miercuri, 21 mai 2008

Suna-ma


Merg prin ploaia rece. Simt cum fiecare picatura imi atinge trupul. Imi e frig. Ma uit spre cer. Vad norii cenusii care isi combina armonios culorile. Cerul putin insangerat ma fascineaza de fiecare data. Nu m-as putea plictisi niciodata de el. As sta cu orele si m-as uita spre cer.
Merg pe strada. Vad oamenii care merg cu capul in jos parca pentru a se feri de ploaie desi stau ascunsi sub umbrelele enorme.
Ma uit la o doamna elegant imbracata. Isi poarta cu mare stil hainele, geanta, manusile albe ce ii contureaza degetele si incheieturile dandu-i o anumita prestanta, o anumita eleganta. Imi arunca o privire fulgeratoare. Trec cu privirea mai departe. O alta doamna se uita la mine pe sub ochelarii mici si negrii cu o privire ucigatoare de parca m-ar fi cunoscut de o viata. De parca as fi fost cel mai mare dusman ai ei. Un barbat, al carui aspect lasa de dorit, imi arunca o privire plina de perversitate. Ca si cum exact atunci, pe loc, ar fi vrut sa ma dezbrace. Ma dezgusta. Toti cei care au o astfel de privire si mai ales un astfel de aspect...ma dezgusta. Nu ma uitam la el dar ii simteam privirea si insistenta. Nu ma interesa. Ma gandeam la altceva. La altcineva.
Mergeam in continuare pe strada. Ploaia imi cadea pe fata. O simteam rece, pe fata mea calda. Ascultam muzica. Ma simteam bine totusi. Frigul incepuse sa treaca. Ma obisnuisem cu vremea.
La un moment dat...ma opresc. Auzeam cum suna telefonul. Il cautam si nu il gaseam. Caut si caut si caut...si il gasesc intr-un final. Primisem un mesaj. Ma lasa rece. In fata mea se opreste un tip. Arata destul de bine. Si totusi ceva ma surprinsese. Era in pantaloni 3/4, cu un tricou si o sapta pe cap. Era dragut. Imi ceruse un foc. Pe o ploaie ca aceea el incerca sa fumeze desi stia foarte bine ca i se va ude tigara si ca nu va acea acelasi gust ca cea obisnuita. Nu il interesa. Nu ii era frig. Se vedea ca era in largul lui. Se simtea bine. Se uita la mine cum cautam disperata o bricheta prin ghizdanul meu “ordonat”. Se pare ca asteptarea nu il deranja. Avea niste ochi albastrii superbi. Parul putin blond, poate chiar rebel intr-un mod foarte interesant si dragut in acelasi timp, iesea de sub sapca asortata cu tricoul. Combinatia perfecta. Rosu si negru. Pret de cateva secunde raman usor uitata in privirea lui. Acea privire patrunzatoare. Acea privire care aparent pare diabolica dar in spatele careia se ascunde adevarata esenta a omului. Imi inapoiaza bricheta si pleaca... ramana in ploaie, uitandu-ma dupa el. Dupa cateva secunde se intoarce si imi da un pachet de servetele. Ma uit uimita la el si la pachet in acelasi timp. Pleaca din nou. Ma indepartez si eu. Dupa o clipa ma mai uit putin in spate si ii vad privirea care ma urmarea indepartundu-ma. Merg. Spre statia de autobuz. Incepuse sa ploua din ce in ce mai tare. Reconstitui momentele in mintea mea si zambesc. Odata urcata in masina, imi duca aminte de pachetul de servetele. Il caut in buzunar...si il gasesc. Vad...un numar de telefon. Era al lui. Imi lasase un semn. “Suna-ma” scria sub numar. “Suna-ma”...

Un comentariu:

Anonim spunea...

geniaala fazaa:X:X:X