versurile melodiei. Ritmul si melodia imi dau de gandit. Si totusi nu atat de mult pe cat as vrea. Ma uit pe geam si va lumea. Vine. Pleaca. Lumea din ziua de azi e tot mai trista. Vezi fel de fel de oameni, toti mergand cu capul in jos parca sa nu intelneasca privirile celor din jur. Oare de ce? Chiar nu mai exista bucurie pe lumea asta? Chiar nu mai vede nimeni nimic bun in lucrurile simple? Chiar nu se mai poate bucura nimeni de un o raza de soare dupa o ploaie furtunoasa? Chiar nu se mai poate bucura nimeni de un cer senin, de zambetul unui prieten sau poate chiar de zambetul persoanei iubite? De un sarut? De o floare primita? De un fluture? Chiar nu mai exista atata bunatate incat nimeni sa nu mai observe lucrurile astea banale, minore?

Trecem pe langa lucrurile care poate o data ne faceau sa zambim. Bucurati-va de viata pentru ca e scurta. Si e frumoasa. Chiar daca de multe ori ai impresia ca mai rau nu se poate. O sa vina si vremea lucrurilor mai bune. Trebuie doar sa ai incredere in tine...